Descriere și scop
Folosit pentru tratarea anemiei, acționează la fel ca hormonul natural eritropoietină.
- Este utilizat pentru a trata anemia simptomatică asociată cu insuficiența renală cronică.
- Se utilizează pentru tratarea anemiei simptomatice la pacienții adulți cu afecțiuni maligne non-mieloide care sunt tratați cu chimioterapie.
Utilizarea
Doza și programele de dozare
Tratamentul anemiei simptomatice induse de chimioterapie la pacienții cu malignitate
Doza inițială recomandată este de 500 μg (6,75 μg/kg) administrată o dată la trei săptămâni sau 2,25 μg/kg greutate corporală o dată pe săptămână. Dacă răspunsul clinic al pacientului după 9 săptămâni de tratament este insuficient, este puțin probabil ca tratamentul suplimentar să fie eficient.
Tratamentul cu acest medicament trebuie oprit la aproximativ patru săptămâni după terminarea chimioterapiei.
Odată atins obiectivul terapeutic, doza trebuie redusă cu 25-50% pentru a se asigura că se administrează cea mai mică doză care controlează simptomele anemiei. Trebuie luată în considerare titrarea dozei între 500 μg, 300 μg și 150 μg.
Dacă hemoglobina crește peste 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie redusă cu aproximativ 25-50%.
Tratamentul trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depășesc 13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul poate fi reluat la o doză cu aproximativ 25% mai mică decât doza anterioară.
Dacă nivelul hemoglobinei crește cu mai mult de 2 g/dl (1,25 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie redusă cu 25-50%.
Tratamentul anemiei simptomatice la adulți și copii cu insuficiență renală cronică
Faza corectivă:
Doza inițială la s.c. sau i.v. administrarea este de 0,45/g/kg greutate corporală, ca o singură injecție o dată pe săptămână. La pacienții care nu sunt dializați, doza inițială poate fi s.c. ca o singură injecție de 0,75/g/kg la fiecare două săptămâni sau 1,5 µg/kg o dată pe lună.
Dacă creșterea hemoglobinei este inadecvată (mai puțin de 1 g/dl, adică 0,6 mmol/l în patru săptămâni) doza este crescută cu aproximativ 25%. Creșterea dozelor nu trebuie să fie mai frecventă decât o dată la patru săptămâni.
Dacă creșterea hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) în patru săptămâni, doza se reduce cu aproximativ 25%.
Dacă nivelul hemoglobinei depășește 12 g/dl (7,5 mmol/l), trebuie luată în considerare o reducere a dozei. Dacă hemoglobina continuă să crească, doza trebuie redusă cu aproximativ 25%. Dacă hemoglobina continuă să crească după reducerea dozei, administrarea trebuie întreruptă temporar până când hemoglobina începe să scadă. Tratamentul poate fi reluat la o doză cu aproximativ 25% mai mică decât doza anterioară.
Copii mai mari de 1 an
Faza corectivă:
Doza inițială la s.c. sau i.v. administrarea este de 0,45/g/kg greutate corporală ca o singură injecție o dată pe săptămână. La pacienții care nu fac dializă, doza inițială poate fi de 0,75 µg/kg s.c. ca o singură injecție la fiecare două săptămâni.
Dacă creșterea hemoglobinei este inadecvată (mai puțin de 1 g/dl, adică 0,6 mmol/l în patru săptămâni) doza este crescută cu aproximativ 25%. Doza nu trebuie crescută mai des decât o dată la patru săptămâni.
Dacă creșterea hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) în patru săptămâni, doza se reduce cu aproximativ 25%.
Dacă nivelul hemoglobinei depășește 12 g/dl (7,5 mmol/l), trebuie luată în considerare o reducere a dozei. Dacă hemoglobina continuă să crească, doza trebuie redusă cu aproximativ 25%. Dacă hemoglobina continuă să crească după reducerea dozei, administrarea trebuie întreruptă temporar până când hemoglobina începe să scadă. Tratamentul poate fi reluat la o doză cu aproximativ 25% mai mică decât doza anterioară.
Faza de întreținere:
Se continuă sub formă de injecție unică o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni. Pot fi necesare doze mai mari pentru copiii cu vârsta sub 6 ani.
La pacienții cu dializă care trec de la o dată pe săptămână la o dată la două săptămâni, doza inițială este de două ori doza precedentă o dată pe săptămână.
Când concentrația țintă a hemoglobinei este atinsă o dată la două săptămâni la pacienții nedializați cu vârsta peste 11 ani, s.c. O dată pe lună, la o doză inițială egală cu dublul dozei anterioare administrate o dată la două săptămâni.
Doza trebuie ajustată după cum este necesar. Dacă creșterea hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) în patru săptămâni, doza se reduce cu aproximativ 25%. Dacă hemoglobina depășește 12 g/dl (7,5 mmol/l), trebuie luată în considerare o reducere a dozei. Dacă hemoglobina continuă să crească, doza trebuie redusă cu aproximativ 25%. Dacă hemoglobina continuă să crească după reducerea dozei, administrarea trebuie întreruptă temporar până când hemoglobina începe să scadă. Tratamentul poate fi reluat la o doză cu aproximativ 25% mai mică decât doza anterioară.
Doza nu trebuie modificată mai des decât la fiecare două săptămâni.
Aceeași doză trebuie administrată la schimbarea căii de administrare.
Mod de utilizare
Medicamentul se administrează s.c. sau i.v.
În tratamentul anemiei simptomatice la pacienții cu insuficiență renală cronică, administrarea subcutanată este preferată la pacienții care nu primesc hemodializă pentru a evita puncția venoasă periferică. În tratamentul anemiei simptomatice induse de chimioterapie la pacienții cu afecțiuni maligne, medicamentul este administrat s.c.
Înainte de administrare, soluția trebuie inspectată vizual pentru a detecta particule. Se pot administra numai soluții incolore, clare sau ușor opalescente. Soluția nu trebuie scuturată. Înainte de administrare, seringa trebuie lăsată să stea la temperatura camerei timp de aproximativ 30 de minute pentru a preveni disconfortul la locul injectării. Se aplică pe coapsa superioară, pe abdomen (la cel puțin 5 cm de buric) sau pe umărul superior. Locurile de injectare trebuie rotite. Înainte de administrare, locul injectării trebuie curățat cu un tampon cu alcool și lăsat să se usuce. După formarea pliului cutanat, întregul conținut al seringii preumplute este injectat încet. Este important să păstrați pliul pielii format în timpul aplicării. Nu aplicați în zonele în care pielea este sensibilă, roșie, întărită sau învinețită, în zonele cu cicatrici sau vergeturi. Nu masați locul injectării. Dacă este necesar, aplicați un plasture. Pentru mai multe informații despre modul de utilizare, consultați prospectul.
Avertizare
Medicamentul trebuie administrat de o persoană care a fost instruită în mod adecvat în tehnicile de injectare. Pacientul nu trebuie să se autoadministreze i.v. (intr-o vena).
Este necesară precauție în timpul sarcinii.
În timpul alăptării, medicul va decide dacă întrerupe alăptarea sau nu să ia medicamentul, luând în considerare beneficiile alăptării pentru nou-născut/sugar și beneficiile tratamentului pentru femeie. Nu se știe dacă medicamentul este excretat în laptele uman, nu poate fi exclus un risc pentru sugarul alăptat.
Tratamentul cu acest medicament nu a fost studiat la copii cu vârsta sub 1 an.
Tensiunea arterială trebuie monitorizată la toți pacienții în timpul tratamentului, în special în stadiile incipiente ale tratamentului.
Capacul acului conține un derivat din latex care poate provoca reacții alergice (pacienții cu alergie la latex trebuie să anunțe medicul).
Medicamentul se păstrează la frigider la 2-8 ° C. Nu înghețați. În scopul utilizării în ambulator, produsul poate fi păstrat la temperatura camerei (nu peste 25 ° C) timp de maximum 7 zile după scoaterea din frigider. După scoaterea seringii din frigider și lăsarea la temperatura camerei, aceasta trebuie utilizată în termen de 7 zile sau aruncată.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.
Efecte adverse
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, deși nu apar la toate persoanele.
Unii pacienți care au luat Aranesp au avut următoarele reacții adverse:
Pacienți cu insuficiență renală cronică
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane
● Hipertensiune arterială (hipertensiune. Mai mult>