RELAX - Rapoarte | 1.4.2011, 00.00, Vladimir Kampf
Pare a rezolva un puzzle. Câți elevi se vor încadra în autobuzul școlar și cu câți copii pot pedala o ricșă slabă, nespălată și necombată în Delhi? Vladimír Kampf a strălucit asupra acestui puzzle direct în Delhi.
Pe aleea finală de lângă școală. Foto: Vladimír Kampf
Odată, o colegă cu care am fost trimiși în sudul Indiei pentru a vizita un om de afaceri slovac la un centru de slăbire ayurvedic a primit deja un șoc cultural la aeroport: „Probabil că se construiesc aici”, a șoptit ea după ce a coborât din avion. Nu, chiar aici. „Bănuiesc că există o fabrică de produse chimice, nu-i așa?” Ea își strânse nasul. Nu, este un miros care îmi amintește de un amestec de piper curry și urină. Așa miros cel mai mult India. Am încercat să explic totul. Ca novică în călătorii, ea doar și-a dat ochii peste cap. Nu știa puțin că va avea un șarpe otrăvitor sub scaunul de toaletă din hoteluri, iar alte capcane ar fi pândit la aproape fiecare pas, în ciuda faptului că s-ar fi închis într-o cameră pentru câteva zile și ar crea un fel de micromondă. pentru propria ei apărare.
Henna a avut norocul de a cânta într-o parte foarte frumoasă a Indiei. Mi-am amintit de ea când un taxi m-a dus de la aeroport în centrul New Delhi-ului. Uf. În ciuda experienței mele și a experiențelor anterioare, am prins și aici un șoc cultural în ianuarie anul curent. Am fost la Delhi pentru prima dată. Nu mă așteptam să existe o astfel de gunoi cetățean în jurul gării din New Delhi, unde pășunează șobolani grași. Nici măcar nu am observat șoarecii mici.
Ciclorica are un singur angrenaj, care abia se mișcă și îl ține împreună. Foto: Vladimír Kampf
Un european ar fi aruncat astfel de junk-uri cu mult timp în urmă. Foto: Vladimír Kampf
Se pare că nu există
Unul dintre ricșele de taxi m-a întâmpinat cu un deget mare în sus. „Bine, domnule!” El a râs de gura plină, dezgolindu-și dinții mari. „Dă-ne cel puțin cinci sute de rupii când tragi aici”, m-a îndemnat el. Cinci sute sunt de-abia opt euro, dar unde aș merge dacă aș plăti pe toți cei care mi-au batjocorit. Mai ales în Delhi. Am clătinat din cap și mi-am sugerat să le cumpăr tot ceaiul de lapte preferat de la tarabă. Tipek nu a fost de acord și a fost incomod. Nu contează. A trebuit să opresc comunicarea cu el și m-am prefăcut că nu există. Pentru a nu-i suferi creditul, l-a jucat de parcă mi-ar explica că data viitoare când voi merge, îi voi plăti, pentru că acum nu-l am. A cam explicat-o tuturor, chiar dacă eu nu am reacționat deloc.
Servietele lopatei pe acoperiș și scândură. „Domnul șofer” a numărat încărcătura și a suprimat bicicleta. Dacă ricșa nu este bi, ci trei, deci tricicla. Mai întâi pe un drum aglomerat între autobuze de trompetă și camioane, apoi pe străzi înguste pline de pietoni și hamali. Și acolo arăta ca moartea acolo. Figurile pitorești din „cabina pasagerilor” au rezolvat problemele copiilor lor și s-au certat.
Ciclorii sunt printre cei mai săraci indieni muncitori. Foto: Vladimír Kampf