Anexa nr. 2 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2016/06305-Z1B, 2016/06307-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ A MEDICAMENTULUI
Egilok 25 mg conține tartrat de metoprololium 25 mg în fiecare comprimat.
Egilok 50 mg conține 50 mg tartrat de metoprolol în fiecare comprimat.
Egilok 100 mg conține 100 mg tartrat de metoprolol în fiecare comprimat.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Egilok 25 mg: tablete albe sau aproape albe, rotunde, biconvexe, inodore sau aproape inodore, cu un sfert de linie pe o parte și cu „E” și „435” stilizate pe cealaltă parte.
Egilok 50 mg: tablete albe sau aproape albe, rotunde, biconvexe, inodore sau aproape inodore, cu o linie întreruptă pe o parte și cu „E” și „434” stilizate pe cealaltă parte.
Egilok 100 mg: tablete albe sau aproape albe, rotunde, biconvexe, inodor sau aproape inodor, cu o linie întreruptă pe o parte și cu „E” și „432” stilizate pe cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
în cazuri ușoare până la moderate singur sau în asociere cu diuretice și alți agenți antihipertensivi.
la pacienții cu angină pectorală, metoprololul reduce numărul de atacuri anginoase și îmbunătățește performanța fizică a pacientului.
Tratamentul de întreținere după infarctul miocardic: reduce probabilitatea unui infarct recurent.
tahicardie sinusală, tahicardie supraventriculară, extrasistole ventriculare, aritmie supraventriculară asociată cu prolapsul valvei mitrale.
Tulburări cardiace funcționale cu palpitații.
Tahicardie asociată cu hipertiroidism.
4.2 Doze și mod de administrare
Medicamentul este utilizat pentru tratarea pacienților adulți.
Doza trebuie determinată individual, dozele recomandate sunt utilizate după cum urmează:
Hipertensiune arterială: pentru hipertensiune arterială ușoară până la moderată 50 mg o dată pe zi dimineața sau în doze divizate (25 mg dimineața și 25 mg seara). La pacienții care nu răspund la tratament, doza zilnică poate fi crescută treptat până la 100-200 mg de două ori pe zi și/sau administrată în asociere cu alți agenți antihipertensivi.
Doza zilnică maximă este de 400 mg.
Angina pectorală: 100-200 mg zilnic în două doze (dimineața și seara). În cazurile severe, doza zilnică poate fi crescută până la 400 mg.
Aritmie: 100-200 mg zilnic, împărțită în două doze (dimineața și seara). Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 400 mg.
Terapie de întreținere după infarctul miocardic: De obicei, 200 mg se administrează zilnic în două doze divizate (dimineața și seara).
Tulburări cardiace funcționale cu palpitații concomitente, hipertiroidism: 100 mg zilnic în două doze divizate (dimineața și seara). Dacă este indicat, doza zilnică poate fi crescută până la 400 mg.
Profilaxia migrenei: 100-200 mg zilnic în două doze (dimineața și seara).
Reducerea dozei este recomandată la pacienții cu insuficiență hepatică severă.
Pentru uz interior.
Comprimatele trebuie luate cu sau fără alimente și trebuie înghițite cu apă.
4.3 Contraindicații
Bloc AV de gradul 2 și 3, insuficiență cardiacă congestivă necompensată, bradicardie sinusală semnificativă clinic, sindrom sinusal bolnav, bloc sinoatrial, șoc cardiogen, tulburări circulatorii periferice severe, astm bronșic și boală pulmonară obstructivă cronică, boală febrilă.
Infarctul miocardic este, de asemenea, o contraindicație în cazurile în care ritmul cardiac este mai mic de 50 de bătăi/min, intervalul P-Q este mai mare de 0,24 s și tensiunea arterială sistolică este mai mică de 100 mm Hg.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Dacă metoprololul trebuie administrat pacienților cu astm bronșic (în cazurile în care alte medicamente adecvate nu sunt bine tolerate sau nu sunt suficient de eficiente), o combinație cu agoniști ai receptorilor β2 (tablete și/sau spray) sau ajustarea dozei de agoniști administrați anterior poate fi necesar.receptori ß2.
La pacienții cu diabet zaharat, metabolismul zaharurilor trebuie examinat mai frecvent și doza de insulină și agenți hipoglicemici orali trebuie ajustată, dacă este necesar.
În caz de insuficiență cardiacă, metoprololul poate fi început numai după compensare și pacientul trebuie ținut într-o stare controlată pe tot parcursul terapiei.
Foarte rar, un defect ușor existent de conducere AV se poate agrava și se poate dezvolta un bloc AV.
Metoprololul poate agrava simptomele tulburărilor de flux sanguin periferic.
În tratamentul pacienților cu feocromocitom, metoprololul trebuie combinat cu blocanți ai receptorilor α. (blocarea alfa trebuie făcută înainte de tratamentul cu metoprolol).
Datorită scăderii metabolismului la pacienții cu disfuncție hepatică și ciroză, biodisponibilitatea metoprololului poate crește, iar doza trebuie ajustată și monitorizată îndeaproape la acești pacienți.
Anestezistul trebuie informat despre utilizarea metoprololului înainte de orice intervenție chirurgicală (vezi pct. 4.5).
Metoprololul trebuie întrerupt treptat, cu doze crescătoare de doză pe parcursul a 10 zile.
Pacienților cu angină pectorală trebuie să li se acorde o atenție specială la întreruperea tratamentului.
La pacienții tratați cu metoprolol, evoluția șocului anafilactic poate fi mai severă.
Metoprololul trebuie utilizat cu precauție numai la pacienții cu antecedente de reacții alergice severe și alergici tratați cu vaccinuri (terapie de desensibilizare).
Se recomandă prudență la administrarea produsului la pacienții cu tulburări depresive, miastenie gravis sau psoriazis.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Combina nu are cu:
- verapamil administrat intravenos sau alți antagoniști ai calciului de tip verapamil (risc de asistolă),
Se recomandă prudență atunci când se administrează în asociere cu:
- antiaritmice, blocante ale canalelor de calciu, cum ar fi verapamil și diltiazem, parasimpatomimetice (risc de hipotensiune arterială, bradicardie, bloc AV),
- glicozide digitalice (risc de bradicardie, tulburări de transmitere), (metoprololul nu afectează efectul inotrop pozitiv al preparatelor digitalice),
- nitrați, alți agenți antihipertensivi, în special guanetidină, reserpină, alfa-metildopa, clonidină și guanfacină (risc de hipotensiune și/sau bradicardie). Dacă metoprololul și clonidina sunt administrate concomitent, clonidina trebuie întreruptă la câteva zile după întreruperea metoprololului, din cauza riscului de criză hipertensivă.
- anestezice generale (efect cardiodepresiv),
- alfa și betasympathomimetics (inhibarea reciprocă a efectelor),
- ergotamină (creșterea efectului vasoconstrictor),
- anumite medicamente pentru sistemul nervos central (de exemplu, hipnotice, tranchilizante, antidepresive triciclice, neuroleptice) și alcool (risc de hipotensiune),
- medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, indometacin), efect antihipertensiv scăzut,
- estrogeni (efectul antihipertensiv al metoprololului poate fi redus),
- antidiabetice orale și insulină (metoprololul poate crește efectul lor hipoglicemiant și poate masca simptomele hipoglicemiei),
- relaxante musculare de tip curare (adâncirea blocului neuromuscular),
- Antagoniști ai receptorilor H2, în special cimetidină (efect crescut datorită nivelurilor plasmatice mai ridicate de metoprolol),
- rifampicină, barbiturice (efectul metoprololului poate fi redus datorită inducerii metabolismului hepatic).
O atenție specială trebuie acordată atunci când este prescris cu blocanți ganglionari sau alți blocanți ai receptorilor ß (de exemplu, picături pentru ochi).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Utilizarea medicamentului necesită o analiză atentă a riscului potențial pentru făt și, pe de altă parte, beneficiul tratamentului. Dacă este necesară administrarea, fătul și nou-născuții trebuie monitorizați îndeaproape timp de câteva zile după naștere, deoarece scăderea circulației uteroplacentare poate afecta creșterea fetală și poate provoca bradicardie, depresie respiratorie, hipotensiune arterială, hipoglicemie.
Nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Dacă este administrat, copilul trebuie examinat cu mai multă grijă (poate apărea bradicardie), deși la doze terapeutice metoprololul este doar ușor excretat în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Mai ales la începutul utilizării, medicamentul vă poate afecta negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot apărea dureri de cap, oboseală și/sau amețeli.
4.8 Reacții adverse
Tulburări ale sângelui și ale sistemului limfatic:
Tulburări de metabolism și nutriție:
Poate apărea creșterea în greutate.
Tulburări ale sistemului nervos:
Se pot observa oboseală, amețeli, cefalee, rareori parestezii și miospasm. Apar uneori depresie, dificultăți de concentrare, somnolență, insomnie și vise înfricoșătoare. Ocazional, se pot dezvolta tulburări de personalitate.
Rar, tulburări vizuale, xeroftalmie, conjunctivită.
Tulburări ale urechii și labirintului:
Tulburări cardiace și cardiace:
Bradicardie, hipotensiune posturală (ocazional cu sincopă).
Insuficiență cardiacă, umflături, palpitații, aritmii, durere în zona inimii.
Foarte rar tulburări de conducere cardiacă.
În cazurile de tulburări circulatorii periferice existente, sindromul Raynaud și gangrena.
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale:
Rareori dispnee de efort, mai rar spasm bronșic (chiar și fără boală respiratorie obstructivă cunoscută!), Rinită.
Tulburări gastrointestinale:
Uneori greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, constipație.
Ocazional, gura uscată și afectarea funcției hepatice pot fi observate.
Tulburări ale pielii și ale țesutului subcutanat:
Eritem rar, prurit, leziuni psoriaziforme și distrofice ale pielii.
Fotosensibilitate, transpirație crescută, alopecie.
Tulburări ale sistemului reproductiv și ale sânilor:
Rar impotență și tulburări sexuale.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Pot fi observate hipotensiune arterială, bradicardie sinusală, bloc atrioventricular, insuficiență cardiacă, șoc cardiogen, asistolă, bronhospasm, pierderea cunoștinței, comă, greață, vărsături și cianoză.
Aceste simptome pot fi mai severe cu administrarea concomitentă de agenți antihipertensivi, chinidină, barbiturice și alcool.
Primele semne de supradozaj se dezvoltă la 20 minute până la 2 ore după administrare.
Induceți vărsături și faceți spălături gastrice. În hipotensiune severă, bradicardie și insuficiență cardiacă iminentă, agoniști ai receptorilor β1 sau i.v. atropină.
Dacă tratamentul este nesatisfăcător, pot fi administrate dopamină, dobutamină sau noradrenalină.
Glucagonul în doză de 1-10 mg poate fi, de asemenea, eficient. Este posibil să fie necesară implantarea unui stimulator cardiac. Bronhospasmul poate fi eliminat i.v. administrarea de agoniști ai receptorilor β2.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective.
Codul ATC: C07AB02
Metoprololul este un blocant cardioselectiv al receptorilor β1 fără efect intrinsec simpatomimetic și de stabilizare a membranei.
Ameliorează efectele activității simpatomimetice asupra inimii.
Reduce hipertensiunea atât în poziție în picioare, cât și în poziție culcat.
Reduce frecvența atacurilor de angină pectorală și îmbunătățește performanța fizică a pacientului.
Atunci când este administrat după infarct miocardic, reduce posibilitatea reinfarctării.
Efectele vasoconstrictoare și bronhoconstrictoare periferice sunt mai puțin semnificative după administrarea metoprololului la doze terapeutice decât după administrarea beta-blocantelor neselective.
Comparativ cu beta-blocantele neselective, metoprololul afectează într-o măsură mai mică producția de insulină și metabolismul zahărului.
Metoprololul nu modifică semnificativ răspunsul cardiovascular la hipoglicemie și nici nu prelungește durata șocului hipoglicemiant.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Metoprololul este absorbit rapid și complet din tractul gastro-intestinal. Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse la 1,5 ore după administrare. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de 3,5 ore (variază de la 1 la 9 ore).
Metoprololul este metabolizat în ficat. Metaboliții nu au efecte clinice.
Aproximativ 5% din doza administrată este excretată nemodificată în urină. Metoprololul este administrat în condiții de siguranță la pacienții cu insuficiență renală și nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficiența hepatică afectează excreția metoprololului și doza trebuie redusă la pacienții cu insuficiență hepatică severă.
5.3 Date preclinice de siguranță
Șobolani: LD50 oral 3090 mg/kg
LD50 intravenos 90 mg/kg
Șoareci: LD50 oral 2090 mg/kg
LD50 intravenos 118 mg/kg
Toxicitatea cronică a metoprololului a fost testată prin administrare orală la câini la doze zilnice de 2 x 5, 2 x 20 și 2 x 50 mg/kg și la șobolani la doze zilnice de 1 x 10, 1 x 100 și 1 x 200 mg/kg, timp de 6 luni. Electrocardiogramele la animalele de experiment au arătat o scădere a ritmului cardiac și o creștere a intervalului PR-QT, care poate fi corelată cu proprietățile farmacologice ale medicamentului. Nu au fost observate efecte toxice sau alte efecte secundare ale metoprololului în timpul acestor experimente.
Metoprololul administrat șobolanilor și iepurilor gravide în timpul organogenezei (doze zilnice: 10, 50 și 200 mg/kg și respectiv 5, 12,5 și 25 mg/kg) nu a avut efecte embriotoxice sau teratogene.