Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2015/02365-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
1 comprimat conține clorhidrat de drotaverină 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimatele galbene convexe marcate cu „spa” pe o parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
- Spasme musculare netede asociate cu vezicule biliare și boli ale tractului biliar: colelitiază, colangiolităază, colecistită, colangită, pericholecistită, papilită.
- Spasme ale mușchilor netezi ale tractului renal și urinar: nefrolitiază, ureterolitiază, pielită, cistită, teneză a vezicii urinare.
Tratament adjuvant pentru:
- afecțiuni spastice ale tractului gastro-intestinal: ulcere gastrice și duodenale, gastrită, spasme cardiace și pilorice, enterite, colite, colite spastice cu constipație și flatulență în sindromul intestinului iritabil,
- cefalee de tensiune,
- tulburări ginecologice - dismenoree.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza zilnică uzuală este de 120 ─ 240 mg în 2 ─ 3 doze divizate.
Utilizarea drotaverinei la copii nu a fost evaluată în studiile clinice. Acest medicament este contraindicat la copiii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Insuficiență renală sau hepatică severă.
- Insuficiență cardiacă severă (sindrom de ritm cardiac scăzut).
- Copii sub 1 an.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
La administrarea medicamentului pentru hipotensiune arterială, trebuie făcută precauție.
Acest medicament conține lactoză. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
Utilizarea drotaverinei la copii nu a fost evaluată în studiile clinice. Acest medicament este contraindicat la copiii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Inhibitori de fosfodiesterază, de ex. papaverină, reduce efectul antiparkinsonian al levodopa. Drotaverina poate reduce efectul antiparkinsonian al levodopa, agravând astfel tremurul și rigiditatea.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sunt disponibile doar date limitate despre sarcinile expuse. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește sarcina sau dezvoltarea embrionară/fetală (vezi pct. 5.3). Cu toate acestea, trebuie să se acorde prudență atunci când se prescrie femeilor gravide.
Excreția drotaverinei în lapte nu a fost studiată la animale. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea drotaverinei în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-a demonstrat că administrarea orală a dozelor terapeutice recomandate afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În caz de experiență cu reacții adverse, impactul asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje trebuie luat în considerare în mod individual.
4.8 Reacții adverse
Următoarele reacții adverse sunt clasificate în funcție de clasa de sisteme de organe și se bazează pe frecvență:
foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 până la 2+ - calmodulina și forma inactivă a MLCK mențin mușchii relaxați. AMPc afectează, de asemenea, nivelurile citoplasmatice de Ca 2+ prin stimularea transportului ionilor de calciu către spațiul extracelular și către reticulul sarcoplasmatic. Această reducere a citoplasmului ionii de calciu prin AMPc explică efectele sale antagoniste ale calciului.
In vitro, inhibă drotaverina PDE IV, dar nu și isoenzimele PDE III și PDE V. PDE IV pare a fi o enzimă responsabilă de reducerea contractilității mușchilor netezi, sugerând că inhibitorii selectivi PDE IV pot fi eficienți în tratamentul hipermotilității și a multor boli asociate cu afecțiuni spastice.tract gastrointestinal.
Enzima responsabilă de hidroliza AMPc în mușchiul cardiovascular este în primul rând PDE III, ceea ce explică de ce drotaverina este un antispastic eficient, fără efecte terapeutice asupra sistemului cardiovascular și efecte secundare cardiovasculare grave.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
La om, concentrațiile plasmatice maxime ale drotaverinei sunt atinse după aproximativ 45-60 de minute, ceea ce indică absorbția rapidă a drotaverinei. O doză de 37 mg de drotaverină a fost administrată oral în 20 ml de soluție apoasă. Pe baza măsurătorilor de radioactivitate, sa constatat o absorbție aproape completă. Concentrația plasmatică maximă este atinsă la 45 ─ 90 min după administrare, timpul de înjumătățire plasmatică prin absorbție este de 12 min. După administrarea orală de 80 mg clorhidrat de drotaverină, concentrațiile plasmatice maxime (136 ─ 320 ng/ml) sunt atinse după 2 ore.
Drotaverina și/sau metaboliții săi traversează cu greu bariera placentară.
In vitro, drotaverina este puternic legată (95-98%) de proteinele plasmatice, în principal albumina, γ- și β-globuline și α- (HDL) -lipoproteine.
Drotaverina este aproape complet metabolizată prin O-deetilare în compuși monofenolici. Acești metaboliți se conjugă rapid cu acidul glucuronic. Metabolitul principal este 4'-deethildrotaverina. De asemenea, s-au găsit 6'-deethyldrotaverine și 4'-deethyldrotaverine.
Drotaverina suferă metabolizare hepatică la prima trecere la om și doar 65% din doză intră neschimbată în circulația sistemică.
Un model cu 2 compartimente a fost utilizat pentru a determina parametrii farmacocinetici la om.
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al drotaverinei este de 16 ─ 22 de ore.
Timp de 168 ore după i. în. administrare, aproximativ 41-45% se excretă în urină, 31-36% în fecale. Un alt studiu a constatat că 54-73% din drotaverină a fost excretată în urină și doar 10-32% în fecale.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de siguranță farmacologică, genotoxicitate și toxicitate asupra reproducerii:
- Pe baza studiilor in vitro și in vivo, drotaverina nu a indus o întârziere a repolarizării ventriculare.
- Drotaverina a fost lipsită de potențialul genotoxic într-o serie de studii de mutagenicitate in vitro și in vivo, i. j. în testul Ames, în testul limfomului de șoarece și în testul micronucleului la șobolani.
- Drotaverina nu afectează fertilitatea șobolanilor sau dezvoltarea embrionară/fetală la șobolani și iepuri.
Rezultatele obținute în experimentele pe șoareci albini sunt rezumate în următorul tabel:
| Compus | LD50 (mg/kg) | ||
| eu. în. | cu. c. | p. despre. | |
| papaverină | 31.0 | 290,0 | > 2.000,0 |
| perparină | 27.0 | > 1.000,0 | > 3.000,0 |
| drotaverină (izodihidroperparină) | 19.0 | 95,0 | 1.000,0 |
Tabelul arată că cea mai mare diferență între toxicitatea acută a derivaților izochinolinei monitorizați este în cazul administrării subcutanate, acest lucru se datorează probabil absorbției mai ușoare a derivaților hidratați.
Toxicitate cronică și teratogenitate
Drotaverina a fost administrată oral la doze de 8-16 mg/kg timp de patru luni câinilor și șobolanilor, animalele fiind împărțite fiecare în două grupuri. Niciunul dintre animale nu a prezentat anomalii în timpul studiului. Evaluarea histologică la sfârșitul studiului nu a arătat dovezi de toxicitate. Când drotaverina a fost administrată șobolanilor femele însărcinate, aceștia au născut pui normali la ora obișnuită.
Într-un alt studiu, drotaverina a fost administrată pe cale orală la 6 doze repetate de 10 mg/kg/zi între zilele 7 și 12 la femelele gravide de șobolani R-Amsterdam consanguine din generația F1, fără efecte adverse asupra fătului; nu a fost detectat niciun caz de deces sau malformație.
Aceste date sugerează că drotaverina nu are efecte teratogene sau embriotoxice.
Drotaverina a fost, de asemenea, studiată pentru embriotoxicitate și teratogenitate la șobolani albini Wistar și cobai. Nu s-au găsit diferențe în comparație cu grupul de control al animalelor cărora nu li s-a administrat drotaverină. Numărul nașterilor a rămas normal și nu s-au găsit malformații; aceste date sunt valabile și pentru a doua generație a acestor animale experimentale și, prin urmare, drotaverina poate fi considerată sigură în ceea ce privește embriotoxicitatea și teratogenitatea la animale.
Alte rezultate obținute la șobolani sunt, de asemenea, în acord cu datele de mai sus.