Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2019/01343-Z1A
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Perindocombi 2 mg/0,625 mg
Perindocombi 4 mg/1,25 mg
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Perindocombi 2 mg/0,625 mg
Fiecare comprimat conține 1,669 mg perindopril, echivalent cu 2 mg perindoprililerină și 0,625 mg indapamidă.
Excipient: 60,95 mg lactoză.
Perindocombi 4 mg/1,25 mg
Fiecare comprimat conține 3,338 mg perindopril, echivalent cu 4 mg perindoprililerină și 1,25 mg indapamidă.
Excipient: 58,456 mg lactoză.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Perindocombi 2 mg/0,625 mg
Tablete albe, în formă de capsulă, cu o linie de punctaj pe ambele părți, cu un „L” din plastic pe ambele părți, lângă linia de punctaj și simplu pe partea opusă.
Linia de scor ajută doar la ruperea comprimatului, astfel încât să poată fi înghițit mai ușor și nu servește la împărțirea în doze egale.
Perindocombi 4 mg/1,25 mg
Tablete albe, în formă de capsulă, cu o linie de punctaj pe ambele părți, cu un „H” din plastic pe ambele părți lângă linia de punctaj și simplu pe partea opusă.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Perindocombi 2 mg/0,625 mg
Perindocombi 4 mg/1,25 mg
Tratamentul hipertensiunii esențiale. Perindocombi 4 mg/1,25 mg este indicat la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat numai cu perindopril.
4.2 Doze și metodă și metoda de administrare
Perindocombi 2 mg/0,625 mg:
Doza uzuală este de un comprimat de Perindocombi pe zi într-o singură doză, de preferință dimineața și înainte de mese.
Dacă tensiunea arterială nu este controlată după o lună de tratament, doza poate fi dublată.
Perindocombi 4 mg/1,25 mg:
Doza uzuală este de un comprimat de Perindocombi pe zi într-o singură doză, de preferință dimineața și înainte de mese.
Dacă este posibil, se recomandă titrarea individuală a dozei pentru fiecare componentă. Acolo unde este adecvat din punct de vedere clinic, poate fi luată în considerare trecerea directă de la monoterapie la Perindocombi.
Vârstnici (vezi pct. 4.4)
Tratamentul trebuie început cu doza normală de un comprimat de Perindocombi pe zi.
Pacienți cu insuficiență renală (vezi pct. 4.4)
Tratamentul este contraindicat în cazul insuficienței renale severe (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min).
La pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei 30 - 60 ml/min), doza maximă trebuie să fie de un comprimat de Perindocombi 2 mg/0,625 mg pe zi.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu clearance-ul creatininei mai mare sau egal cu 60 ml/min.
Monitorizarea medicală de rutină va include monitorizarea frecventă a creatininei și potasiului.
Pacienți cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2)
Tratamentul este contraindicat în cazul insuficienței hepatice severe.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică moderată.
Populația pediatrică
Siguranța și eficacitatea combinației perindoprililerină/indapamidă la populația pediatrică nu au fost stabilite. Perindocombi nu trebuie utilizat la copii și adolescenți.
4.3 Contraindicații
În ceea ce privește perindoprilul:
- Hipersensibilitate la perindopril sau la un alt inhibitor ECA.
- Istoricul edemului angioneurotic (edemul lui Quincke) asociat cu terapia anterioară cu inhibitori ai ECA.
- Edem angioneurotic ereditar/idiopatic.
- Al doilea sau al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6),
- Utilizarea concomitentă a Perindocombi cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (GFR 2) (vezi pct. 4.5 și 5.1).
În ceea ce privește indapamida:
- Hipersensibilitate la indapamidă sau alte sulfonamide.
- Insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min).
- Insuficiență hepatică severă.
- În general, acest medicament nu este recomandat în asociere cu medicamente nonantiaritmice și poate provoca torsada vârfurilor (vezi pct. 4.5).
- Alăptarea (vezi secțiunea 4.6).
În legătură cu Perindocombi:
- Hipersensibilitate la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
Din cauza experienței insuficiente a tratamentului, Perindocombi nu trebuie utilizat în:
- Pacienți cu insuficiență cardiacă decompensată netratată.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Avertismente speciale
Frecvente pentru perindopril și indapamidă:
Combinația de doze mici de perindopril și indapamidă nu a arătat nicio reducere semnificativă a reacțiilor adverse, altele decât hipokaliemia, comparativ cu cele mai mici doze aprobate ale componentelor individuale (vezi pct. 4.8). O frecvență crescută a reacțiilor idiosincratice nu poate fi exclusă dacă pacientul este expus simultan la două medicamente antihipertensive care sunt noi pentru el.
Pacientul trebuie monitorizat îndeaproape pentru a minimiza acest risc.
Litiu:
În general, nu este recomandată combinația de litiu cu combinația de perindopril și indapamidă (vezi pct. 4.5).
În ceea ce privește perindoprilul:
Neutropenie/agranulocitoză:
Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia și anemia au fost raportate la pacienții care iau inhibitori ai ECA. La pacienții cu funcție renală normală fără alți factori care complică, neutropenia este rară. Perindoprilul trebuie utilizat cu precauție extremă la pacienții cu boală vasculară de colagen, terapie imunosupresivă, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o combinație a acestor factori care complică, mai ales dacă insuficiența renală este deja prezentă înainte de tratament. Unii dintre acești pacienți au dezvoltat infecții grave, care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul intensiv cu antibiotice. Dacă se utilizează perindopril la acești pacienți, se recomandă monitorizarea periodică a numărului de celule albe din sânge și pacienții trebuie instruiți să raporteze orice semne de infecție (de exemplu, dureri în gât, febră).
Hipersensibilitate/edem angioneurotic:
Edemul angioneurotic al feței, membrelor, buzelor, limbii, corzilor vocale și/sau laringelui a fost raportat rar la pacienții tratați cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv perindopril. Poate apărea în orice moment în timpul tratamentului. În astfel de cazuri, perindoprilul trebuie întrerupt imediat și trebuie inițiată o monitorizare adecvată pentru a asigura rezolvarea completă a simptomelor înainte de externare.
În acele cazuri în care umflarea s-a limitat la față și buze, starea se rezolvă în general fără tratament, deși antihistaminicele s-au dovedit a fi utile în ameliorarea simptomelor.
Edemul angioneurotic asociat cu edemul laringian poate fi fatal. Dacă este prezentă implicarea limbii, a corzilor vocale sau a laringelui care poate provoca obstrucția căilor respiratorii, trebuie inițiat imediat un tratament adecvat, care poate include administrarea subcutanată a unei soluții de adrenalină 1: 1000 (0,3 ml până la 0,5 ml) și/sau precauții. asigurați căile respiratorii.
Pacienții negri cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA au avut o incidență mai mare a edemului angioneurotic, comparativ cu pacienții non-negri.
Pacienții cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu terapia cu inhibitori ai ECA pot prezenta un risc mai mare de edem angioneurotic atunci când iau un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.3).
Edemul intestinal angioneurotic a fost raportat rar la pacienții cărora li se administrează inhibitori ai ECA.
Acești pacienți au prezentat dureri abdominale (cu sau fără greață sau vărsături), în unele cazuri edemul facial angioneurotic nu a fost anterior și nivelurile de C-1 esterază au fost normale. Edemul angioneurotic a fost diagnosticat prin metode, inclusiv CT abdominală, cu ultrasunete sau în timpul intervenției chirurgicale, simptomele rezolvându-se la întreruperea tratamentului cu inhibitori ai ECA. Edemul intestinal angioneurotic trebuie inclus în diagnosticul diferențial la pacienții care iau inhibitori ai ECA care au dureri abdominale.
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus)
Pacienții tratați concomitent cu inhibitori mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) pot prezenta un risc crescut de angioedem (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără suferință respiratorie) (vezi pct. 4.5).
Reacții anafilactoide în timpul desensibilizării:
S-au raportat cazuri izolate de pacienți care au reacții anafilactoide persistente, care pun viața în pericol, în timp ce luau inhibitori ai ECA cu tratament concomitent de desensibilizare cu venin de albină (albină, venin de viespe). Inhibitorii ECA trebuie utilizați cu precauție la pacienții alergici care primesc terapie de desensibilizare, iar terapia cu inhibitori ECA trebuie evitată la pacienții care primesc imunoterapie cu venin de insecte. Cu toate acestea, la pacienții care necesită inhibitori ai ECA, precum și desensibilizare, aceste reacții pot fi prevenite prin reținerea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA timp de cel puțin 24 de ore înainte de tratament.
Reacții anafilactoide în timpul aferezei LDL:
Rareori, pacienții care iau inhibitori ai ECA în timpul aferezei LDL cu sulfat de dextran au reacții anafilactoide care pun viața în pericol. Aceste reacții au fost prevenite prin reținerea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA înainte de fiecare afereză.
Pacienți cu hemodializă:
Au fost raportate reacții anafilactoide la pacienții dializați utilizând membrane cu flux mare (de ex. AN 69Ò) care primeau concomitent inhibitori ai ECA. La acești pacienți trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a unei alte clase de medicamente antihipertensive.
Diuretice care economisesc potasiu, săruri de potasiu:
Combinația dintre perindopril și diuretice care economisesc potasiu sau săruri de potasiu nu este, în general, recomandată (vezi pct. 4.5).
Inhibarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (RAAS)
S-a demonstrat că utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului crește riscul de hipotensiune arterială, hiperkaliemie și insuficiență renală (inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, nu este recomandată inhibarea dublă a RAAS prin utilizarea combinată a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 și 5.1).
Dacă tratamentul cu inhibiție dublă este considerat absolut necesar, acesta trebuie administrat numai sub supravegherea unui specialist și monitorizarea frecventă și consecventă a pacientului a funcției renale, a electroliților și a tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.
Sarcina:
Terapia cu inhibitori ai ECA nu trebuie inițiată în timpul sarcinii. Cu excepția cazului în care se consideră necesară continuarea monoterapiei cu inhibitori ai ECA, pacienții care planifică sarcina ar trebui schimbați la tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranță stabilit pentru utilizare în timpul sarcinii.
Dacă este diagnosticată sarcina, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat și, dacă este cazul, trebuie inițiată o terapie alternativă (vezi pct. 4.3 și 4.6).
În ceea ce privește indapamida:
În cazul insuficienței hepatice, diureticele tiazidice și diureticele asociate cu tiazidele pot induce encefalopatie hepatică. Dacă se întâmplă acest lucru, diureticul trebuie întrerupt imediat.
Fotosensibilitate:
Au fost raportate cazuri de reacții de fotosensibilitate cu tiazide și diuretice legate de tiazidă (vezi pct. 4.8). Dacă apare o reacție de fotosensibilitate în timpul tratamentului, se recomandă oprirea tratamentului.
Dacă se consideră necesară re-administrarea unui diuretic, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau radiații UVA artificiale.
Precauții de utilizare
Frecvente pentru perindopril și indapamidă:
Insuficiență renală:
În caz de insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 70 de ani), diabet zaharat, hipoaldosteronism evenimente intercurente, în principal deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică și utilizarea concomitentă de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, elorerenonă și triplerenonă, triplerenonă sau care conține înlocuitori de sare. Riscul este prezent și la pacienții care iau alte medicamente asociate cu o creștere a potasiului seric (de exemplu, heparină, cotrimoxazol, cunoscut și sub numele de trimetoprim/sulfametoxazol). Utilizarea de suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu, în special la pacienții cu insuficiență renală, poate duce la o creștere semnificativă a potasiului seric. Hiperpotasemia poate provoca aritmii severe, uneori fatale. Dacă se consideră adecvată utilizarea concomitentă a medicamentelor de mai sus, acestea trebuie utilizate cu precauție și cu monitorizarea frecventă a potasiului seric (vezi pct. 4.5).
În ceea ce privește indapamida:
Echilibrul de apă și electroliți:
Niveluri de sodiu:
Nivelurile de sodiu trebuie monitorizate înainte de începerea tratamentului și la intervale regulate de timp după aceea. Tratamentul cu toate diureticele poate determina scăderea nivelului de sodiu, ceea ce poate avea consecințe grave. Scăderea nivelului de sodiu poate fi asimptomatică la început și, prin urmare, sunt necesare examinări periodice de urmărire. Examinările ar trebui să fie mai frecvente la vârstnici și la pacienții cu ciroză (vezi pct. 4.8 și 4.9).
Niveluri de potasiu:
Depleția de potasiu cu hipokaliemie este un risc semnificativ de diuretice tiazidice și diuretice asociate tiazidelor. Riscul de scădere a nivelului de potasiu (120 g/m2 la bărbați și> 100 g/m2 la femei) randomizat fie la perindopril 2 mg/indapamidă 0,625 mg, fie la enalapril 10 mg o dată pe zi timp de 1 an de tratament. Doza a fost ajustată în funcție de controlul tensiunii arteriale, perindopril până la 8 mg și indapamidă 2,5 mg sau enalapril 40 mg o dată pe zi. Doar 34% dintre subiecți au rămas tratați cu perindopril 2 mg/indapamidă 0,625 mg (comparativ cu 20% cu enalapril 10 mg).
La sfârșitul tratamentului, LVMI a fost semnificativ redusă în grupul perindopril/indapamidă (-10,1 g/m²) decât în grupul enalapril (-1,1 g/m²) în toate populațiile randomizate de pacienți. Diferența dintre grupuri în modificarea LVMI a fost de -8,3 (95% CI (-11,5, -5,0), p Contact Termeni și condiții Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri