tbl mnd 45x750 mg (fľ.HDPE)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 1 la decizia privind modificarea înregistrării, ev. Nu. 2011/01248
Anexa nr. 1 la decizia privind modificarea înregistrării, ev. Nu. 2011/01336
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Fosrenol 750 mg comprimate masticabile
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare tabletă masticabilă conține carbonat de lantan hidrat, echivalent cu 750 mg lantan.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate albe, rotunde, plate, cu margini teșite, marcate cu „S405/750” pe o parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Fosrenolul este indicat ca un liant de fosfat utilizat pentru controlul hiperfosfatemiei în insuficiența renală cronică la pacienții cu hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD). Fosrenolul este, de asemenea, indicat la pacienții adulți cu insuficiență renală cronică care nu sunt dializați, cu concentrații serice de fosfat ³1,78 mmol/l, pentru care o dietă scăzută de fosfat nu este suficientă pentru a controla concentrațiile serice de fosfat.
4.2 Doze și mod de administrare
Fosrenol este pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie înghițite și nu înghițite întregi. Comprimatele pot fi zdrobite pentru a facilita mestecarea.
Adulți, inclusiv vârstnici (> 65 de ani)
Fosrenol trebuie administrat cu sau imediat după masă, cu o doză zilnică împărțită între mese. Pacienții trebuie să urmeze dieta recomandată pentru a controla aportul de fosfat și lichide. Fosrenolul este disponibil sub formă de tabletă masticabilă, astfel încât aportul suplimentar de lichide poate fi evitat. Concentrațiile serice de fosfat trebuie monitorizate, iar doza de fosrenol trebuie ajustată la fiecare 2-3 săptămâni până când se ating nivelurile acceptabile de fosfat seric și apoi monitorizate periodic.
Controlul fosfatului seric a fost demonstrat la doze începând cu 750 mg pe zi. Doza maximă testată în studiile clinice pe un număr limitat de pacienți este de 3750 mg. Pacienții care răspund la tratamentul cu lantan ating, de obicei, niveluri acceptabile de fosfat seric la doze de 1500-3000 mg lantan zilnic.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea Fosrenolului nu au fost stabilite la pacienții cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).
Insuficiență hepatică
Efectul insuficienței hepatice asupra farmacocineticii fosrenolului nu a fost evaluat. Datorită mecanismului de acțiune și a faptului că metabolismul nu are loc în ficat, doza nu trebuie modificată în caz de insuficiență hepatică, dar acești pacienți trebuie monitorizați îndeaproape (vezi pct. 4.4 și 5.2).
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la carbonatul de lantan hidrat sau la oricare dintre excipienți.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În studiile la animale, depunerea țesutului de lantan a fost observată după utilizarea fosrenolului. Niveluri ridicate de lantan au fost observate de-a lungul timpului în 105 biopsii osoase de la pacienții tratați cu Fosrenol, unii cu vârsta până la 4,5 ani (vezi pct. 5.1). Nu sunt disponibile date clinice privind depunerea de lantan în alte țesuturi umane. În prezent, utilizarea Fosrenolului în studiile clinice de peste 2 ani este limitată. Cu toate acestea, tratamentul probands cu Fosrenol timp de până la 6 ani nu a arătat o modificare a profilului beneficiu/risc.
Pacienții cu ulcer peptic acut, colită ulcerativă, boala Crohn și obstrucție intestinală nu au fost incluși în studiile clinice cu Fosrenol. Fosrenol trebuie utilizat la acești pacienți numai după o evaluare aprofundată a raportului beneficiu-risc. Fosrenolul este cunoscut pentru a provoca constipație (vezi pct. 4.8) și, prin urmare, trebuie făcută prudență la pacienții cu predispoziție la constipație intestinală (de exemplu, după o intervenție chirurgicală abdominală, peritonită).
Pacienții cu insuficiență renală pot dezvolta hipocalcemie. Fosrenol nu conține calciu. Prin urmare, nivelurile serice de calciu trebuie monitorizate la intervale regulate la acest grup de pacienți și trebuie administrate suplimente adecvate.
Lantanul nu este metabolizat de enzimele hepatice, dar este cel mai probabil să fie excretat în bilă. Ca încetinire a fluxului biliar, poate exista, de asemenea, o eliminare treptat mai scăzută a lantanului, ceea ce poate duce la niveluri plasmatice mai mari și la depunerea crescută a lantanului tisular (vezi secțiunile 5.2 și 5.3). Deoarece ficatul este organul principal de eliminare a lantanului absorbit, se recomandă monitorizarea testelor funcției hepatice.
Siguranța și eficacitatea Fosrenolului la copii și adolescenți nu au fost stabilite; administrarea la copii și adolescenți nu este recomandată (vezi pct. 4.2).
Dacă un pacient dezvoltă hipofosfatemie, Fosrenol trebuie întrerupt.
Razele X abdominale la pacienții care iau carbonat de lantan pot avea aspectul unui agent de contrast.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Carbonatul de lantan hidrat poate crește pH-ul gastric. Se recomandă ca compușii despre care se știe că interacționează cu antiacidele să nu fie utilizați în decurs de 2 ore după administrarea de Fosrenol (de exemplu, clorochină, hidroxiclorochină și ketoconazol).
La subiecții sănătoși, absorbția și farmacocinetica lantanului nu au fost afectate de administrarea concomitentă de citrat.
Nivelurile serice de vitamine A, D, E și K liposolubile nu au fost afectate în studiile clinice de Fosrenol.
Studiile efectuate pe voluntari umani au arătat că administrarea concomitentă de Fosrenol cu digoxină, warfarină sau metoprolol nu induce modificări relevante clinic ale profilului farmacocinetic al acestor medicamente.
În sucul gastric simulat, carbonatul de lantan hidrat nu a format complexe insolubile cu warfarină, digoxină, furosemidă, fenitoină, metoprolol sau enalapril, sugerând un potențial redus de a afecta absorbția acestor medicamente.
Cu toate acestea, interacțiunile cu medicamente precum tetraciclina și doxiciclina sunt teoretic posibile și, dacă acești compuși sunt co-administrați, se recomandă ca aceștia să nu fie utilizați mai puțin de 2 ore înainte și după administrarea Fosrenolului.
La voluntarii sănătoși într-un studiu cu doză unică, biodisponibilitatea ciprofloxacinei orale a fost redusă cu aproximativ 50% după administrarea concomitentă cu Fosrenol. Se recomandă ca preparatele orale de floxacină să fie luate cu cel puțin 2 ore înainte sau 4 ore după administrarea Fosrenol.
S-a demonstrat că medicamentele care leagă fosfații (inclusiv fosrenol) reduc absorbția levotiroxinei. Prin urmare, terapia de substituție hormonală tiroidiană nu trebuie luată în decurs de 2 ore de la administrarea de Fosrenol și se recomandă monitorizarea mai frecventă a nivelului hormonului TSH la pacienții care iau ambele medicamente.
Hidratul de carbonat de lantan nu este un substrat pentru citocromul P450 și nu inhibă în mod semnificativ activitățile izoenzimelor CYP1A2, CYP2D6, CYP3A4, CYP2C9 sau CYP2C19 ale citocromului uman P450 in vitro.
4.6 Sarcina și alăptarea
Nu există date adecvate privind utilizarea Fosrenol la femeile gravide.
Un studiu la șobolani a arătat fetotoxicitatea reproductivă (întârzierea deschiderii ochilor și a pubertății) și greutatea redusă a puilor la doze mari (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaște riscul potențial pentru oameni. Fosrenolul nu este recomandat în timpul sarcinii.
Nu se știe dacă lantanul este excretat în laptele uman. Excreția de lantan în lapte nu a fost studiată la animale. Trebuie luată în considerare luarea deciziei dacă se continuă sau se întrerupe alăptarea sau se continuă sau se întrerupe tratamentul cu Fosrenol. Beneficiul potențial al lactației pentru copil și beneficiul potențial al tratamentului cu Fosrenol pentru mamă ar trebui luate în considerare în această decizie.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Fosrenol poate provoca greață și amețeli, care vă pot afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Cele mai frecvent raportate reacții adverse la medicament, cu excepția cefaleei și a reacțiilor alergice ale pielii, sunt de origine gastro-intestinală, acestea au fost reduse la minimum prin administrarea de Fosrenol împreună cu alimente și, în general, rezolvate în timp cu administrarea continuă (vezi pct. 4.2).
Lantanul nu este metabolizat.
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienții cu insuficiență renală cronică și insuficiență hepatică. La pacienții cu afecțiuni hepatice preexistente la momentul intrării în studiile clinice de fază III, nu au existat dovezi ale expunerii plasmatice crescute a lantanului sau a insuficienței hepatice după tratamentul cu Fosrenol timp de până la 2 ani.
La subiecții sănătoși, lantanul este excretat în principal în materiile fecale și doar aproximativ 0,000031% din doza orală este excretată în urină (clearance-ul renal este de aproximativ 1 ml/min, care este cel mai citit articol).