MATER INVIOLATA ȘI INTEMERATA
Ambele invitații sunt strâns legate, așa că le prezentăm împreună. Cu aceste cuvinte ne adresam Mariei și de multe ori nici nu ne gândim la semnificația lor.
Prima invocație a venit ca răspuns la o afirmație a unei anumite amăgiri vechi, în care se susținea că virginitatea Mariei fusese ruptă la naștere, că Maria îl concepuse pe Iisus într-un mod miraculos, dar își pierduse virginitatea corporală la naștere.
Biserica a luat poziție împotriva acestei învățături și credincioșii au început să o numească pe Maria „intactă”. O altă erezie a încercat să „dezonoreze” numele Mariei susținând că, după nașterea lui Isus, Maria și Iosif au mai avut câțiva copii, așa-numiții frați și surori ai Domnului. Cuvântul latin pentru „profanare” sau „spurcare” este „temerare” și, deoarece credinciosul nu a tolerat virginitatea sau maternitatea Mariei să fie întinată, el l-a numit „intemerata” sau „imaculată”. Această invocație este în principal o provocare pentru cărturari, deoarece credinciosul care o rosteste este ca și cum ar spune: „Aruncă pururea, nu o va afecta pe Maica Domnului!”
Se poate citi multe despre această controversă în rândul Părinților Bisericii, care au apărat aceste articole de credință. Rugăciunile liturgice mărturisesc și acestea, pentru că o numesc pe Maria „imaculată”. În perioada de Crăciun, de exemplu, cântăm: „După naștere, Fecioară, ai rămas imaculată” (vezi piesa slovacă de Advent „Tys ', Fecioară, plină de har”).
În arta ecleziastică, virginitatea intactă a Mariei este, de asemenea, proclamată și descrisă. Pe unele icoane, Maria este înfățișată într-o mantie întunecată, așa-numita maphorione, care curge ca un voal din cap în jos. Trei stele sunt atașate de această manta, una pe cap și una pe umeri. Aceste trei stele reprezintă virginitatea Mariei la concepție, la naștere și după naștere.
Credincioșii exprimă cu o deosebită reverență invocațiile „Mama intactă”, „Mama Imaculată” mai ales în perioada Crăciunului.