3 februarie 2001 la 12:00 AM
Vinerea modernă este Wilson.
* SUA 2000 * Regizor: Robert Zemeckis * Scenariu: William Broyles * Ei joaca: Tom Hanks, Helen Hunt și alții * Distribuție: TatraFilm * Premiere 1 februarie 2001
Hanks ca întotdeauna: energic, hotărât, inteligent și naiv. Workaholic. Înmuiați imaginea, tăiați puțin sunetul și luminozitatea - acesta este Tom Hanks în Lost. Luați mai mult de douăzeci de kilograme, care au aparținut farmecului special infantil-masculin al acestei stele. Există un mic Hanks serios care pare să fi devenit puțin diferit de-a lungul lunilor de dietă.
Patru ani pe o insulă pustie, când el este singurul care a supraviețuit unui accident de avion, trebuie să transforme pe cineva în altcineva. Conform criticilor, dar mai ales a succesului în masă, se pare că Cel Pierdut poate deveni un punct de cotitură în istoria Hollywoodului. Este un film în care nimic nu se întâmplă aproape tot timpul. Și ceea ce se întâmplă se întâmplă încet. Mai mult, știm toate acestea în avans: ce altceva se poate face pe o insulă pustie decât să-și înfășoare o cămașă în jurul capului, să-mi frece disperat tălpile și să se bucure când izbucnește în cele din urmă focul. Înjunghiați crabi în tije ascuțite și spargeți nuci de cocos cu furie. Și slăbește, desigur.
Acest film renunță la marea majoritate a numărului mare de delicatese în continuă îmbunătățire pe care filmul le oferă astăzi. Acțiune, sex, sânge, dialoguri amuzante și aproape evenimente. Nu renunță total, ci într-o dietă voluntară, după care totul are o sută de ori. Privitorul supraviețuiește aproape jumătate din film până când regizorul lansează în cele din urmă câteva bare de muzică. Este asceza unui gurmand care știe ce este plăcerea. Succesul în masă al filmului confirmă faptul că această strategie a venit la momentul potrivit: suntem peste tot - încercăm să postim. Singura scenă de acțiune, prăbușirea avionului, arată atât de realistă, încât majoritatea celorlalte prăbușiri de avion pe care le-am experimentat până acum în toate filmele catastrofale bune și rele par a fi insitite. Abia acum te îndoiești dacă nu va fi mai bine să călătorești altfel.
În Robinson original, principiul civilizației triumfă. Datorită lui, Robinson a supraviețuit. Robinsonul de astăzi nu mai beneficiază de civilizație. A supraviețuit doar pentru că avea un motiv să trăiască, iar acel motiv era iubirea. Rămânând pe insulă, soarta l-a forțat să stea, dimpotrivă, să se distanțeze de civilizație. Așa spun scenele, pe care trebuie să le completăm noi înșine: avem șansa să obținem o anumită distanță, să fim cu noi înșine o vreme, fără sugestii, să nu consumăm câteva minute. Din fericire, regizorul Zemeckis este mai profesionist decât un predicator. Povestea curge lin, filosofia nu este impusă. Soarta partenerului lui Hanks, Helen Hunt, care joacă aici doar vreo douăzeci de minute, este exact la fel de civilă pe cât cere această poveste.
Autorul scenariului a petrecut o săptămână singur pe insula unde a fost filmat filmul pentru a se bucura un pic de soarta lui Robinson. Viața lui Chuck pe insulă, inclusiv relația sa cu Wilson, un volei legat de față, singurul tovarăș, este convingătoare. Desigur, până când o luăm în serios, conform scenariului, Chuck trebuia să locuiască aici timp de patru ani. Ar trebui să vedem scene mai dificile decât smulgerea unui dinte. Nici nu vrem să ne putem imagina abisul singurătății care a durat ani de zile. Trebuie să ținem cont de faptul că această poveste nu este și nu ar trebui să fie altceva decât un mare basm și, în ciuda tuturor, se bazează pe o idee strălucită cu care a venit odată dl Daniel Defoe. Cine îi va da un Oscar?