crescut

Numim prediabet o afecțiune la pacienții ale căror niveluri de zahăr din sânge sunt prea mari pentru a fi considerate normale, dar nu îndeplinesc criteriile pentru diabetul evident.

Pacienții cu prediabet prezintă un risc relativ ridicat de a dezvolta diabet în viitor, dar și un risc ridicat de boli cardiovasculare (infarct miocardic, accident vascular cerebral). Prediabetul este asociat cu obezitate, niveluri ridicate de colesterol și grăsimi din sânge (trigliceride) sau niveluri scăzute de colesterol HDL „bun” protector și hipertensiune arterială. Factorii de risc includ hipertensiune, obezitate, supraponderalitate, sindromul ovarului polichistic, antecedente familiale pozitive de diabet zaharat de tip 2 sau sindrom metabolic.

Simptomele nu sunt de obicei resimțite deloc!

  • Cu excepția cazului în care prediabetul nu este tratat, este probabil ca nivelul zahărului din sânge să crească în continuare.
  • Setea constantă: glicemia ridicată poate împiedica rinichii să absoarbă excesul de glucoză, de care organismul încearcă apoi să scape prin urină, ceea ce poate provoca deshidratare.
  • Oboseală: hiperglicemia are un efect semnificativ asupra oboselii organismului.
  • Vedere neclara: Hiperglicemia poate deteriora vasele retiniene și poate scurge sânge în vitros.
  • Slabă vindecare a rănilor: Hiperglicemia și alte cauze, cum ar fi nivelurile ridicate de colesterol LDL, pot afecta circulația sângelui și circulația celulelor roșii din sânge, ceea ce face mai greu pentru nutrienți să ajungă la răni și să încetinească viteza de vindecare.
  • Urinare frecventa: excesul de glucoză din sânge determină organismul să încerce să elimine glucoza prin urină, ceea ce provoacă și deshidratare și sete constantă.

Diagnostic? În mod aleatoriu în timpul spectacolelor

Deoarece este o boală fără simptome, este de obicei descoperită accidental în timpul examinărilor preventive sau examinărilor preoperatorii. După diagnosticarea prediabetului, pacienții trebuie să fie supuși mai multor examinări și măsurători la intervale de jumătate de an:

  • verificarea greutății pacientului, calculul indicelui de masă corporală (IMC), verificarea circumferinței taliei;
  • determinarea tensiunii arteriale și a valorilor pulsului;
  • determinarea nivelului glicemiei la jeun și la două ore după masă;
  • examinarea membrelor inferioare cu accent pe modificări trofice, micoze, anomalii.

În plus, examinări precum examinări fizice complete, examene de laborator, monitorizarea lipidelor, examinări ale funcției renale, examinări ECG, examinări endocrinologice, examinări neurologice indicative și altele.

Riscul de a dezvolta diabet

Mai multe sisteme sunt utilizate pentru a evalua riscul de a dezvolta afecțiuni pre-diabetice în diabet, pe baza cărora este posibil să se calculeze probabilitatea de a dezvolta diabet. În plus față de prezența condițiilor pre-diabetice, prezența componentelor sindromului metabolic și predispoziția genetică sunt utilizate în calculul lor. Riscul de a dezvolta diabet în următorii zece ani poate fi calculat în funcție de vârstă, IMC, circumferința taliei, activitate fizică, obiceiuri alimentare, prezența hipertensiunii sau antecedente familiale pozitive.

Tratamentul prediabetului

  • Succesul terapiei cu prediabet și întârzierea dezvoltării diabetului și a complicațiilor sale depind în primul rând de viteza de recunoaștere a prediabetului și de determinarea ulterioară a procedurii de tratament. Aceasta include, în special, modificări ale stilului de viață, activitate fizică regulată sau asistență sub formă de farmacoterapie.

Schimbarea stilului de viață

Ca parte a prevenirii, este necesar să se concentreze asupra factorilor de risc de bază și a condițiilor pre-diabetice, a căror reducere sau eliminare va reduce și riscul de apariție a diabetului și complicațiile acestuia. Schimbarea stilului de viață include:

  • reducerea aportului de energie - prevenirea obezității
  • reducerea greutății cu 5 - 7% - întreținerea ulterioară a greutății
  • aport redus de grăsimi - grăsimile nu trebuie să conțină mai mult de 30% din aportul zilnic de energie
  • reducerea aportului de zaharuri și grăsimi saturate - untul sau brânzeturile grase trebuie schimbate cu uleiuri vegetale, carne de porc cu pește
  • creșterea aportului de nuci, fibre (fructe, legume, legume cu frunze, leguminoase, orez)
  • reducerea sării, minimizarea băuturilor cu adaos de zahăr
  • restricționarea consumului de alcool și renunțarea la fumat
  • activitate fizică regulată - ar trebui să fie o parte preventivă a vieții chiar și la persoanele sănătoase - se recomandă cel puțin 150 de minute de activitate aerobă pe săptămână - alergare, mers plin de viață, bicicletă, înot, ciclism. În mod optim, totuși, activitatea fizică trebuie efectuată de 5 ori pe săptămână și, în mod ideal, de 7 ori pe săptămână timp de cel puțin o jumătate de oră, în timp ce intervalele și activitatea fizică depind și de starea fizică generală, respectiv de recomandările medicale.