Activități interactive și distractive pentru copii

LECȚIA I/09: INIMĂ ȘI PULMINI

Copiii au învățat cum funcționează inima și plămânii omului. Au construit un model de plămâni și au aflat ce este pneumotoraxul și cum afectează corpul uman. De asemenea, și-au găsit capacitatea vitală pulmonară și ritmul cardiac.

Întrebați-i pe copii:

  • De ce au nevoie animalele (inclusiv oamenii) și plantele pentru a trăi?
  • Ce înseamnă ventilația pulmonară?
  • Ceea ce respiră oameni, nevertebrate, pești, păsări sau mamifere?
  • Cum ajunge oxigenul din plămâni în corpul uman?
  • Ce se întâmplă atunci când se face o gaură într-o sticlă PET sau într-un balon inferior într-un model pulmonar?
  • Cum au fost afectate ritmul cardiac și funcția pulmonară în timpul experimentului de măsurare a pulsului?

LUNG
Plămânii sunt o pereche de organe care permit schimbul de gaze între sânge și aer. Plămânii mamiferelor, inclusiv oamenii, constau în milioane de saci cu pereți subțiri, vezicule pulmonare, alveole, care sunt înconjurate de capilare sanguine. Aerul intră în alveole, oxigenul se difuzează în sânge în capilare, în timp ce dioxidul de carbon intră în alveole și iese din corp atunci când este expirat.

inimă

Plămânii
(Imagine a plămânilor-respirație-anatomie-medicină de către OpenClips [domeniu public], prin Pixabay)

Plămânii sunt roz în tinerețe, devin gri în timp, uneori apar pete negre. Au o formă conică (triunghiulară), o consistență spongioasă, sunt depozitate în cavitatea toracică și sunt împărțite în părți stângi și drepte printr-un sept inter toracic ligamentos, în timp ce partea stângă a plămânilor este bilobată (adică mai mică) și dreapta trilobulat (adică mai mare). O bătăi de inimă cu inimă este apoi plasată în septul intercostal. Forma plămânilor este adaptată pereților pieptului.

Plămânii
(Imagine a plămânilor-anatomie-umană-bronhie de Nemo [Domeniul public], prin Pixabay)


CONSTRUCȚIE pulmonară INTERNĂ
Bronhiile intră în plămâni prin poarta pulmonară, unde devin mai subțiri prin ramificare (creând astfel așa-numitul copac bronșic) până la cele mai subțiri bronhii. Traheea este urmată de coridoare alveolare, care se deschid în sacii pulmonari (1 lob pulmonar = 12-18 saci). Peretele sacilor pulmonari este arcuit în franjuri în veziculele pulmonare (alveole), care termină ramificarea căilor respiratorii. Numărul alveolelor este de cel puțin 700.000.000; plămânii ocupă o suprafață de 80-100 m2 (adică aproximativ 1 teren de tenis); 0,5-1 litri de sânge sunt în mod constant în plămâni.

„Arborele bronșic”
(Imagine a traheei-căilor respiratorii-plămânilor-aerului-tub de OpenClips [Domeniu public], prin Pixabay)

SUPRAFAȚĂ pulmonară
Suprafața plămânilor este acoperită de un martor fin de ligament neted numit traheea, care trece la pereții cavității toracice în așa-numita pleura, având un decalaj îngust între ele, în care există o cantitate mică de lichid, care permite membranelor să alunece în timp ce respiră. În fantă, presiunea intratoracică este mai mică decât atmosferică; acest vid permite dilatarea pasivă a plămânilor în timpul inhalării. Dacă aerul ajunge între plămâni și peretele toracic (de exemplu, în timpul unei lovituri), tensiunea superficială este perturbată, plămânii se prăbușesc, pneumotorax, adică contracția plămânilor, ca presiune atmosferică egalizată de pătrunderea aerului în fantă.

Pneumotorax
(Imagine a Pneumotoraxului Blausen 0742 de BruceBlaus. „Blausen gallery 2014”. Wikiversity Journal of Medicine. DOI: 10.15347/wjm/2014.010. ISSN 20018762. [CC-BY-3.0], prin Wikimedia Commons)

MECANICA RESPIRĂRII
Ventilația pulmonară este schimbul de aer alveolar (așa-numita respirație externă). Numărul de respirații (expirații) pe minut se numește frecvență respiratorie. Pentru un adult într-o cameră reprezintă 16 respirații/min, pentru un copil 20-26 respirații/min într-o cameră, pentru sportivi 14 respirații/min. Odată cu efortul fizic, emoțiile, într-un mediu fierbinte, rata respiratorie crește. Volumul mareelor ​​este de 0,5 litri de aer. Doar o mică parte din capacitatea pulmonară este utilizată în cameră. Consumul de oxigen la 1 respirație în cameră este de 15-20 ml, în 1 minut este de 250-350 ml și în 1 zi 350 l. Distingem între respirația coastei (mai ales la femei) și diafragmatică (în principal la copii și bărbați).
Inhalarea (inspirația) este un eveniment activ în care diafragma, mușchii intercostali și arcul peretelui abdominal, volumul cavității toracice crește în sus și înainte, vidul din fisura toracică extinde plămânii și aspiră aerul în plămâni, în interiorul plămânii reduc presiunea.
Expirația este un proces pasiv în care mușchii sunt relaxați, volumul pieptului este redus și aerul este expulzat din plămâni.

Inspiră și expiră
(Imagini: Diagrama de inhalare și expirare (modificată);
Diagrama de inhalare de LadyofHats [domeniu public]), prin Wikimedia Commons)

CAPACITATEA pulmonară VITALĂ
Capacitatea vitală a plămânilor este cantitatea maximă de aer care poate fi expirată după cea mai mare respirație posibilă. Capacitatea vitală a plămânilor este un indicator indicativ al performanței pulmonare (3,2 l pentru femei; 4,2 l pentru bărbați), care depinde de sex, vârstă, antrenament, starea de sănătate și crește la sportivi, suflători de sticlă, trompetieri, cântăreți.

Sistemul respirator al nevertebratelor
Nevertebratele pot respira întreaga suprafață a corpului sau pot folosi branhii, saci pulmonari, cavitatea mantalei sau căile respiratorii.

Sistemul respirator al vertebratelor.
Peștii folosesc un organ special „branhii interne” pentru a respira. Cu toate acestea, unii pești respiră și oxigen atmosferic. Amfibienii pot respira fie întreaga suprafață a corpului, folosind branhii (branhii), fie plămâni (adulți). Toate reptilele respiră prin plămâni. Șerpii au o parte a plămânilor nedezvoltate și respiră o singură dată. Păsările sunt folosite pentru a respira plămânii și sistemul sacului aerian. Sistemul respirator al mamiferelor este sistemul de organe care include căile respiratorii (cavitatea nazală, nazofaringele, laringele, traheea și bronhiile) și plămânii.

ALIMENTARE CU SĂMÂNȚ pulmonar
Arterele pulmonare intră în plămâni și furnizează sânge neoxigenat. Artera se ramifică similar cu traheea și traheea, cu excepția capilarelor care înfășoară alveolele. Vasele care transportă sângele oxigenat se conectează în venele pulmonare, care se deschid în atriul stâng al inimii. Din inimă, sângele oxigenat este distribuit în tot corpul.

VASE DE SÂNGE
Vasele de sânge formează un sistem închis de tuburi cu o lungime de 96.000 km, care asigură mișcarea fluidelor corporale. Vasele din secțiuni individuale diferă prin structura și permeabilitatea pereților. Patul vascular este departe de inimă și ramuri, astfel încât acestea slăbesc treptat pereții arterelor până când se ramifică în capilarele sanguine.
Artera (vas de sânge care transportă sângele din inimă) → artere → capilare (vas subțire, conexiune între artere și vene) → venă → venă (aduce sânge în inimă, drenează sângele din capilare).

Artera (vas care transportă sângele din inimă) → arteră → capilară (vas subțire, conexiune între artere și vene) → venă → venă (furnizează sânge inimii, drenează sângele din capilare).

Vase de sânge
(Imagine Grafik blutkreislauf de Sansculotte [CC-BY-SA-2.5], prin Wikimedia Commons)

INIMĂ

Inima
(Imagine a vanului Wiki Heart Antomy Ties de Brussel Tvanbr [CC-BY-SA-3.0], prin Wikimedia Commons)

ACTIVITATEA INIMII

Activitatea inimii este menținută pe tot parcursul vieții unei persoane. Funcția inimii este de a menține circulația sângelui în vasele de sânge, unde inima este umplută ritmic cu sânge din vene și golită în artere. Baza este o alternanță ritmică de contracție a mușchiului cardiac (sistolă) și slăbirea mușchiului cardiac (diastolă). Un ciclu cardiac reprezintă umplerea treptată a cavităților și expulzarea volumului. Lungimea ciclului cardiac este de 0,8 s (puls). Ritmul cardiac (numărul de bătăi) este de 70-80 bătăi/min în repaus, 150-200 bătăi/min după exercițiu, 140 bătăi/min la nou-născut (datorită volumului mic al inimii). Unda de presiune care trece prin partea arterială (arterială) a sistemului vascular în timpul activității cardiace se numește puls = puls; se poate observa prin atingere pe artera spinării. În somn, ritmul cardiac este cu 10-20 bătăi mai mic decât în ​​starea de veghe în repaus.

Activitatea inimii
(Imagini: Diasistole cardiace și sistole cardiace de Wapcaplet [CC-BY-SA-3.0], prin Wikimedia Commons)

Dacă sunteți interesat de subiect și doriți să aflați mai multe:

 Ai nevoie de sfaturi? Scrieți-ne infosk@vedanasbavi.sk

Noi te putem ajuta?

Nu puteți completa cererea? Dacă aveți o problemă, nu ezitați să ne contactați: