Text aprobat la decizia de transfer, ev. Nr.: 2017/06751-TR
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 10 mg didrogesteronă.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține 111,1 mg lactoză monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, albe, marcate cu 155 pe o parte și o crestătură pe ambele fețe. Diametrul tabletei este de 7 mm și greutatea sa este de 144 mg.
Linia de scor ajută doar la ruperea comprimatului, astfel încât să poată fi înghițit mai ușor și nu servește la împărțirea în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul deficitului de progesteron
· Tratamentul amenoreei secundare
· Tratamentul ciclului menstrual neregulat
· Tratamentul sângerărilor disfuncționale
· Tratamentul sindromului premenstrual
· Tratamentul avortului iminent
· Tratamentul avortului obișnuit
· Tratamentul infertilității cauzate de insuficiența luteală
Terapia de substituție hormonală (HRT)
Pentru a echilibra efectele estrogenului singur asupra endometrului în HRT la femeile cu uter intact care au dificultăți din cauza menopauzei naturale sau induse chirurgical.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza, regimul de dozare și durata tratamentului trebuie ajustate în funcție de tipul, severitatea bolii și răspunsul individual al pacientului la tratament.
Dismenoree: 10 mg didrogesteronă de două ori pe zi din ziua 5 până în ziua 25 a ciclului.
Endometrioză: 10 mg didrogesteronă de 2-3 ori pe zi din ziua 5 până în ziua 25 a ciclului sau continuu pe tot parcursul ciclului menstrual.
Sângerări disfuncționale (pentru a opri sângerarea): 10 mg didrogesteronă de două ori pe zi timp de 5-7 zile.
Când tratamentul este continuat, 10 mg de didrogesteronă se administrează de două ori pe zi din ziua 11 până în ziua 25 a ciclului. Ziua tratamentului și numărul de zile de tratament vor depinde de durata individuală a ciclului.
Sângerarea de retragere apare atunci când endometrul este suficient de pregătit pentru aceasta prin acțiunea estrogenului endogen sau exogen.
Amenoree secundară: 10 sau 20 mg didrogesteronă zilnic. Se administrează zilnic timp de 14 zile în a doua jumătate a ciclului menstrual preconizat pentru a induce o transformare secretorie optimă a endometrului care a fost pregătită în mod adecvat de estrogenul endogen sau exogen.
Sindromul premenstrual: 10 mg didrogesteronă de două ori pe zi din ziua 11 până în ziua 25 a ciclului. Ziua tratamentului și numărul de zile de tratament vor depinde de durata individuală a ciclului.
Ciclul menstrual neregulat: 10 mg didrogesteronă de două ori pe zi din a 11-a până la a 25-a zi a ciclului. Ziua tratamentului și numărul de zile de tratament vor depinde de durata individuală a ciclului.
Avort amenințat: 40 mg didrogesteronă o dată, apoi la 8 ore 10 mg până când simptomele dispar.
Avortul obișnuit: 10 mg didrogesteronă de două ori pe zi până la a 12-a săptămână de sarcină.
Infertilitate datorată insuficienței luteale: 10 sau 20 mg de didrogesteronă pe zi, începând din a doua jumătate a ciclului menstrual până în prima zi a ciclului următor. Tratamentul trebuie să aibă cel puțin trei cicluri menstruale consecutive.
Terapie de înlocuire a hormonilor
· Tratament secvențial continuu: estrogenul se administrează continuu și se adaugă 10 mg didrogesteronă ca tratament secvențial în ultimele 14 zile ale fiecărui ciclu de 28 de zile.
· Tratament ciclic: estrogenul se administrează ciclic cu un interval netratat, care reprezintă de obicei 21 de zile de tratament și o pauză de 7 zile. O tabletă de 10 mg de didrogesteronă se adaugă în ultimele 12 până la 14 zile de tratament cu estrogen.
· În funcție de răspunsul clinic, doza poate fi ajustată ulterior la 20 mg de didrogesteronă pe zi.
Utilizarea didrogesteronei înainte de prima menstruație nu este justificată. Siguranța și eficacitatea didrogesteronei nu au fost stabilite la pacienții adolescenți cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani. Datele disponibile în prezent sunt furnizate în secțiunile 4.8 și 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind o posologie.
La doze mai mari, comprimatele trebuie administrate uniform pe tot parcursul zilei.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Neoplasm cunoscut sau suspectat de progesteron dependent (de exemplu, meningiom).
Sângerări vaginale nediagnosticate.
Când este utilizat pentru a preveni hiperplazia endometrială (la femeile care iau estrogeni): contraindicații pentru utilizarea estrogenilor în asociere cu didrogesteron.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Înainte de a începe să luați didrogesteronă pentru a trata sângerările anormale, etiologia acestei sângerări trebuie clarificată.
Sângerările intermenstruale și petele pot apărea în primele luni de tratament. Dacă sângerările intermenstruale sau petele apar după o perioadă de timp în timpul tratamentului sau după întreruperea tratamentului, trebuie stabilită cauza, care poate include o biopsie a mucoasei uterine pentru a exclude malignitatea endometrială.
Condiții care necesită supraveghere
Dacă oricare dintre următoarele afecțiuni a apărut în trecut și/sau s-a agravat în timpul sarcinii sau după un tratament hormonal anterior, pacientul trebuie examinat cu atenție.
Trebuie avut în vedere faptul că următoarele condiții pot recidiva sau se pot agrava în timpul tratamentului cu didrogesteronă și trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului:
- valori anormale ale testelor hepatice cauzate de boli hepatice acute sau cronice.
Când se utilizează didrogesteronă cu estrogeni în HRT, se aplică avertismentele și precauțiile de mai jos:
a se vedea, de asemenea, avertismentele și precauțiile date în rezumatul caracteristicilor produsului medicamentului care conține estrogen.
În tratamentul simptomelor postmenopauzale, TSH trebuie inițiată numai din cauza simptomelor postmenopauzale care afectează negativ calitatea vieții. În toate cazurile, riscul și beneficiul tratamentului ar trebui evaluate în detaliu cel puțin o dată pe an, iar TSH trebuie continuată numai până când beneficiul depășește riscul.
Dovezile privind riscurile asociate cu TSH în menopauză timpurie sunt limitate. Cu toate acestea, datorită gradului scăzut de risc absolut pentru femeile mai tinere, proporționalitatea riscurilor și beneficiilor poate fi mai favorabilă pentru aceste femei decât pentru femeile în vârstă.
Un istoric personal și familial complet detaliat al pacientului trebuie luat înainte de inițierea terapiei de substituție hormonală (HRT) sau când tratamentul este continuat după întreruperea tratamentului. Examenul fizic (inclusiv examenul ginecologic și cel al sânilor) trebuie efectuat pentru a ajuta la istoricul medical, contraindicații și avertismente. În timpul tratamentului, se recomandă controale periodice, a căror frecvență și natura trebuie ajustate la nevoile individuale ale pacientului. Pacienții trebuie instruiți cu privire la modificările sânilor pentru a acorda atenție și pentru a-și anunța medicul sau asistenta (a se vedea „Cancer de sân” mai jos).
Examinări, inclusiv metode imagistice adecvate, de ex. mamografiile trebuie efectuate în conformitate cu procedurile standard de screening și adaptate nevoilor clinice individuale ale pacientului.
Hiperplazia endometrială și carcinomul endometrial
La femeile cu uter intact, riscul de hiperplazie endometrială și carcinom endometrial este crescut dacă estrogenii sunt administrați singuri pentru o lungă perioadă de timp.
Adăugarea unui progestogen, de ex. didrogesteron ciclic timp de cel puțin 12 zile pe lună/ciclu de 28 de zile sau terapia combinată continuă cu estrogen + progestogen la femeile care nu au fost supuse histerectomiei poate proteja împotriva riscului crescut asociat cu HRT numai cu estrogen.
Dovezi generale la femeile care iau hormon combinat estrogen + progestativ HRT și potențial estrogen singur TRS sugerează un risc crescut de cancer de sân, care depinde de durata utilizării HRT.
Terapia combinată estrogen + progestogen: un studiu clinic randomizat controlat cu placebo al Inițiativei pentru sănătatea femeilor (WHI) și studiile epidemiologice sunt consecvente în găsirea unui risc crescut de cancer mamar la femeile care iau estrogen + progestogen combinat, care a fost evident de aproximativ 3 ani . Riscul crescut apare în câțiva ani de utilizare, dar la câțiva (maximum 5) ani de la întreruperea tratamentului, riscul este similar cu riscul înainte de utilizare. Hubble, în special cu o combinație de estrogeni/progestogeni, crește densitatea mamografiei, care poate avea un efect advers asupra detectării radiologice a cancerului de sân.
Cancerul ovarian este mult mai rar decât cel de sân.
Dovezile epidemiologice dintr-o meta-analiză la scară largă sugerează că femeile care iau TSH care conțin doar estrogen sau o combinație de estrogen și progestogen prezintă un risc ușor crescut, care se manifestă în termen de cinci ani de utilizare și scade treptat după întreruperea tratamentului. Unele alte studii, inclusiv studiul Inițiativei pentru sănătatea femeilor (WHI), sugerează că utilizarea medicamentelor combinate HRT poate fi asociată cu un risc similar sau ușor mai mic.
HRT este asociată cu un risc de 1,3 până la 3 ori mai mare de a dezvolta tromboembolism venos (TEV), i. tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară. Astfel de evenimente sunt mai susceptibile să apară în primul an de utilizare a TSH decât mai târziu.
Riscul de TEV este crescut la pacienții diagnosticați cu afecțiuni trombofile, iar TSH poate crește acest risc. Prin urmare, TSH este contraindicată la astfel de pacienți.
Factorii de risc recunoscuți în mod obișnuit pentru TEV includ: utilizarea estrogenului, vârsta mai mare, intervenții chirurgicale majore, imobilizarea pe termen lung, obezitate (IMC> 30 kg/m2), gestație și postpartum, lupus eritematos sistemic (LES) și cancer. Opiniile cu privire la rolul posibil al varicelor în TEV sunt inconsistente.
Ca și în cazul tuturor pacienților post-operatorii, trebuie luate în considerare măsurile de prevenire a TEV post-chirurgicală. Dacă intervenția chirurgicală prelungită trebuie urmată de imobilizarea prelungită, se recomandă întreruperea temporară a TSH cu 4 până la 6 săptămâni înainte de operație. Tratamentul nu trebuie reluat până când pacientul nu este complet mobil.
La femeile care nu au antecedente de TEV, dar au o rudă de primă linie care a suferit tromboză la o vârstă fragedă, screening-ul se poate face după o analiză atentă a limitărilor sale (screening-ul relevă doar o parte din tulburările trombofile).
Dacă o tulburare trombofilă asociată cu tromboza este detectată la rudele apropiate sau dacă tulburarea este „severă” (de exemplu, deficitul de antitrombină, proteină S și proteină C sau o combinație a acestora), HRT este contraindicată.
Este necesară luarea în considerare atentă a beneficiilor și riscurilor TSH pentru femeile care au primit o terapie anticoagulantă de mult timp.
Dacă TEV se dezvoltă după inițierea tratamentului, medicamentul trebuie întrerupt. Pacienții trebuie sfătuiți să-și contacteze medicul imediat după ce observă posibile simptome tromboembolice (de exemplu, umflături dureroase ale piciorului, dureri bruste de piept, dificultăți de respirație).
Boala arterelor coronare (CAD)
Studiile randomizate controlate la femeile cărora li s-a administrat hormon combinat doar cu progesteron sau HRT numai cu estrogen nu au evidențiat niciun efect protector al HRT în prevenirea infarctului miocardic la femeile cu sau fără CAD.
Terapia combinată cu estrogen și progestogen: riscul relativ de a dezvolta CAD cu HRT combinat cu estrogen + progestogen este ușor crescut. Deoarece riscul absolut de bază al CAD este strâns legat de vârstă, creșterea cazurilor de CAD asociată cu tratamentul cu estrogen + progestogen este foarte mică la femeile sănătoase chiar înainte de menopauză, dar crește odată cu vârsta.
Accident vascular cerebral ischemic
Tratamentul combinat estrogen + progestogen și singur tratamentul estrogen au fost asociate cu un risc crescut de 1,5 ori de accident vascular cerebral ischemic. Riscul relativ nu se modifică odată cu vârsta sau timpul de la menopauză. Cu toate acestea, întrucât riscul inițial de accident vascular cerebral este strâns legat de vârstă, riscul general de accident vascular cerebral va crește la femeile care iau TSH odată cu înaintarea în vârstă.
Acest medicament conține lactoză monohidrat. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Datele in vitro au arătat că o cale metabolică majoră care generează metabolitul activ farmacologic major 20α-dihidroddrogesteronă (DHD) este catalizată de aldo-ceto reductaza 1C (AKR 1C) în citosolul uman. Pe lângă metabolismul citosolic, se produc transformări metabolice cu izoenzimele citocromului P450 (CYP), aproape exclusiv cu CYP3A4, cu formarea ulterioară a mai multor metaboliți minori. Principalul metabolit activ al DHD este un substrat pentru transformarea metabolică de către CYP3A4.
Prin urmare, metabolismul didrogesteronei și DHD poate fi crescut atunci când este administrat concomitent cu substanțe despre care se știe că induc activitatea enzimei CYP, de ex. anticonvulsivante (de exemplu, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină), medicamente anti-infecțioase (de exemplu, rifampicină, rifabutină, nevirapină, efavirenz) și preparate din plante, de ex. care conține sunătoare (Hypericum perforatum), salvie sau ginkgo biloba.
Ritonavirul și nelfinavirul, deși se știe că sunt inhibitori puternici ai enzimelor citocromului, prezintă totuși proprietăți inducătoare de enzime atunci când sunt administrate concomitent cu hormoni steroizi.
Din punct de vedere clinic, creșterea metabolismului didrogestosteronului poate duce la un efect redus.
Studiile in vitro au arătat că didrogesteronă și DHD la concentrații relevante clinic nu inhibă sau induc enzime CYP care metabolizează medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Se estimează că peste 10 milioane de femei au fost expuse la didrogesteron în timpul sarcinii. Până în prezent, nu au existat semne ale unui efect dăunător al utilizării didrogesteronului în timpul sarcinii.
În literatura de specialitate au fost raportate unele progestagene asociate cu un risc mai mare de hipospadias. Cu toate acestea, datorită prezenței diferiților factori în timpul sarcinii, nu se poate trage nicio concluzie definitivă cu privire la rolul progestagenilor în incidența hipospadiasului.
Studiile clinice în care un număr limitat de femei în stadiu incipient au fost tratate cu didrogesteronă nu au prezentat un risc crescut. Nu sunt disponibile încă alte date epidemiologice.
Efectele din studiile preclinice în dezvoltarea embrion-fetală și postnatală au fost în concordanță cu profilul farmacologic. Reacțiile adverse au apărut numai la expuneri semnificativ peste expunerea maximă la femei, indicând o relevanță redusă din punct de vedere clinic (vezi secțiunea 5.3).
Dydrogesterona poate fi utilizată în timpul sarcinii dacă este clar indicată.
Nu sunt disponibile date privind excreția didrogesteronei în laptele uman. Experiența cu alți progestageni sugerează că cantități mici de progestageni și metaboliții lor sunt excretați în laptele uman. Riscul pentru copil este necunoscut. Prin urmare, didrogesterona nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
Nu există dovezi că didrogesterona la doze terapeutice reduce fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Dydrogesterona are un efect neglijabil asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Rar, didrogesterona poate provoca somnolență ușoară și/sau amețeli, în special în primele ore după utilizare. Prin urmare, trebuie să aveți grijă atunci când conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
4.8 Reacții adverse
Cele mai frecvent raportate reacții adverse la femeile care au luat didrogesteron în timpul studiilor clinice cu indicații fără estrogeni sunt migrene/cefalee, greață, tulburări menstruale și durere/sensibilitate la sân.
În studiile clinice și din rapoarte spontane, au fost raportate următoarele reacții adverse la utilizarea didrogesteronei (n = 3483) în indicații fără estrogeni, indicând frecvența apariției acestora: