REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Januvia 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține sitagliptin fosfat monohidrat echivalent cu 100 mg sitagliptin. Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat (comprimat).
Comprimat filmat rotund, bej, marcat cu „277” pe o parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
La pacienții adulți cu diabet zaharat de tip 2, Januvia este indicat pentru îmbunătățirea controlului glicemic:
· La pacienții insuficient controlați doar de dietă și exerciții fizice pentru care metformina nu este adecvată din cauza contraindicațiilor sau a intoleranței.
ca tratament oral dual în combinație
· În cazul metforminei, dacă dieta și exercițiul fizic plus metformina singură nu asigură un control glicemic adecvat.
· Cu o sulfoniluree dacă dieta și exercițiile fizice plus doza maximă tolerată de sulfoniluree singure nu asigură un control glicemic adecvat și dacă metformina nu este adecvată din cauza contraindicațiilor sau intoleranței.
· Cu un agonist gamma al receptorului activat cu proliferatorul peroxizomului (PPARg) (adică tiazolidinedionă), dacă un agonist PPARg este adecvat și dacă dieta și exercițiile fizice plus agonistul PPARg singur nu asigură un control glicemic adecvat.
ca un tratament oral triplu în combinație
· Cu sulfoniluree și metformină, dacă dieta și exercițiul fizic plus un tratament dublu cu aceste medicamente nu asigură un control glicemic adecvat.
· Cu un agonist PPARg și metformină, dacă utilizarea unui agonist PPARg este adecvată și dacă dieta și exercițiile fizice plus un tratament dublu cu aceste medicamente nu asigură un control glicemic adecvat.
Januvia este, de asemenea, indicat ca terapie adjuvantă pentru insulină (cu sau fără metformină) dacă dieta și exercițiul fizic plus o doză stabilă de insulină nu asigură un control glicemic adecvat.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza este de 100 mg sitagliptin o dată pe zi. Atunci când este utilizată în asociere cu metformină și/sau un agonist PPARg, doza de metformină și/sau agonist PPARg trebuie menținută și Januvia administrat concomitent.
Când Januvia este administrat în asociere cu o sulfoniluree sau insulină, poate fi luată în considerare o doză mai mică de sulfoniluree sau insulină pentru a reduce riscul de hipoglicemie (vezi pct. 4.4).
Dacă se omite o doză de Januvia, trebuie luată imediat ce pacientul își amintește. Nu trebuie administrată nicio doză dublă în aceeași zi.
Grupuri speciale de pacienți
Insuficiență renală
Atunci când se ia în considerare utilizarea sitagliptinului în asociere cu un alt medicament antidiabetic, trebuie verificate condițiile sale de utilizare la pacienții cu insuficiență renală.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei [CrCl] ³ 50 ml/min).
La pacienții cu insuficiență renală moderată (CrCl ≥ 30 până la 0,5% mai mare în grupul cu sitagliptin decât în grupul de control), osteoartrita și durerea membrelor au inclus.
Unele reacții adverse au fost observate mai frecvent în studiile privind utilizarea combinată a sitagliptinului cu alți agenți antidiabetici, comparativ cu studiile de monoterapie cu sitagliptin. Aceste reacții au inclus hipoglicemie (frecvență foarte frecventă în asociere cu o sulfoniluree și metformină), gripă (frecventă cu insulină (cu sau fără metformină)), greață și vărsături (frecvente cu metformină), flatulență (frecventă cu metformină sau pioglitazonă), constipație frecventă în asociere cu o sulfoniluree și metformină), edem periferic (frecvent cu pioglitazonă sau în asociere cu pioglitazonă și metformină), somnolență și diaree (mai puțin frecvente cu metformină) și gură uscată (mai puțin frecvente cu insulină (cu sau fără metformină)).
Studiu de siguranță cardiovasculară TECOS
Testul de evaluare a rezultatelor cardiovasculare cu Sitagliptin (TECOS) a inclus 7.332 pacienți tratați cu sitagliptin, 100 mg pe zi (sau 50 mg pe zi dacă eGFR inițială a fost ≥ 30 și 0.10).
Un studiu controlat activ pe 24 de săptămâni (metformină) a fost conceput pentru a evalua eficacitatea și siguranța unei doze de 100 mg de sitagliptin o dată pe zi (N = 528) comparativ cu metformina (N = 522) la pacienții cu control glicemic slab care au fost dietă și exerciții fizice și nu a primit terapie antihiperglicemiantă (perioada terapiei nu mai puțin de 4 luni). Doza medie de metformină a fost de aproximativ 1.900 mg pe zi. Din valorile medii inițiale ale HbA1c de 7,2%, s-a obținut o scădere de -0,43% cu sitagliptin și -0,57% cu metformin (analiză per protocol). Incidența generală a reacțiilor adverse gastrointestinale considerate legate de medicament a fost de 2,7% la pacienții tratați cu sitagliptin, comparativ cu 12,6% la pacienții tratați cu metformină. Incidența hipoglicemiei nu a diferit semnificativ între grupurile de tratament (sitagliptin 1,3%, metformin 1,9%). În ambele grupuri, a existat o scădere a greutății corporale față de valoarea inițială (sitagliptin -0,6 kg, metformină -1,9 kg).
Într-un studiu care a comparat eficacitatea și siguranța adăugării de sitagliptin 100 mg o dată pe zi sau glipizidă (o sulfoniluree) la pacienții cu un control glicemic slab cu monoterapie cu metformină, sitagliptin a fost similar cu glipizida în reducerea HbA1c. Doza medie de glipizidă utilizată în grupul de control a fost de 10 mg pe zi, cu aproximativ 40% dintre pacienții care au necesitat glipizidă la o doză de ≤5 mg/zi în timpul studiului. Cu toate acestea, mai mulți pacienți au întrerupt tratamentul în grupul cu sitagliptin din cauza lipsei de eficacitate decât în grupul cu glipizide. Pacienții tratați cu sitagliptin au avut o scădere medie semnificativă în greutate față de valoarea inițială, comparativ cu o creștere semnificativă în greutate la pacienții tratați cu glipizidă (-1,5 față de +1,1 kg). În acest studiu, raportul proinsulină la insulină, un marker al eficienței sintezei și eliberării insulinei, a fost îmbunătățit cu tratamentul cu sitagliptină și s-a agravat cu tratamentul cu glipizide. Incidența hipoglicemiei în grupul cu sitagliptin (4,9%) a fost semnificativ mai mică decât în grupul cu glipizide (32,0%).
La pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă, a fost efectuat un studiu care a comparat sitagliptin 25 sau 50 mg o dată pe zi cu glipizida 2,5 până la 20 mg/zi. Acest studiu a inclus 423 de pacienți cu insuficiență renală cronică (rata estimată de filtrare glomerulară 9) și nu există experiență clinică. Deoarece sitagliptin este excretat în principal de rinichi, insuficiența hepatică severă nu este de așteptat să afecteze farmacocinetica sitagliptinului.
Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de vârstă. Pe baza analizei farmacocinetice a datelor populației I. și II. faza nu a avut un efect relevant clinic asupra farmacocineticii sitagliptinului. Subiecții vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 65 și 80 de ani) au avut concentrații plasmatice de sitagliptin cu aproximativ 19% mai mari comparativ cu subiecții mai tineri.
Nu s-au efectuat studii cu Januvia la copii și adolescenți.
Caracteristicile altor pacienți
Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de sex, rasă sau indicele de masă corporală (IMC). Aceste caracteristici nu au avut niciun efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii sitagliptinei pe baza unei analize compozite a datelor farmacocinetice de fază I și a unei analize a datelor farmacocinetice ale populației I și II. fază.
5.3 Date preclinice de siguranță
La rozătoare, toxicitatea renală și hepatică a fost observată la valori ale expunerii sistemice de 58 de ori mai mari decât nivelul expunerii umane, cel mai înalt nivel ineficient fiind observat la 19 ori nivelul expunerii umane. La expuneri de 67 de ori mai mari decât nivelurile de expunere clinică, s-au observat anomalii incisive la șobolani, cel mai înalt nivel ineficient pentru această constatare fiind de 58 de ori mai mare pe baza unui studiu de 14 zile pe șobolani. Semnificația acestor descoperiri pentru oameni este necunoscută. Simptome fizice tranzitorii legate de tratament, dintre care unele au indicat toxicitate nervoasă, de ex. respirație cu gura deschisă, salivație, vărsături cu spumă albă, ataxie, frisoane, activitate scăzută și/sau postură încordată au fost observate la câini la niveluri de expunere de aproximativ 23 de ori mai mari decât expunerea clinică. În plus, degenerescența musculară scheletică foarte ușoară până la moderată a fost observată histologic la doze rezultând expuneri sistemice de aproximativ 23 de ori mai mari decât nivelul expunerii umane. S-a constatat că cel mai înalt nivel ineficient pentru aceste descoperiri a fost de 6 ori mai mare decât nivelul de expunere clinică.
Sitagliptin nu s-a dovedit a fi genotoxic în studiile preclinice. Sitagliptin nu a fost cancerigen la șoareci. La șobolani, a existat o incidență crescută a adenoamelor și carcinoamelor hepatice la niveluri de expunere sistemică de 58 de ori mai mari decât nivelul de expunere la om. Deoarece s-a constatat că hepatotoxicitatea se corelează cu inducerea neoplaziei hepatice la șobolani, această incidență crescută a tumorilor hepatice la șobolani s-a datorat probabil toxicității hepatice cronice la această doză mare. Datorită marjei ridicate de siguranță (de 19 ori la cel mai înalt nivel ineficient), aceste modificări neoplazice nu sunt considerate semnificative la om.
Nu au fost observate efecte adverse asupra fertilității la șobolanii masculi și femele cărora li s-a administrat sitagliptin înainte și în timpul împerecherii.
Într-un studiu de dezvoltare pre/postnatal la șobolani, nu au fost observate efecte adverse ale sitagliptinului.
Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere au arătat o creștere legată de tratament a incidenței malformațiilor coastei fetale (coaste lipsă, hipoplazice și ondulate) la descendenții șobolanilor expuși la niveluri de expunere sistemică mai mari de 29 de ori față de nivelurile de expunere la om. S-a observat toxicitate la sarcină la iepuri la peste 29 de ori nivelurile de expunere la om. Datorită marjei ridicate de siguranță, aceste constatări nu indică un risc semnificativ pentru reproducerea umană. Sitagliptin este în mare parte excretat în laptele șobolanilor care alăptează (raport lapte/plasmă: 4: 1).
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
celuloză microcristalină (E460)
fosfat dibazic de calciu anhidru (E341)