Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2017/05962-Z1B
Anexa nr. 2 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2018/01963-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Ketesse 12,5 mg tbl
Ketesse 25 mg tbl
comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține: 12,5 mg sau 25 mg dexketoprofen, sub formă de dexketoprofen trometamol.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Ketesse 12,5 mg tbl: comprimat filmat, rotund, alb.
Ketesse 25 mg tbl: comprimat filmat, rotund, alb, cu scor.
Comprimatele pot fi împărțite în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii ușoare până la moderate, cum ar fi durerea musculo-scheletică, dismenoreea, durerea de dinți.
4.2 Doze și mod de administrare
În funcție de natura și severitatea durerii, se recomandă de obicei o doză de 12,5 mg la fiecare 4-6 ore sau 25 mg la fiecare 8 ore. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 75 mg.
Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
Comprimatele Ketesse nu sunt destinate tratamentului pe termen lung, iar tratamentul trebuie limitat la durata simptomelor.
La pacienții vârstnici, se recomandă începerea tratamentului cu doze mai mici (doză zilnică totală de 50 mg). Doza poate fi crescută până la doza recomandată pentru populația generală numai dacă se constată că pacientul este tolerat în general.
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, tratamentul este inițiat la doze reduse (doza zilnică totală de 50 mg), iar pacienții trebuie monitorizați îndeaproape. Ketesse nu trebuie utilizat la pacienții cu disfuncție hepatică severă.
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei 60-89 ml/min), doza zilnică inițială trebuie redusă la 50 mg pe zi (vezi pct. 4.4). Ketesse nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei trebuie întrerupt dacă apar primele semne de erupție cutanată, leziuni ale mucoasei sau orice alte semne de hipersensibilitate.
Este necesară o îngrijire specială la pacienți:
- cu o tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă)
- direct după o intervenție chirurgicală majoră.
Dacă medicul dumneavoastră decide că este necesar un tratament pe termen lung cu dexketoprofen, funcția hepatică și renală și numărul de sânge trebuie verificate periodic.
În cazuri foarte rare, s-au observat reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu, șoc anafilactic). La primele semne de reacții severe de hipersensibilitate după administrarea Ketesse, tratamentul trebuie oprit. În funcție de simptome, orice procedură medicală necesară trebuie inițiată de un profesionist din domeniul sănătății.
Pacienții cu astm asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică și/sau polipoză nazală prezintă un risc mai mare de acid acetilsalicilic și/sau alergie la AINS decât în populația generală. Utilizarea acestui medicament poate provoca crize de astm sau bronhospasm, în special la persoanele alergice la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).
În mod excepțional, variola poate provoca complicații infecțioase grave ale pielii și țesuturilor moi. Până în prezent, nu se poate exclude faptul că AINS nu contribuie la exacerbarea acestor infecții. De aceea, se recomandă ca Ketesse să nu fie utilizat la variolă.
Ketesse trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu tulburări hematopoietice, lupus eritematos sistemic sau boală mixtă a țesutului conjunctiv.
La fel ca alte AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infecțioase.
Siguranța utilizării la copii și adolescenți nu a fost stabilită.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Următoarele interacțiuni se aplică în general medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
- Alte AINS (inclusiv inhibitori selectivi ai ciclogenazei-2) și doze mari de salicilați (³ 3 g/zi): administrarea concomitentă a mai multor AINS poate crește riscul de ulcerare gastrointestinală și sângerare datorită unui efect sinergic.
- Anticoagulante: AINS cresc efectul anticoagulant al unor medicamente precum warfarina (vezi pct. 4.4), datorită legării marcate a proteinelor plasmatice a dexketoprofenului și inhibării funcției plachetare și a afectării mucoasei gastroduodenale. Dacă această combinație nu poate fi evitată, trebuie efectuată o monitorizare clinică atentă și monitorizarea valorilor de laborator.
- Heparine: risc crescut de sângerare (datorită inhibării funcției plachetare și deteriorării mucoasei gastroduodenale). Dacă această combinație nu poate fi evitată, trebuie efectuată o monitorizare clinică atentă și monitorizarea valorilor de laborator.
- Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare gastrointestinală sau sângerare (vezi pct. 4.4).
- Litiu (descris cu unele AINS): AINS cresc nivelul de litiu din sânge, care poate atinge niveluri toxice (scăderea excreției renale a litiului). Acest parametru trebuie monitorizat la începutul tratamentului, în timpul ajustării dozei și la sfârșitul tratamentului cu dexketoprofen.
- Metotrexat la doze mari de 15 mg/săptămână și mai mult: toxicitatea hematologică a metotrexatului este crescută, deoarece medicamentele antiinflamatoare reduc în general clearance-ul renal.
- Hidantoine și sulonamide: efectele toxice ale acestor medicamente pot fi crescute.
Combinații care necesită precauție:
- Diuretice, inhibitori ai ECA, aminoglicozide antibacteriene și antagoniști ai receptorilor angiotensinei II: Dexketoprofenul poate reduce efectul diureticelor și al medicamentelor antihipertensive. La unii pacienți cu insuficiență renală (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu insuficiență renală), administrarea concomitentă a substanțelor care inhibă ciclooxigenaza și inhibitorii ECA sau antagoniști ai receptorilor angiotensinei II sau glicozidele antibacteriene pot determina deteriorarea suplimentară a funcției renale, care este de obicei reversibilă. . Hidratarea adecvată și monitorizarea funcției renale la începutul terapiei trebuie asigurate în timpul terapiei combinate cu dexketoprofen și diuretice (vezi pct. 4.4).
- Metotrexat la doze mici sub 15 mg/săptămână: Efectul medicamentelor antiinflamatoare crește, în general, toxicitatea hematologică a metotrexatului prin reducerea clearance-ului renal al acestuia. În primele săptămâni de tratament cu o astfel de combinație, hemogramele trebuie monitorizate săptămânal. Este necesară supravegherea crescută la pacienții cu insuficiență renală ușoară și la pacienții vârstnici.
- Pentoxifilină: risc crescut de sângerare, rezultând necesitatea unei monitorizări clinice crescute și a unui control mai frecvent al timpului de sângerare.
- Zidovudină: tratamentul cu reticulocite crește riscul de toxicitate a eritrocitelor, cu posibilitatea apariției anemiei severe, care poate apărea încă din prima săptămână de tratament cu AINS. Numărul de sânge și numărul de reticulocite trebuie monitorizate în prima până la a doua săptămână după inițierea tratamentului cu AINS.
- Sulfoniluree: AINS pot crește efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor prin deplasarea acestora de la locurile de legare a proteinelor plasmatice.
Combinații de luat în considerare:
- Beta-blocante: inhibarea sintezei prostaglandinelor în timpul terapiei cu AINS poate reduce efectul lor antihipertensiv.
- Ciclosporină și tacrolimus: AINS pot crește nefrotoxicitatea acestor medicamente din cauza efectelor renale mediate de prostaglandine. Funcția renală trebuie monitorizată în timpul terapiei combinate.
- Trombolitice: risc crescut de sângerare.
- Anti-agravanți și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
- Probenecid: concentrațiile plasmatice ale dexketoprofenului pot fi crescute. Această interacțiune se poate datora unui mecanism inhibitor la locul secreției tubulare renale și conjugării glucuronidei, prin urmare dozele de dexketoprofen trebuie ajustate.
- Glicozide cardiace: AINS pot crește concentrațiile plasmatice de glicozide.
- Mifepristonă: Există un risc teoretic ca inhibitorii prostaglandin sintetazei să modifice eficacitatea mifepristonului. Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS în aceeași zi cu prostaglandina nu afectează negativ efectele mifepristonului sau prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau a contractilității uterine și nici nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii sarcinii cu medicamente.
- Antibioticele chinolonice: datele din studiile efectuate pe animale indică faptul că dozele mari de chinolone în combinație cu AINS pot crește riscul de convulsii.
- Tenofovir: utilizarea concomitentă cu AINS poate duce la creșterea azotului ureei plasmatice și a creatininei. Funcția renală trebuie monitorizată pentru a verifica efectele sinergice potențiale asupra funcției renale.
- Deferasirox: utilizarea concomitentă cu AINS poate crește riscul de toxicitate gastro-intestinală. Este necesară o monitorizare clinică atentă atunci când deferasirox este administrat concomitent cu aceste medicamente.
- Pemetrexed: administrarea concomitentă cu AINS poate reduce eliminarea pemetrexed, prin urmare trebuie administrată prudență la administrarea unor doze mai mari de AINS. Administrarea concomitentă de pemetrexed cu doze de AINS cu 2 zile înainte și 2 zile după administrarea de pemetrexed trebuie evitată la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei 45 până la 79 ml/min).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Ketesse este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină și alăptare (vezi pct. 4.3).
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Rezultatele studiilor epidemiologice sugerează un risc crescut de avort și malformații cardiace și gastroschiză după utilizarea inhibitorilor de sinteză a prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a fost crescut de la aproximativ mai puțin de 1% la o medie de 1,5%. Riscul crește odată cu durata terapiei și a dozelor. La animale, administrarea inhibitorilor de sinteză a prostaglandinelor a determinat o creștere a pierderilor pre și postimplantare și a letalității embrionului/fetalului. În plus, a fost raportată o incidență crescută a diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, cu administrarea inhibitorilor de sinteză a prostaglandinelor la animale în timpul dezvoltării organelor. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen nu au demonstrat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi 5.3). Dexketoprofenul trebuie utilizat în primul și al doilea trimestru de sarcină numai dacă este clar necesar.
Dacă dexketoprofenul este utilizat de femeile care intenționează să rămână însărcinate în primul și al doilea trimestru, durata terapiei trebuie să fie cât mai scurtă posibil și doza trebuie să fie cât mai redusă.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot afecta fătul după cum urmează:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterios și hipertensiune pulmonară);
- disfuncție renală, care poate duce la insuficiență renală cu oligohidroamnioză; mama și nou-născutul la sfârșitul sarcinii, după cum urmează:
- posibilă prelungire a sângerării, efect antiplachetar, care poate apărea chiar și la doze foarte mici
- inhibarea contracțiilor uterine, care poate duce la travaliul întârziat sau prelungit.
Nu se știe dacă dexketoprofenul este excretat în laptele matern uman. Ketesse este contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).
Fertilitate
Ca și în cazul altor AINS, utilizarea Ketesse poate afecta fertilitatea feminină și, prin urmare, nu este recomandată femeilor care încearcă să conceapă. Întreruperea tratamentului cu dexketoprofen trebuie luată în considerare la femeile care au dificultăți în a concepe sau supuse testelor de infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Ketesse poate avea efecte secundare, cum ar fi amețeli, tulburări vizuale sau somnolență. În aceste cazuri, capacitatea de a reacționa și de a participa activ la traficul rutier și de a folosi utilaje poate fi redusă.
4.8 Reacții adverse
Evenimentele adverse raportate în studiile clinice cu cel puțin o posibilă asociere minimă cu dexketoprofenul, precum și reacțiile adverse raportate în timpul experienței de după punerea pe piață cu comprimatele Ketesse, sunt enumerate în tabelul de mai jos, defalcate în funcție de clasa sistemelor de organe și frecvență:
Clase de sisteme de organe