Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2019/03239-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Lisinopril-ratiopharm 5 mg
Lisinopril-ratiopharm 10 mg
Lisinopril-ratiopharm 20 mg
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Lisinopril-ratiopharm 5 mg
1 comprimat conține 5,44 mg lisinopril dihidrat, echivalent cu 5 mg lisinopril.
Lisinopril-ratiopharm 10 mg
1 comprimat conține 10,89 mg lisinopril dihidrat, echivalent cu 10 mg lisinopril.
Lisinopril-ratiopharm 20 mg
1 comprimat conține 21,78 mg lisinopril dihidrat, echivalent cu 20 mg lisinopril.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lisinopril-ratiopharm 5 mg
Comprimate rotunde, albe, biconvexe, cu o linie de scor pe o parte.
Lisinopril-ratiopharm 10 mg
Comprimate rotunde, de culoare roz deschis, biconvexe, cu o linie de scor pe o parte.
Lisinopril-ratiopharm 20 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, roz, cu o linie de scor pe o parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Hipertensiune
Insuficienta cardiaca
Tratamentul insuficienței cardiace simptomatice.
Infarct miocardic acut
Tratamentul pe termen scurt (6 săptămâni) al unui pacient stabil hemodinamic în 24 de ore după un infarct miocardic acut.
Complicații renale ale diabetului zaharat
Tratamentul bolii renale la un pacient hipertensiv cu diabet zaharat de tip 2 și nefropatie incipientă (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze și mod de administrare
Lisinopril-ratiopharm trebuie administrat pe cale orală într-o singură doză zilnică. La fel ca alte medicamente administrate o dată pe zi, Lisinopril-ratiopharm trebuie administrat aproximativ la aceeași oră în fiecare zi. Absorbția comprimatelor de Lisinopril-ratiopharm nu este afectată de alimente. Dozajul trebuie individualizat în funcție de tipul pacientului și de răspunsul la tensiunea arterială (vezi pct. 4.4).
Hipertensiune
Lisinopril-ratiopharm poate fi utilizat ca monoterapie sau în combinație cu alte clase de medicamente antihipertensive.
La pacienții cu hipertensiune, se recomandă de obicei o doză inițială de 10 mg. La pacienții cu sistem renină-angiotensină-aldosteron marcat activat (în special în hipertensiunea renovasculară, depleția de sare și/sau lichide, decompensarea cardiacă sau hipertensiunea arterială severă), poate apărea o scădere excesivă a tensiunii arteriale după doza inițială. Prin urmare, dozele inițiale de 2,5 - 5 mg sunt recomandate la acești pacienți, începând tratamentul sub supraveghere medicală. Dacă este prezentă insuficiență renală, sunt necesare doze inițiale mai mici (vezi Tabelul 1).
Doza eficientă obișnuită de întreținere este de 20 mg o dată pe zi. În general, dacă efectul terapeutic dorit nu este atins în decurs de 2 până la 4 săptămâni cu o anumită doză, doza poate fi crescută. Doza maximă pe termen lung utilizată în studiile clinice controlate a fost de 80 mg/zi.
Utilizare la copii și adolescenți hipertensivi cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani
Doza inițială recomandată este de 2,5 mg o dată pe zi pentru pacienții cu greutatea cuprinsă între 20 și 50 kg și 5 mg o dată pe zi pentru pacienții cu greutatea ≥ 50 kg. Dozajul trebuie ajustat individual până la o doză zilnică maximă de 20 mg la pacienții cu greutatea cuprinsă între 20 și 50 kg și 40 mg la pacienții cu greutatea ≥ 50 kg. Doze peste 0,61 mg/kg (sau peste 40 mg) nu au fost studiate la copii și adolescenți (vezi pct. 5.1).
La copiii cu insuficiență renală, trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică sau un interval de dozare prelungit.
Pacienții tratați cu diuretice
Hipotensiunea simptomatică poate apărea după inițierea tratamentului cu Lisinopril-ratiopharm. Pacienții cărora li se administrează diuretice concomitente sunt mai probabil. Prin urmare, se recomandă prudență la pacienții care pot avea sărăcie de sare și/sau lichide. Dacă este posibil, diureticele trebuie întrerupte cu 2 până la 3 zile înainte de începerea tratamentului cu Lisinopril-ratiopharm. La pacienții cu hipertensiune arterială la care diureticele nu pot fi întrerupte, tratamentul cu Lisinopril-ratiopharm trebuie inițiat la o doză de 5 mg. Funcția renală și nivelul de potasiu din sânge trebuie monitorizate. Următoarea doză de Lisinopril-ratiopharm trebuie ajustată în funcție de răspunsul la tensiunea arterială. Dacă este necesară o terapie diuretică, aceasta poate fi reluată (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1).
Ajustarea dozei în insuficiența renală
Dozajul la pacienții cu insuficiență renală trebuie ajustat în funcție de clearance-ul creatininei, după cum se arată în tab. 1.
Ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală
| Clearance-ul creatininei (ml/min) | Doza inițială (mg/zi) |
| Mai puțin de 10 ml/min (inclusiv pacienții cu dializă) 10 - 30 ml/min 31 - 80 ml/min | 2,5 mg * 2,5 - 5 mg 5 - 10 mg |
* Doza și/sau frecvența administrării trebuie ajustate în funcție de răspunsul la tensiunea arterială.
Doza poate fi titrată în sus până când tensiunea arterială este controlată sau până la o doză maximă de 40 mg pe zi.
Insuficienta cardiaca
La pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, Lisinopril-ratiopharm trebuie utilizat ca terapie adjuvantă pentru diuretice și, dacă este indicat, pentru digoxină sau beta-blocante. Tratamentul cu Lisinopril-ratiopharm trebuie început cu o doză inițială de 2,5 mg o dată pe zi, sub supraveghere medicală, pentru a evalua efectul inițial asupra tensiunii arteriale. Doza de Lisinopril-ratiopharm trebuie crescută:
- o creșteri de cel mult 10 mg,
- la intervale de cel puțin 2 săptămâni,
- până la cea mai mare doză tolerată de pacient, până la maximum 35 mg o dată pe zi.
Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul clinic al fiecărui pacient. Pacienții cu cel mai mare risc de hipotensiune simptomatică, de ex. Pacienților cu sau fără depleție de sare și hiponatremie, pacienților cu hipovolemie sau pacienților tratați cu terapie diuretică masivă trebuie corectate aceste condiții, dacă este posibil, înainte de a începe tratamentul cu Lisinopril-ratiopharm. Funcția renală și nivelurile serice de potasiu trebuie monitorizate (vezi pct. 4.4).
Infarct miocardic acut
Pacienții trebuie să primească tratament adecvat, recomandat în mod standard, cum ar fi trombolitice, acid acetilsalicilic și beta-blocante. Nitroglicerina intravenoasă sau transdermică poate fi, de asemenea, utilizată împreună cu acestea.
Doza inițială (primele trei zile după infarct)
Tratamentul cu Lisinopril-ratiopharm poate fi început în decurs de 24 de ore de la apariția simptomelor. Tratamentul nu trebuie început dacă tensiunea arterială sistolică este sub 100 mmHg. Prima doză de Lisinopril-ratiopharm este de 5 mg administrată pe cale orală, urmată de 5 mg după 24 de ore, 10 mg după 48 de ore și apoi 10 mg o dată pe zi. Pacienții cu tensiune arterială sistolică scăzută (120 mmHg sau mai puțin) trebuie să primească doze mai mici de 2,5 mg pe cale orală la începutul tratamentului sau în primele trei zile după infarct (vezi pct. 4.4).
În caz de insuficiență renală (clearance-ul creatininei continuat (vezi pct. 4.2)).
Complicații renale ale diabetului zaharat
La pacienții cu hipertensiune care au diabet zaharat de tip 2 și nefropatie incipientă, doza de Lisinopril-ratiopharm este de 10 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută la 20 mg o dată pe zi, dacă este necesar pentru a obține o tensiune arterială diastolică stabilă sub 90 mmHg.
În cazurile de insuficiență renală (clearance-ul creatininei 6 ani este limitat și nu există experiență cu alte indicații (vezi pct. 5.1). Nu se recomandă utilizarea lisinoprilului la copii în alte indicații, cum ar fi hipertensiunea arterială.
Lisinopril nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 6 ani sau la copii cu insuficiență renală severă (GFR 2) (vezi pct. 5.2).
Utilizare la vârstnici
Nu au fost observate modificări ale profilului de eficacitate și siguranță în studiile clinice din cauza vârstei. Dacă vârsta mai mare este asociată cu scăderea funcției renale, doza inițială trebuie determinată în conformitate cu recomandările date în Tab. 1. Doza trebuie apoi ajustată în funcție de răspunsul tensiunii arteriale la tratament.
Utilizare la pacienții cu transplant renal
Nu există experiență în ceea ce privește administrarea Lisinopril-ratiopharm la pacienții cu transplant recent de rinichi. Prin urmare, tratamentul cu Lisinopril-ratiopharm nu este recomandat.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la lisinopril sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 sau la orice inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA).
- Istoric de edem angioneurotic asociat cu terapia anterioară cu inhibitori ai ECA.
- Edem ereditar sau angioneurotic.
- Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
- Utilizarea concomitentă a lisinoprilului cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (GFR 2) (vezi pct. 4.5 și 5.1).
- Tratament concomitent cu sacubitril/valsartan. Tratamentul cu lisinopril nu trebuie început mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.4 și 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Inhibarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (RAAS)
S-a demonstrat că utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului crește riscul de hipotensiune arterială, hiperkaliemie și insuficiență renală (inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, nu este recomandată inhibarea dublă a RAAS prin utilizarea combinată a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 și 5.1).
Dacă tratamentul cu inhibiție dublă este considerat absolut necesar, acesta trebuie administrat numai sub supravegherea unui specialist și monitorizarea frecventă și consecventă a pacientului a funcției renale, a electroliților și a tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.
Hipotensiunea simptomatică este rară la pacienții cu hipertensiune arterială necomplicată. Dintre pacienții hipertensivi tratați cu lisinopril, hipotensiunea arterială este mai probabil să apară la acei pacienți care au depleție de lichid cauzată de ex. terapie diuretică, restricție alimentară a sării, dializă, diaree sau vărsături sau la pacienții cu hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5 și 4.8). Hipotensiunea simptomatică a fost observată la pacienții cu sau fără insuficiență cardiacă și insuficiență renală. Acest lucru este cel mai probabil să apară la pacienții cu insuficiență cardiacă mai severă, reflectând utilizarea unor doze mari de diuretice de ansă, hiponatremia sau insuficiență renală. La pacienții cu risc crescut de hipotensiune simptomatică, inițierea tratamentului și ajustarea dozei trebuie monitorizate îndeaproape. Acest lucru se aplică și pacienților cu boli cardiace ischemice sau boli cerebrovasculare, la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate duce la un infarct miocardic sau la un accident cerebrovascular.
Dacă apare hipotensiune, pacientul trebuie așezat în decubit dorsal și, dacă este necesar, administrat o perfuzie de ser fiziologic. Hipotensiunea tranzitorie ca răspuns la tratament nu este o contraindicație pentru administrarea de doze suplimentare, care pot fi administrate de obicei fără probleme atunci când tensiunea arterială crește după suplimentarea cu lichid.
La unii pacienți cu insuficiență cardiacă care au tensiune arterială normală sau scăzută, tensiunea arterială poate fi redusă în timpul tratamentului cu lisinopril. Acest efect poate fi de așteptat și nu este de obicei un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu lisinopril.
Hipotensiune arterială în infarctul miocardic acut
Tratamentul cu lisinopril nu trebuie inițiat la pacienții cu infarct miocardic acut care prezintă riscul deteriorării hemodinamice severe ulterioare după tratamentul cu vasodilatatori. Aceștia sunt pacienți cu tensiune arterială sistolică de 100 mmHg sau mai mică și pacienți cu șoc cardiogen. În primele trei zile după infarctul miocardic, doza trebuie redusă dacă tensiunea arterială sistolică este de 120 mmHg sau mai mică. Dozele de întreținere trebuie reduse la 5 mg sau temporar la 2,5 mg dacă tensiunea arterială sistolică este de 100 mmHg sau mai mică. Dacă hipotensiunea persistă (tensiunea arterială sistolică mai mică de 90 mmHg mai mult de 1 oră), tratamentul cu lisinopril trebuie întrerupt.
Stenoza aortică și mitrală/cardiomiopatia hipertrofică
Ca și în cazul altor inhibitori ai ECA, lisinoprilul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu stenoză a valvei mitrale și obstrucție a fluxului ventricular stâng, cum ar fi stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică.
Insuficiență renală
În cazul insuficienței renale (clearance-ul creatininei 2. La doze de 0,1 până la 0,2 mg/kg, concentrațiile plasmatice maxime de lisinopril în starea de echilibru au fost atinse în decurs de 6 ore. Gradul de absorbție pe baza conținutului de urină a fost de aproximativ 28%. La copii în acest studiu au fost aceleași cu cele obținute la pacienții adulți.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru oameni pe baza studiilor convenționale de siguranță farmacologică, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate și potențial cancerigen.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ca o clasă s-au dovedit a avea efecte adverse asupra dezvoltării fetale tardive, ducând la moarte fetală și defecte congenitale, afectând în special craniul. De asemenea, au fost raportate fetotoxicitate, întârziere a creșterii intrauterine și duct arterial persistent. Se consideră că aceste anomalii de dezvoltare se datorează parțial acțiunii directe a inhibitorilor ECA asupra sistemului renină-angiotensină fetală și parțial ischemiei hipotensiunii materne, scăderii fluxului sanguin fetoplacental, scăderii aportului de oxigen și nutrienților fetali.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Lisinopril-ratiopharm 5 mg
fosfat dibazic de calciu dihidrat
amidon pregelatinizat de porumb
croscarmeloză sodică
Lisinopril-ratiopharm 10 mg/20 mg
fosfat dibazic de calciu dihidrat
amidon pregelatinizat de porumb
croscarmeloză sodică
oxid de fier roșu E172
oxid de fier negru E172
oxid galben de fier E172
6.2 Incompatibilități
Nu sunt înregistrate.
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauții speciale pentru depozitare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Blister PVC/Al, prospect.
Flacon din PP și capac din LDPE cu gel de silicon ca desicant, informații scrise pentru utilizator.
Lisinopril-ratiopharm 5 mg
Blistere cu 1, 14, 20, 28, 30, 30 x 1, 50, 56, 60, 98, 100, 100 x 1, 400 (10 x 40) și 500 de comprimate.
Flacon de 100 și 250 de comprimate.
Lisinopril-ratiopharm 10 mg
Blistere cu 1, 14, 28, 30, 30 x 1, 50, 98, 100, 100 x 1, 400 (10 x 40) comprimate.
Flacon de 100 și 250 de comprimate.
Lisinopril-ratiopharm 20 mg
Blistere cu 1, 14, 28, 30, 30 x 1, 50, 56, 60, 98, 100, 100 x 1, 400 (10 x 40) și 500 de comprimate.
Flacon de 100 și 250 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
89079 Ulm, Germania
8. NUMERE DE ÎNREGISTRARE
Lisinopril-ratiopharm 5 mg: 58/0018/02-S
Lisinopril-ratiopharm 10 mg: 58/0019/02-S
Lisinopril-ratiopharm 20 mg: 58/0020/02-S
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI
Data primei înregistrări: 3 martie 2002
Data ultimei reînnoiri: 14 aprilie 2008