Metodologia de bază pentru examinarea funcției pulmonare. Se evaluează capacitatea vitală a plămânilor și expirația intensă.
Cum funcționează examinarea
Examinarea se efectuează în repaus și în poziție în picioare, unde clientul își pune piesa bucală în gură, pe care o ține cu buzele și încearcă să expire și să inspire, astfel încât aerul să nu scape în afara piesa bucală. Mai întâi face 6 -8 inspirații și expiră, apoi expiră tot aerul, face inspirația maximă și expirația maximă (efort). Măsurarea se repetă de 2-3 ori, este selectată cea mai bună dintre măsurători.
Spirometrie
este măsurarea volumelor pulmonare statice (capacitate vitală (IVC aprox. 3,5 l), volum de rezervă inspirator (inspirator) (IRV aprox. 3,0 l), volum de rezervă expirator (expirator) (ERV aproximativ 1,7 l) și respirație în repaus ( aprox VT Valorile măsurate sunt înregistrate într-o curbă spirometrică .
Volum/timp
această curbă exprimă dependența modificării volumului în timp. Se determină volumul respirator (IVC/TV), volumul expirator (ERV) și de rezervă inspirator (IRV), vital (VC) și capacitatea inspiratorie (IC), frecvența respiratorie (f-ergo).
Tabelul parametrilor de volum - stare normală
- Volumul respirator (VT) - cantitatea de aer schimbată de fiecare inhalare normală și expirare.
- Volumul de rezervă pentru inspirație (IRV) - cantitatea de aer pe care o putem inhala după inhalarea normală cu efort maxim.
- Volumul de rezervă expirator (ERV) - cantitatea de aer pe care o putem expira în continuare cu expirație maximă după expirație normală
- Volumul rezidual (RV) - cantitatea de aer care rămâne în plămâni după expirația maximă
FIG. 1 Curba spirometrică
FIG. 2 Diagrama volumului mareelor
Debit/volum
Aceeași măsurare ca și curba volum/timp, dar folosind efortul maxim. Reprezentarea grafică în sistemul de coordonate exprimă relația dintre fluxul de aer prin căile respiratorii și volumul de aer expirat forțat și inhalat. Obținem parametrii dinamici de ventilație și valorile debitului de expirație. Evaluăm capacitatea vitală forțată (FVCmax), volumul expirat forțat în 1 secundă (FEV1), indicele Tiffenea (raport FEV1/VC), debitele expiratorii maxime la diferite niveluri FVC (MEF 25, 50,75%), debitul expirator maxim (PEF), debitul maxim atins la vârful inspirator (PIF). Din evaluarea curbei inspiratorii, este posibil să se evalueze resp. restricția căilor respiratorii expiratorii.
FIG. 3 Curba debit-volum
Cea mai importantă curbă din spirometrie este curba „flux - volum”, care înregistrează:
- cantitatea de aer maxim expirat din căile respiratorii mari (trahee, bronhii) - parametru PEF,
- debit mediu în timpul expirației forțate - parametrii FEF 25-75, care sunt un indicator al îngustării căilor respiratorii mici,
- valoarea totală a capacității vitale pulmonare - parametru FVC.
Partea expiratorie ascendentă a curbei depinde de efortul expirator, viteza și forța concentrației musculare expiratorii, rezistența elastică a plămânilor și starea generală a căilor respiratorii mari. Partea descendentă a curbei este independentă de forța de expirație, este dependentă de rezistența elastică a plămânilor, precum și de reflectarea rezistenței căilor respiratorii mici și medii.
Curba inspiratorie depinde de rezistența căilor respiratorii și de forța mușchilor inspiratori. Realizarea max. valorile debitului în timpul respirației profunde sunt date de parametrul PIF. Reducerea curbei indică obstrucția căilor respiratorii din motive din afara căilor respiratorii. Este mai puțin susceptibil la tulburări decât curba de expirație.
Orice abatere de la această curbă reprezintă modificări ale sistemului respirator, limitări ale respirației și este un indicator sensibil al îngustării căilor respiratorii care trebuie măsurat de specialiști. Spirometria are valori definite cu precizie care iau în considerare vârsta și sexul, este bine reproductibilă și obiectivă.