tbl 100x400 mg
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Textul aprobat al deciziei privind autorizația de introducere pe piață a medicamentului, nr de înregistrare: 2011/02187-REG, 2011/02188-REG, 2011/02189-REG
Anexa nr. 2 la notificarea unei modificări a înregistrării unui medicament, nr. Înregistrare: 2012/06469-Z1A
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Gedena 25 mg comprimate masticabile
Gedena 50 mg comprimate masticabile
Gedena 100 mg comprimate masticabile
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat masticabil de 25 mg conține 35,12 mg citrat de sildenafil (echivalent cu 25 mg sildenafil)
Excipienți cu efect cunoscut: 2,15 mg aspartam
70,4575 mg lactoză monohidrat
Fiecare comprimat masticabil de 50 mg conține citrat de sildenafil 70,24 mg (echivalent cu 50 mg sildenafil)
Excipienți cu efect cunoscut: 4,30 mg aspartam
140,915 mg lactoză monohidrat
Fiecare comprimat masticabil de 100 mg conține 140,48 mg citrat de sildenafil (echivalent cu 100 mg de sildenafil)
Excipienți cu efect cunoscut: 8,60 mg aspartam
281,83 mg lactoză monohidrat
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
25 mg: Comprimate albe, triunghiulare, biconvexe, marcate cu „25” pe o față.
50 mg: Comprimate albe, triunghiulare, biconvexe marcate cu „50” pe o față.
100 mg: Comprimate albe, triunghiulare, biconvexe marcate cu „100” pe o față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul disfuncției erectile la bărbați, care este incapacitatea de a realiza sau de a menține o erecție suficientă a penisului pentru a efectua relații sexuale satisfăcătoare.
Pentru a face Gedena eficientă este necesară stimularea sexuală.
4.2 Doze și mod de administrare
Utilizare la adulți:
Doza recomandată este de 50 mg și se ia la nevoie cu aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. Comprimatele trebuie mestecate înainte de înghițire.
Pe baza eficacității și tolerabilității, doza poate fi crescută la 100 mg sau scăzută la 25 mg. Doza maximă recomandată este de 100 mg. Frecvența maximă de dozare recomandată este o dată pe zi. Dacă luați Gedena cu alimente, debutul activității poate fi întârziat comparativ cu administrarea acestuia în starea de post (vezi pct. 5.2).
Utilizare la vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici.
Utilizare la pacienții cu insuficiență renală:
Recomandările de dozare date în secțiunea „Utilizare la adulți” se aplică pacienților cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei = 30 - 80 ml/min).
Deoarece clearance-ul sildenafilului este mai mic la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 150 μM). Datorită concentrațiilor plasmatice maxime ale sildenafilului (aproximativ 1 μM după dozele recomandate), este puțin probabil ca Gedena să modifice clearance-ul substraturilor pentru aceste izoenzime.
Nu sunt disponibile date privind interacțiunea sildenafilului și a inhibitorilor nespecifici ai fosfodiesterazei, cum ar fi teofilina sau dipiridamolul.
Pe baza efectelor cunoscute ale sildenafilului asupra metabolismului oxidului nitric/cGMP (vezi pct. 5.1), se raportează că sildenafilul potențează efectele hipotensive ale nitraților și, prin urmare, este contraindicată administrarea sa concomitentă cu donatori de oxid nitric sau nitrați sub orice formă (vezi pct. 4.3). ).
Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienții care primesc terapie alfa-blocantă poate duce la hipotensiune simptomatică la persoanele mai sensibile. Acest lucru este cel mai probabil să apară în decurs de 4 ore după administrarea unei doze de sildenafil (vezi pct. 4.2 și 4.4). În trei studii specifice de interacțiune medicamentoasă, doxazosina alfa-blocantă (4 mg și 8 mg) și sildenafilul (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacienților cu hiperplazie benignă de prostată (BPH) care au fost stabilizați în terapia cu doxazosin .
În cadrul populațiilor studiate, scăderile medii ulterioare ale tensiunii arteriale în decubit dorsal au atins 7/7 mmHg, 9/5 mmHg și 8/4 mmHg, iar scăderile medii ulterioare ale tensiunii arteriale în poziție în picioare au atins 6/6 mmHg, 11/4 mmHg și 4/5 mmHg. Când sildenafilul și doxazosinul au fost administrate concomitent pacienților stabilizați în terapia cu doxazosin, au existat mai multe cazuri în care pacienții au raportat hipotensiune posturală simptomatică. Acești pacienți au raportat amețeli și slăbiciune, dar nu au leșinat.
Nu s-au observat interacțiuni grave atunci când sildenafilul (50 mg) a fost administrat concomitent cu tolbutamidă (250 mg) sau warfarină (40 mg), care sunt metabolizate de CYP2C9.
Sildenafilul (50 mg) nu a prelungit timpul de sângerare din cauza acidului acetilsalicilic (150 mg).
Sildenafilul (50 mg) nu a potențat efectele hipotensive ale alcoolului la voluntarii sănătoși cu un nivel mediu mediu de alcool în sânge de 80 mg/dl.
Combinarea următoarelor clase de medicamente antihipertensive: diuretice, beta-blocante, inhibitori ai ECA, antagoniști ai angiotensinei II, medicamente antihipertensive (vasodilatatoare, cu acțiune centrală), blocanți ai neuronilor adrenergici, blocanți ai canalelor de calciu și blocanți alfa-blocanți la pacienții care utilizează placebo . Într-un studiu specific de interacțiune în care sildenafilul (100 mg) a fost administrat concomitent cu amlodipină la pacienții cu hipertensiune arterială, a existat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice la poziția culcată de 8 mmHg. Scăderea corespunzătoare ulterioară a tensiunii arteriale diastolice în decubit dorsal a fost de 7 mmHg. Aceste scăderi ulterioare ale tensiunii arteriale au fost similare ca mărime cu cele observate cu sildenafil la voluntarii sănătoși (vezi pct. 5.1).
Sildenafilul (100 mg) nu a afectat proprietățile farmacocinetice stabile ale inhibitorilor de protează HIV (saquinavir și ritonavir), care sunt substraturi ale CYP3A4.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Gedena nu este indicat pentru utilizare la femei.
În studiile de reproducere, nu s-au observat reacții adverse relevante la șobolani și iepuri după administrarea orală de sildenafil.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Amețeli și tulburări vizuale au fost observate în studiile clinice cu sildenafil, de aceea reacțiile pacienților la Gedena trebuie investigate înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Profilul de siguranță al Gedena se bazează pe un studiu efectuat pe 8.691 de pacienți care au primit doza recomandată în 67 de studii clinice controlate cu placebo cu comprimate de sildenafil. Cele mai frecvente reacții adverse raportate în studiile clinice la pacienții care au luat sildenafil au fost cefaleea, înroșirea feței, dispepsie, tulburări vizuale, congestie nazală, amețeli și afectarea vederii culorii.
Reacțiile adverse la comprimatele de sildenafil au fost studiate în contextul post-introducere pe piață pe o perioadă estimată de> 9 ani. Deoarece nu toate reacțiile adverse au fost raportate la DAPP și introduse în baza de date de siguranță, frecvența acestor reacții nu poate fi determinată în mod fiabil.
În tabelul de mai jos, toate reacțiile adverse relevante din punct de vedere clinic care au apărut în studiile clinice cu o incidență mai mare decât placebo sunt enumerate în funcție de clasa de sisteme de organe și frecvență (foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la 70% stenoza de cel puțin o arteră coronariană) tensiunea arterială sistolică și diastolică de odihnă în repaus a scăzut cu 7% și 6% comparativ cu valoarea inițială, tensiunea arterială sistolică pulmonară medie a scăzut cu 9%, iar sildenafilul nu a avut niciun efect asupra fluxului sanguin debit cardiac prin arterele coronare cu stenoză.
Nu au existat diferențe relevante din punct de vedere clinic în ceea ce privește timpul de reducere a anginei din cauza sildenafilului comparativ cu placebo într-un studiu dublu-orb controlat cu placebo la 144 pacienți cu disfuncție erectilă și angină cronică stabilă care au primit în mod regulat medicamente anti-angina (cu excepția nitraților).
La unii pacienți, s-au observat diferențe ușoare și tranzitorii în discriminarea culorii (albastru/verde) la o oră după administrarea unei doze de 100 mg de sildenafil folosind testul Farnsworth-Munsell 100-color. Nu s-au observat efecte similare la 2 ore după administrare. Mecanismul presupus al acestei modificări a discriminării culorilor este legat de inhibarea PDE6, care este activă în cascada de fototransducție a retinei. Sildenafilul nu are niciun efect asupra acuității vizuale sau asupra percepției contrastului. Într-un mic studiu controlat cu placebo la pacienți cu degenerescență maculară prematură legată de vârstă (n = 9), sildenafilul (doză unică, 100 mg) nu a prezentat modificări semnificative în testele de vedere vizuală (acuitatea vizuală, grila Amsler, simulată iluminat rutier, perimetrul Humphrey și fotostresa).
După o singură doză orală de 100 mg de sildenafil la voluntari sănătoși, această doză nu a avut niciun efect asupra motilității sau morfologiei spermei.
Aflați mai multe despre studiile clinice
În timpul studiilor clinice, comprimatele de sildenafil au fost administrate la mai mult de 8.000 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 19 și 87 de ani. Structura de vârstă a pacienților este următoarea: pacienți vârstnici (19,9%), pacienți cu hipertensiune arterială (30,9%), diabet zaharat (20,3%), cardiopatie ischemică (5,8%), hiperlipidemie (19,8%)), leziuni ale măduvei spinării ( 0,6%), depresie (5,2%), rezecție transuretrală a prostatei (3,7%), prostatectomie radicală (3,3%). Următoarele grupuri de pacienți au fost insuficiente sau excluse din studiile clinice: pacienți după intervenții chirurgicale pelvine, pacienți după radioterapie, pacienți cu insuficiență renală sau hepatică severă și pacienți cu anumite afecțiuni cardiovasculare (vezi pct. 4.3).
În studiile cu doză fixă, distribuția pacienților cu ameliorare a erecției cu tratament a fost de 62% (25 mg), 74% (50 mg) și 82% (100 mg), comparativ cu 25% dintre pacienții care au luat placebo. În studiile clinice controlate, rata de întrerupere datorată sildenafilului a fost scăzută și similară cu placebo.
În toate studiile, distribuția pacienților care au prezentat îmbunătățiri după administrarea sildenafilului a fost următoarea: disfuncție erectilă psihogenă (84%), disfuncție erectilă mixtă (77%), disfuncție erectilă organică (68%), pacienți vârstnici (67%), diabet zaharat (59%), cardiopatie ischemică (69%), hipertensiune (68%), TURP (61%), prostatectomie radicală (43%), leziuni ale măduvei spinării (83%), depresie (75%). Siguranța și eficacitatea sildenafilului au fost evaluate în studii pe termen lung.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Sildenafilul se absoarbe rapid. Concentrațiile plasmatice maxime observate sunt atinse între 30 și 120 de minute (medie 60 de minute) după administrarea orală în stare de repaus alimentar. Biodisponibilitatea orală absolută medie este de 41% (interval 25-63%).
Când luați sildenafil cu alimente, rata de absorbție scade cu o întârziere medie a tmaxului de 60 de minute și o scădere medie a Cmaxului de 29%.
Volumul mediu de distribuție la starea de echilibru (Vd) pentru sildenafil este de 105 l, distribuție tisulară. După o doză orală unică de 100 mg, concentrația plasmatică maximă medie medie de sildenafil este de aproximativ 440 ng/ml (CV 40%). Deoarece sildenafilul (și principalul său metabolit N-desmetil circulant) este legat de proteinele plasmatice în proporție de 96%, rezultatul este o concentrație plasmatică maximă medie de sildenafil liber de 18 ng/ml (38 nM). Legarea proteinelor este independentă de concentrația totală a medicamentului.
La voluntarii sănătoși care luau comprimate de sildenafil (doză unică de 100 mg), mai puțin de 0,0002% (medie 188 ng) din doza administrată de ejaculat a fost prezentă în ejaculată la 90 de minute după administrare.
Sildenafilul este degradat predominant de izoenzimele microsomale hepatice CYP3A4 (calea metabolică majoră) și CYP2C9 (calea metabolică minoră). Principalul metabolit circulant rezultă din N-demetilarea sildenafilului.
Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru fosfodiesterază asemănătoare sildenafilului și o potență in vitro pentru PDE5 de aproximativ 50% din medicamentul de bază. Concentrațiile plasmatice ale acestui metabolit reprezintă aproximativ 40% din concentrațiile de sildenafil. Metabolitul N-desmetil este metabolizat în continuare și are un timp de înjumătățire plasmatică de aproximativ 4 ore.
Clearance-ul total al sildenafilului este de 41 l/h. cu timpul de înjumătățire terminal rezultat de 3 - 5 ore. După administrarea orală sau intravenoasă, sildenafilul este excretat ca metabolit în principal în fecale (aproximativ 80% din doza orală) și într-o măsură mai mică în urină (aproximativ 13% din doza orală).
După administrarea orală de sildenafil, ASC și Cmax au crescut proporțional cu creșterea dozei peste intervalul de doze recomandat (25-100 mg).
Proprietăți farmacocinetice în grupuri speciale de pacienți
Voluntarii sănătoși în vârstă (65 de ani și peste) au avut un clearance redus al sildenafilului, rezultând creșterea concentrațiilor plasmatice ale sildenafilului și a metabolitului activ N-desmetil cu aproximativ 90% comparativ cu voluntarii sănătoși mai tineri (18-45 de ani). Datorită diferențelor de vârstă în legarea de proteinele plasmatice, creșterea corespunzătoare a concentrațiilor plasmatice libere de sildenafil a fost de aproximativ 40%.
La voluntarii cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei = 30 - 80 ml/min), farmacocinetica sildenafilului nu a fost modificată după o singură doză orală (50 mg). ASC și Cmax medii ale metabolitului N-desmetil au crescut cu 126% și, respectiv, 73%, comparativ cu voluntarii în vârstă fără insuficiență renală. Cu toate acestea, datorită variabilității ridicate a pacienților, aceste diferențe nu au fost semnificative statistic. La voluntarii cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei)