sol inj 5x1 ml/6,5 mg (amp. sticlă)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 1 la cererea de reînnoire a înregistrării, ev. Nr.: 0684/2001, 0685/2001, 0686/2001
Anexa nr. 1 la cererea de modificare a înregistrării, ev. Nr.: 1161/2001, 1162/2001, 1163/2001
Anexa nr. 2 la notificarea unei modificări a înregistrării, ev. Nr.: 2106/5620, 2106/5625
Anexa nr. 2 privind notificarea modificării înregistrării, nr. ID: 2108/01345, 2108/01346, 2108/01347
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
TORECAN comprimate filmate 6,5 mg
Soluție injectabilă TORECAN 6,5 mg/1 ml
Supozitoare TORECAN 6,5 mg
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 6,5 mg de thiletilperazină sub formă de malat de hidrogen de thiethylperazinium.
Fiecare supozitor conține 6,5 mg de thiletilperazină sub formă de malat de hidrogen de thiletylperazinium.
1 ml soluție injectabilă (1 fiolă) conține 6,5 mg de tililperazină sub formă de malat de hidrogen de thiletilperazinium.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate acoperite: comprimate rotunde, convexe, albe, fără film, fără miros, cu un miros slab caracteristic.
Supozitoare: supozitoare de culoare albă până la ușor gălbuie, în formă de torpilă.
Soluție injectabilă: Soluție clară, incoloră până la gălbuie, fără impurități mecanice.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Thiethylperazine este utilizat pentru tratamentul și profilaxia greață, vărsături și amețeli. Este eficient în suprimarea și profilaxia greaței și vărsăturilor care apar după operație, chimioterapie citotoxică, radioterapie sau după tratamentul cu anumite medicamente emetice (opiacee, alcaloizi de ergot, teofilină), după leziuni cranio-cerebrale; în hipertensiune intracraniană, migrenă și boală de mișcare, în uremie și în tulburări gastrointestinale și hepatobiliare. Torecan este utilizat pentru tratarea amețelilor în sindromul Meniere și alte afecțiuni vestibulare, după comotie, după sindromul de comotie și în ateroscleroza cerebrovasculară.
Profilaxia și tratamentul greaței și vărsăturilor cu tirilperazină după chimioterapie sunt eficiente cu medicamente cu efect emetic ușor până la moderat (fluorouracil), în timp ce este relativ ineficientă cu medicamente cu efect emetic puternic (cisplatină).
4.2 Doze și mod de administrare
Doza zilnică recomandată pentru formă orală, rectală și parenterală este de 6,5 mg de tililperazină de 1 până la 3 ori pe zi. Forma parenterală se administrează intramuscular. Se administrează în mod excepțional intravenos și trebuie administrat lent din cauza riscului de hipotensiune arterială. Se administrează intravenos, în special în afecțiuni acute în care se administrează 1 fiolă.
Prevenirea vărsăturilor postoperatorii: 1 fiolă intramusculară cu jumătate de oră înainte de sfârșitul așteptat al intervenției chirurgicale.
Aceste doze sunt pentru adulți.
Dozele de tietilperazină pentru copii nu au fost stabilite și nu trebuie administrate copiilor cu vârsta sub 15 ani. Regimul de dozare pentru pacienții cu insuficiență hepatică sau renală nu este definit cu precizie, dar se recomandă ajustarea dozelor.
Durata tratamentului depinde de boală. Torecan se administrează de obicei timp de 1 zi, dar poate fi administrat și timp de câteva zile sau săptămâni. Durata recomandată a tratamentului la pacienții vârstnici (75 de ani și peste) este de cel mult 2 luni, din cauza riscului de apariție a diskineziei tardive.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți sau la alte fenotiazine.
Torecan este, în general, contraindicat în cazul depresiei SNC severe și/sau a conștienței afectate și a hipotensiunii semnificative clinic. De asemenea, este contraindicat la copiii cu vârsta sub 15 ani datorită riscului de efecte secundare extrapiramidale și, de asemenea, la copii și adolescenți cu simptome sau semne ale sindromului Reye datorită similitudinii cu efectele secundare ale Torecan și posibilității asociate de a trece cu vederea diagnosticul.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
La fel ca alte antiemetice, tirilperazina poate masca simptomele unor boli gastrointestinale și ale SNC, precum și efectele toxice ale altor medicamente.
Thiethylperazine afectează abilitățile psihomotorii ale pacientului și le poate încetini rata de răspuns. Injecțiile au un efect mai pronunțat și, prin urmare, pacienții care primesc injecții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje. Pacienții care iau tablete sau supozitoare trebuie avertizați să fie extrem de prudenți.
Datorită efectului hipotensiv aditiv al tietilperazinei, acesta trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu anestezie a coloanei vertebrale sau la pacienții care iau beta-blocante concomitent. Efectul hipotensor al Torecan este, de asemenea, periculos pentru femeile însărcinate cu preeclampsie datorită posibilității unei scăderi semnificative a tensiunii arteriale. Tietilperazina nu trebuie administrată niciodată intra-arterial!
Se recomandă ca, pentru administrare parenterală (precum și intramusculară), pacientul să fie în decubit dorsal și să fie monitorizat cel puțin o oră după administrare.
Torecan este utilizat cu precauție la pacienții cu antecedente de diskinezie și cu disfuncție hepatică moderată până la severă.
Fenotiazinele pot provoca sindrom neuroleptic malign, care se manifestă clinic ca hiperpirexie, rigiditate musculară, stare mentală modificată și semne de instabilitate nervoasă autonomă. În astfel de cazuri, tratamentul trebuie oprit imediat.
Se recomandă o durată limitată de tratament la vârstnici (vezi pct. 4.2).
Avertismente speciale pentru excipienți
Comprimatele filmate Torecan conțin zaharoză, de aceea pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la fructoză, malabsorbție la glucoză-galactoză sau deficit de zaharază-izomaltază nu trebuie să ia acest medicament.
Comprimatele filmate Torecan și supozitoarele conțin lactoză, de aceea pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
Injecțiile Torecan conțin disulfit de sodiu, care poate provoca reacții alergice, inclusiv simptome anafilactoide și bronhospasm, la persoanele sensibile, în special la cei cu astm și alergii.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Tietilperzina poate crește efectul sedativelor SNC, inclusiv tranchilizante, opiacee, anestezice, hipnotice și alcool. Antidepresivele triciclice pot crește sau scădea efectul și toxicitatea tiilperazinei.
Tietilperazina poate avea efectul opus adrenalinei, prin urmare, adrenalina nu trebuie utilizată pentru a trata hipotensiunea arterială datorată Torecan.
Utilizarea concomitentă a titilperzinei și bromocriptinei reduce efectul inhibitor al bromocriptinei asupra secreției de prolactină, prin urmare Torecan nu este recomandat la pacienții cu prolactinom tratați cu bromocriptină.
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor MAO și a fenotiazinelor poate crește efectele secundare ale inhibitorilor MAO (hipotensiune arterială, depresie SNC și respirație). Utilizarea concomitentă a fenotiazinelor și procarbazinei poate avea un efect similar.
4.6 Sarcina și alăptarea
Nu poate fi exclus un risc pentru făt. Conform clasificării FDA, medicamentul aparține grupei C. Nu au fost efectuate studii adecvate pentru a demonstra sau a exclude teratogenitatea sau fetotoxicitatea la om. Utilizarea acestui medicament trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiul potențial pentru mamă depășește riscul pentru făt. Nu se știe dacă medicamentul este excretat în laptele uman, prin urmare alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Thiethylperazine are o influență și capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Afectează capacitățile psihomotorii ale pacientului și poate reduce rata de reacție a pacientului. Efectul este mai pronunțat după injecție, astfel încât pacienții care fac injecția nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje. Pacienții care iau tablete sau supozitoare trebuie avertizați să fie extrem de prudenți.
4.8 Reacții adverse
Sistemul nervos central: Torecan poate provoca somnolență, amețeli, cefalee, neliniște, precum și efecte secundare grave, cum ar fi convulsii și efecte extrapiramidale, care pot include torticolis, opistoton, criză oculară, rigiditate și grimase faciale. Acestea apar în principal la copii și adolescenți. Pacienții vârstnici pot prezenta dischinezii tardive (mișcări involuntare ale corpului) după administrarea pe termen lung.
Uscăciunea și anorexia apar mai rar decât în cazul fenotiazinelor alifatice. Efectele secundare cardiovasculare pot include edem periferic al membrelor și feței, hipotensiune arterială (în special cu administrare parenterală) și, mai rar, tahicardie.
Opacitatea lentilelor, vederea încețoșată și ginecomastia pot apărea după tratamentul pe termen lung. Au fost raportate cazuri individuale de icter colestatic și nevralgie trigeminală. Deși unele dintre efectele secundare caracteristice fenotiazinelor nu au apărut după tirilperazină, medicii care prescriu Torecan ar trebui să fie conștienți de acestea. Acestea includ diverse discrazii ale sângelui, ileus paralitic, mioze, eritem, dermatită exfoliativă, nereguli ale undelor T ECG și tulburări endocrine (nereguli menstruale, modificări ale libidoului, ginecomastie și creștere în greutate).
4.9 Supradozaj
Semnele și simptomele sunt aceleași ca și în cazul altor supradoze de fenotiazide: gură uscată, amețeli, confuzie, hipotensiune posturală, colaps. În cazul intoxicației severe, pot apărea comă, areflexie, tahicardie și depresie respiratorie. De asemenea, pot apărea simptome de distonie acută, convulsii și agitație.
Nu există un antidot specific. Dacă pacientul a luat medicamentul pe cale orală, se efectuează spălare gastrică și se administrează cărbune activ. În orice caz, semnele vitale trebuie monitorizate. Tratamentul este simptomatic. Reacțiile distonice sunt tratate cu medicamente antiparkinsoniene, convulsii benzodiazepinice, colaps circulator prin substituție plasmatică și vasopresori (nu trebuie administrată adrenalină; se poate administra noradrenalină).
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiemetice, antiverginoze, codul ATC: R06AD03.
Medicamentul aparține grupului de fenotiazine, care sunt blocante ale receptorilor dopaminergici. Acești receptori apar în structurile sistemului nervos central care reglează procesul fiziologic asociat cu vărsături și vertij. Efectul antiemetic al Torecan rezultă din efectul său asupra centrului vărsăturilor în formația reticulară laterală a medulei oblongate și asupra chemoreceptorului zonei trigore în cel de-al patrulea ventricul. Blocarea acestor structuri determină întreruperea semnalelor eferente care stimulează efectorii - centrele procesului de vărsături. Tietilperazina este, de asemenea, susceptibilă să inhibe impulsurile aferente ale sistemului nervos autonom prin vag. Efectul antiemetic începe la 30 de minute după administrarea orală și durează aproximativ 4 ore. Efectul antiviral se bazează pe efectul tietalperazinei asupra centrelor de coordonare din formațiunea reticulară. Aceste centre participă la coordonarea echilibrului prin coordonarea impulsurilor aferente din labirint și din sistemul locomotor. Torecan este eficient pentru toate tipurile de greață și vărsături, precum și pentru vertij de origine centrală sau vestibulară.
Cu toate acestea, gradul de eficacitate depinde de tipul patogen de tulburare și de intensitatea impulsurilor. Deoarece Torecan aparține grupului de fenotiazine, are și un efect psihotrop. La doze mici, acest efect este minim în comparație cu efectul antiemetic, dar poate fi motivul pentru unele dintre efectele secundare ale Torecan. De asemenea, efectele secundare extrapiramidale sunt o consecință directă a blocării receptorilor dopaminei și a unui dezechilibru între dopamină și receptorii colinergici.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Tietilperazina este un derivat de piperazină al fenotiazinelor, care sunt cunoscute pentru lipofilicitatea lor ridicată și legarea ridicată de membrane sau proteine plasmatice (mai mult de 85%). Se acumulează în organe cu flux sanguin mărit și traversează ușor bariera placentară. Nu pot fi eliminate prin dializă. Sunt medicamente relativ sigure datorită indicelui lor terapeutic ridicat. Curba „doză-răspuns” crește ușor și, prin urmare, gama de doze este largă.
Torecan este bine absorbit din tractul gastro-intestinal. Concentrația maximă este atinsă la 2 până la 4 ore după administrarea orală. Este metabolizat predominant în ficat, cu doar 3% excretat nemodificat de rinichi. Volumul de distribuție este de 2,7 l/kg, timpul de înjumătățire este de aproximativ 12 ore.
Nu a fost efectuată o monitorizare farmacocinetică mai precisă a tietilperazinei la om.
5.3 Date preclinice de siguranță
Valoarea LD50 la șobolani a fost de 1260 mg/kg (administrare orală) și 90 mg/kg (administrare i.v.). La șoareci, valorile LD50 au fost de 680 mg/kg (administrare orală), 94 mg/kg (administrare i.v.) și 263 mg/kg (administrare intraperitoneală). La iepuri, valorile LD50 au fost de 1050 mg/kg (administrare orală) și 27 mg/kg (administrare i.v.). Frecvența despicării palatului a fost semnificativ crescută între descendenții șoarecilor și șobolanilor tratați în timpul sarcinii cu tiletilperazină la o doză de 83 de ori până la 670 de ori mai mare decât doza utilizată la om. Nu se cunoaște relevanța acestei descoperiri pentru practica clinică pentru utilizarea tiilperazinei în sarcina umană. Tietilperazina nu crește incidența malformațiilor congenitale la iepuri. Nu au fost găsite date în literatura de specialitate cu privire la mutagenitatea și carcinogenitatea tietilperazinei.
Determinarea teratogenității medicamentelor la om nu poate fi de așteptat din studiile pe animale și se bazează pe cazuri raportate și studii epidemiologice.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Comprimate acoperite: lactoză monohidrat, zaharoză, salcâm, gelatină, talc, stearină, amidon de porumb, lac de ceară, dioxid de titan.
Supozitoare: lactoză monohidrat, grăsimi solide.
Soluție injectabilă: acid ascorbic, sorbitol, disulfit de sodiu, apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilități
Comprimate acoperite și supozitoare: Niciunul nu se cunoaște.
Soluție injectabilă: Datorită incompatibilității fizice a soluției Torecan cu alte soluții injectabile, nu se recomandă amestecarea acestei soluții cu altele.
6.3 Perioada de valabilitate
Comprimate acoperite, supozitoare și soluție injectabilă. 5 ani.
6.4 Precauții speciale pentru depozitare
Comprimate și supozitoare acoperite: A nu se păstra la temperaturi peste 25 ° C.
Soluție injectabilă: A nu se păstra la temperaturi peste 25 ° C, ferit de lumină.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Comprimate acoperite: 50 comprimate filmate într-un recipient de sticlă cu capac de plastic, cutie de hârtie, informații scrise pentru utilizatori.
Supozitoare: 6 supozitoare în bandă (folie Al), cutie de hârtie, informații scrise pentru utilizatori.
Soluție injectabilă: 5 sau 50 fiole de sticlă conținând 1 ml soluție injectabilă, cutie, prospect.
6.6 Precauții speciale pentru eliminare
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
KRKA d.d., Novo mesto, Slovenia
În cooperare cu Novartis Pharma Ltd., Elveția
8. ÎNREGISTRARE
Comprimate acoperite: 20/0786/96-S
Soluție injectabilă: 20/0787/96-S
9. DATA PRIMEI AUTORIZAȚII
Comprimate acoperite, supozitoare și soluție injectabilă: 24.9.1996