Trucurile pentru a atrage atenția alegătorilor sunt deja legate de tipografie atunci când scriu titlurile paginilor.

politice

Intrarea familiei Kotleb (inclusiv a familiei Kotleb) în parlament încrețește fruntea nu numai a democraților, ci și a oamenilor care lucrează cu limba. Care este numele paginii și cum se scrie acronimul acesteia? ĽSNS sau ĽS NS? (Sau chiar LS-NS?) Majoritatea par să se aplece spre acronimul mai dens LSN fără spațiu, fără cratimă. Cu toate acestea, cu puțin timp înainte de alegeri, acest partid și-a schimbat numele oficial în:

Kotleba - Ľudová strana Naše Slovensko

folosind o cratimă, deși ei înșiși în grafica de pe site-ul lor web (în locurile în care au reușit chiar să le actualizeze la noul nume oficial al paginii) declară o cratimă greșită în locul unei cratime, care este una dintre cele mai frecvente erori tipografice toate limbile.

În general, numele partidelor politice slovace sunt adesea problematice din punct de vedere ortografic sau tipografic. Să luăm doar:

Smer-SD
Direcție - SD

adică „Direcție - Democrație socială”. Când titlul unei pagini este scris în cuvinte întregi, este clar că trebuie să conțină o cratimă și nici o cratimă. Cu toate acestea, atunci când se utilizează abrevierea „SD”, nu mai este atât de clar dacă cratima trebuie să fie înconjurată de spații obligatorii în nume sau dacă (din nou în interesul densității) s-ar putea (trebuia?) Să se folosească o cratimă. Când am examinat aceste probleme pe site-urile web ale diferitelor partide politice, am constatat adesea că nici măcar partidele nu puteau decide dacă doreau să folosească o cratimă fără spații (-) sau o cratimă înconjurată de spații (-) în numele lor. petrecere compactată într-un acronim. Nu este neobișnuit să găsiți scrieri diferite în paralel pe același site web (!) Al partidului - adică alternativ și inconsecvent atât cu cratima, cât și cu cratima; chiar (așa cum s-a menționat mai sus) tipografic incorect cu o cratimă înconjurată de spații:

Direcție - SD

sau (care la rândul său este un păcat tipografic cardinal „în garda opusă”) cu cratimă fără spații înconjurătoare obligatorii:

Direcție - SD

Să spunem la Direcție, abrevierea „SD” nu este utilizată atât de des, dar dilema cratimă-cratimă nu mai poate fi evitată la:

Pod Pod
Pod - Pod

OĽaNO-NOVA
OĽANO - NOVA

Personal, în interesul densității, aș prefera și recomanda utilizarea cratimelor fără spații, nu cratime cu spații, în toate aceste scurte pagini de denumire.

S-ar putea sugera o soluție Solomon: în contextul obiectivității, să scrieți (de exemplu pe un listă electorală) numele tuturor partidelor cu majuscule, indiferent dacă sunt acronime sau cuvinte comune. Cu toate acestea, acest lucru ar atrage probabil partidele într-un duel copilăresc (de tipul „cine va face cel mai îndepărtat”) despre care dintre ele va câștiga alegerile cu cel mai lung nume - cu cât secvența de majuscule este mai lungă, cu atât este mai mare șansa de a atrage privirea alegătorului.

Prin urmare, cel mai obiectiv (deși nu fără probleme) va fi probabil să păstreze tradiția tipografică și să scrie cu majuscule doar acronime de neșters. Dar chiar și în acest sens, este dificil să se mențină o abordare 100% consecventă. La urma urmei, există și o petrecere:

Nu există informații care să sugereze că este un acronim de trei cuvinte diferite. Pe scurt, este cuvântul slovac „Sfat” - și, în mod logic, ar trebui să fie scris numai cu o literă inițială majusculă (totuși, pagina însăși preferă în mod constant să scrie „SFAT”). În același timp, trebuie să se recunoască faptul că cuvântul din trei litere este atât de scurt încât majuscula sa (deși logic nejustificată) poate fi greu percepută ca un „țipăt” indecent și care atrage atenția alegătorului. Aici (cu numele paginilor din trei litere), ochiul ar putea fi restrâns și se poate face o excepție de la regulă - spre deosebire de numele paginilor din patru sau mai multe litere.

Există, de asemenea, tunsuri de marketing care stabilesc numele partidului lor, astfel încât acesta să fie atât un acronim, cât și un cuvânt comun și, dacă este posibil, atractiv, slăbitor. Și aici avem partea:

Probabil că nu este o coincidență faptul că șeful ei a făcut o carieră în domeniul publicității. Este un acronim de la denumirea de „Coaliție civică slovacă” (în interiorul său se ascunde un alt acronim SK, utilizat la nivel internațional, care înlocuiește adjectivul „slovacă”) și, în acest sens, scrierea cu majuscule poate fi considerată justificată. Cu toate acestea, am observat că mass-media din știrile despre campania electorală a scris adesea numele acestui partid ca un simplu „Salt”. Poate că jurnaliștii au fost iritați de un semn de exclamare pur de marketing în acronimul oficial al partidului - s-ar putea să fi spus: „Există prea multe reclame în acest nume al partidului - acest acronim este speculat!” Și „ca pedeapsă” au abolit partidul și acronim în sine.

Un truc tipografic de marketing similar pentru a atrage atenția a fost încercat și de:

Dar pare greu legitim. Știrile (pre) alegerilor și buletinele de vot nu sunt Twitter; hashtagul, spre deosebire de semnul exclamării, nici măcar nu aparține inventarului standard al punctuației slovace. Utilizarea grilei în materialele promoționale ale părții nu poate fi contestată; totuși, în știrile neutre sau pe buletinele de vot, apariția ei poate fi justificată doar cu dificultate.

Apoi avem cazuri care se echilibrează pe marginea a ceea ce poate fi recunoscut ca acronim - ca partea lui Daniel Lipšic:

NOU
Nou

Acronim sau nu acronim? Jurnaliștii nu sunt clari în acest sens și ambele scrieri au fost adesea văzute în știrile campaniei. „Nova” este, în termeni astronomici, o „stea strălucitoare” - cu siguranță o asociație măgulitoare în comparație cu „Nova”, pe care dușmanii partidului ar asocia-o cu o fermă de colț; adică, dacă acceptăm interpretarea partidului că „Nova” este un acronim silabic pentru sintagma „Nouă majoritate”. Cu toate acestea, acronimele silabice (de tip „Slovnaft”), spre deosebire de acronimele inițiale (de tip „NATO”), tind să fie scrise doar cu majuscule. Scrierea „Nova” (dacă închidem ochii asupra metamorfozei „ä” la „a”) este deci cu siguranță corectă; scrierea „NOVA” este deja discutabilă și la graniță sau poate chiar dincolo de „țipatul” de marketing. (Jucătorii ar insista că scrierea „NoVa” ar fi acceptabilă cel mult, dar cu greu ne putem imagina ceva mai respingător de marketing; scrierea cu majuscule în acronime are atât legitimitate, cât și eleganță, mai ales dacă numele paginii include conjuncția „și„ - OĽaNO, SaS.)

Problemele nu se încheie cu scrierea numelor partidelor politice - continuă cu declinul, în cazul partidului Most-Híd. Declinarea numelui său pare să reprezinte o dilemă considerabilă pentru jurnaliști. În principiu, următoarele trei (aparent intuitive și ad hoc) „strategii de declinare” pot fi văzute în mass-media în special:

Majoritatea politicienilor
Majoritatea politicienilor
Politicieni Mosta-Híd

De parcă jurnaliștii ar fi fost de acord la unison că ar prefera să nu atingă nici măcar cuvântul maghiar „Híd” atunci când îl inflexionează, și astfel îl percep ca fiind discret în toate cazurile. Nu este de mirare că chiar și declinul părții slovace a numelui partidului - „Cei mai mulți” - ne dă dificultăți; în măsura în care mulți jurnaliști percep cuvântul „Pod” ca fiind incredibil pentru siguranță. Conform declarației oficiale, singura a doua cădere (genitiv) permisă a cuvântului „pod” este „(de la) pod” și probabil asta este ceea ce simt marea majoritate a slovacilor. (A spune „de pe pod” evocă mai degrabă boemismul.)

Cu toate acestea, citim adesea în textele jurnalistice despre „politicienii, opiniile celor mai mulți”. Ce este? O abordare asemănătoare școlii ar denunța strict o astfel de flexiune ca inadmisibilă cu referire la vocabular și la singura formă genitivă permisă a „podului”. Dar, ca argument pentru expresia „politicienii celor mai mulți”, putem cita o analogie cu cuvântul „gigant”: acest cuvânt este permis oficial în slovacă până la două forme genitive - „gigant” (dacă vorbim despre ceva viață, literalmente un gigant) și „gigant” (dacă vorbim despre un obiect non-viu în sensul tradus al cuvântului). (În mod similar, există două forme de genitiv chiar și în genul feminin pentru cuvântul „memorie” - „memorie” și „memorie”, în funcție de faptul dacă vorbim despre memoria umană sau de computer.) Cu siguranță, „bridge” și „bridge” sunt ambele esențiale non-viață. nume; dar analogia este că forma genitivă „de pe pod” este percepută de vorbitor ca fiind naturală atunci când vine vorba de podul real - în timp ce forma „politicieni de punte” alunecă adesea în gurile sau textele jurnaliștilor atunci când se vorbește despre „Pod "sunt transmise cuvinte, adică despre un partid politic numit după unitatea inițială de construcție. Astfel, adevărata linie de despărțire aici nu este evident percepută de mulți vorbitori și scriitori pe axa substantivului vital - non-vital, ci mai degrabă pe axa substantivului original - derivat metaforic.