tbl 28x30 mg (blis. OPA/Al/PVC/Al)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 1 la notificarea unei modificări a înregistrării, ev. nr.: 2012/01179-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Comprimate Zipion 15 mg
Comprimate Zipion 30 mg
Comprimate Zipion 45 mg
COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Comprimate Zipion 15 mg
Fiecare comprimat conține 16,54 mg de clorură de pioglitazoniu, echivalent cu 15 mg de pioglitazonă.
Comprimate Zipion 30 mg
Fiecare comprimat conține 33,07 mg clorură de pioglitazoniu, echivalent cu 30 mg de pioglitazonă.
Comprimate Zipion 45 mg
Fiecare comprimat conține 49,61 mg de clorură de pioglitazoniu, echivalent cu 45 mg de pioglitazonă.
Excipienți cu efect cunoscut:
Comprimatele Zipion de 15 mg conțin 37,76 mg lactoză monohidrat.
Comprimatele Zipion 30 mg conțin 75,53 mg lactoză monohidrat.
Comprimatele Zipion 45 mg conțin 113,29 mg lactoză monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat Zipion 15 mg: comprimat rotund, biconvex, alb, cu diametrul de 5,13 mm.
Comprimat Zipion 30 mg: comprimat rotund, plat, alb, marcat cu „30” pe o față, cu diametrul de 7,05 mm.
Comprimat Zipion 45 mg: comprimat rotund, plat, alb, marcat cu „45” pe o parte, cu diametrul de 8,05 mm.
DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Pioglitazona este indicată pentru a doua și a treia linie de tratament pentru diabetul zaharat de tip 2, așa cum este descris mai jos:
Cum monoterapie
- la pacienții adulți (în special pacienții supraponderali) insuficient compensați prin dietă și exerciții fizice pentru care metformina este inadecvată din cauza contraindicațiilor sau intoleranței.
Pioglitazona este, de asemenea, indicată în asociere cu insulină la pacienții adulți cu diabet zaharat de tip 2 cu control glicemic inadecvat al insulinei pentru care metformina este inadecvată din cauza contraindicațiilor sau a intoleranței (vezi pct. 4.4).
După inițierea terapiei cu pioglitazonă, adecvarea răspunsului terapeutic trebuie evaluată după 3 - 6 luni (de exemplu, reducerea HbA1c). Pioglitazona trebuie întreruptă dacă pacienții nu răspund în mod adecvat. Datorită riscului potențial al tratamentului pe termen lung, persistența beneficiului obținut al tratamentului trebuie confirmată în următoarele controale de rutină (vezi pct. 4.4).
Doze și mod de administrare
Dozare
Tratamentul cu pioglitazonă poate fi inițiat la o doză de 15 mg sau 30 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută treptat până la 45 mg o dată pe zi.
În combinație cu insulină, doza actuală de insulină poate fi continuată după inițierea terapiei cu pioglitazonă. Dacă pacienții dezvoltă hipoglicemie, doza de insulină trebuie redusă.
Grupuri speciale de pacienți
Pacienți vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici (vezi pct. 5.2). Medicii trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă și să-l mărească treptat, mai ales dacă pioglitazona este utilizată în asociere cu insulină (vezi pct. 4.4 „Retenție de lichide și insuficiență cardiacă”).
Pacienți cu insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală (clearance-ul creatininei> 4 ml/min) (vezi pct. 5.2). Nu există date disponibile cu privire la utilizarea pioglitazonei la pacienții cu dializă și, prin urmare, nu trebuie utilizat la acești pacienți.
Pacienți cu insuficiență hepatică
Pioglitazona nu trebuie utilizată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea pioglitazonei la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nici o informatie disponibila.
Mod de administrare
Comprimatele de pioglitazonă se administrează oral o dată pe zi, cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghițite cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicații
Pioglitazona este contraindicată la pacienți:
- cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- cu insuficiență cardiacă sau antecedente de insuficiență cardiacă (NYHA etapele I-IV),
- cu insuficiență hepatică,
- cu cetoacidoză diabetică.
- cu cancer de vezică în curs sau cu antecedente de cancer de vezică,
- cu hematurie macroscopică neexplorată.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Retenție de lichide și insuficiență cardiacă
Pioglitazona poate provoca retenție de lichide, ceea ce poate duce la exacerbarea sau precipitarea insuficienței cardiace. Când se tratează pacienții cu cel puțin un factor de risc pentru insuficiență cardiacă congestivă (de exemplu, infarct miocardic anterior sau boală cardiacă ischemică simptomatică sau la pacienți vârstnici), medicii trebuie să înceapă cu cea mai mică doză disponibilă și să mărească doza treptat. Pacienții trebuie monitorizați pentru semne și simptome de insuficiență cardiacă, creștere în greutate sau edem, în special la cei cu rezervă cardiacă redusă. Au fost raportate cazuri de insuficiență cardiacă după punerea pe piață la pacienții tratați cu pioglitazonă în asociere cu insulină sau la pacienții cu antecedente de insuficiență cardiacă. Pacienții care utilizează pioglitazonă în asociere cu insulină trebuie monitorizați pentru semne și simptome de insuficiență cardiacă, creștere în greutate și edem. Deoarece atât insulina, cât și pioglitazona pot duce la retenție de lichide, administrarea concomitentă poate crește riscul de edem. Pioglitazona trebuie întreruptă dacă apare insuficiență cardiacă.
La pacienții cu vârsta de până la 75 de ani cu diabet zaharat de tip 2 și boală macrovasculară majoră preexistentă, a fost efectuat un studiu cu pioglitazonă pentru a evalua efectele tratamentului asupra sistemului cardiovascular. Pioglitazona sau placebo au fost adăugate la terapia antidiabetică sau cardiovasculară existentă pentru până la 3,5 ani. Acest studiu a arătat o creștere a raportărilor de insuficiență cardiacă, ceea ce nu a condus la o creștere a mortalității în acest studiu. Datorită experienței limitate la pacienții cu vârsta peste 75 de ani în acest studiu, pioglitazona trebuie utilizată cu precauție în această grupă de vârstă.
Oamenii mai în vârstă
Utilizarea concomitentă cu insulina trebuie luată în considerare la pacienții vârstnici din cauza unui risc crescut de insuficiență cardiacă severă. .
Având în vedere riscurile legate de vârstă (în special riscul de cancer al vezicii urinare, fracturi și insuficiență cardiacă), beneficiile și riscurile tratamentului la vârstnici trebuie luate în considerare înainte și în timpul tratamentului.
Cancerul vezicii urinare
Cazurile de cancer al vezicii urinare au fost raportate mai frecvent în meta-analize ale studiilor clinice controlate în grupurile cu pioglitazonă (19 cazuri din 12.506 pacienți, 0,15%) decât în grupurile de control (7 cazuri din 10.212 pacienți, 0,07%), HR = 2,64 (95% CI 1,11 - 6,31 P = 0,029). După excluderea pacienților cu mai puțin de 1 an de expunere la medicamente de studiu în momentul diagnosticării cancerului de vezică, au existat 7 cazuri (0,06%) în grupul cu pioglitazonă și 2 cazuri (0,02%) în grupul de control. Datele epidemiologice disponibile sugerează, de asemenea, un risc crescut mic de cancer al vezicii urinare la pacienții diabetici tratați cu pioglitazonă, în special la pacienții cu cea mai lungă durată a tratamentului cu cele mai mari doze cumulative. După un tratament de scurtă durată, nu poate fi exclus un posibil risc.
Înainte de a începe tratamentul cu pioglitazonă, trebuie evaluați factorii de risc pentru cancerul vezicii urinare (riscurile includ vârsta, antecedentele de fumat, expunerea la anumite substanțe din mediul de lucru sau agenți chimioterapeutici precum ciclofosfamida sau radioterapia pelviană). Orice hematurie macroscopică trebuie examinată înainte de inițierea terapiei cu pioglitazonă.
Pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat sfatul medicului dacă apar hematurie macroscopică sau alte simptome (de exemplu disurie sau dorința de a urina) în timpul tratamentului.
Monitorizarea funcției hepatice
Au fost raportate cazuri rare de disfuncție hepatocelulară în timpul supravegherii după punerea pe piață (vezi pct. 4.8). Prin urmare, se recomandă monitorizarea regulată a enzimelor hepatice la pacienții tratați cu pioglitazonă. Enzimele hepatice trebuie monitorizate înainte de tratamentul cu pioglitazonă la toți pacienții. Pioglitazona nu poate fi inițiată la pacienții cu valori crescute ale valorilor enzimelor hepatice inițiale (ALT> 2,5 ori limita superioară a normalului) sau orice alte dovezi ale bolii hepatice.
După inițierea terapiei cu pioglitazonă, se recomandă monitorizarea nivelurilor de enzime hepatice la intervale regulate, după cum este indicat clinic. Dacă valorile ALT cresc de 3 ori limita superioară a normalului în timpul tratamentului cu pioglitazonă, nivelurile enzimelor hepatice trebuie monitorizate din nou cât mai curând posibil. Dacă valorile ALT rămân > De 3 ori limita superioară a normalului, tratamentul trebuie oprit. În cazul dezvoltării semnelor de disfuncție hepatică, precum de ex. greață inexplicabilă, vărsături, dureri abdominale, oboseală, pierderea poftei de mâncare și/sau urină închisă la culoare, trebuie verificate nivelurile de enzime hepatice. Evaluarea clinică și testele de laborator vor determina dacă pacientul continuă tratamentul cu pioglitazonă. Dacă se observă icter la un pacient, medicamentul trebuie întrerupt.
Creștere în greutate
În studiile clinice cu pioglitazonă, s-au observat creșteri ale dozei dependente de greutatea corporală, care s-ar fi putut datora acumulării de grăsime și, în unele cazuri, în asociere cu retenția de lichide. În unele cazuri, creșterea în greutate poate fi un semn al insuficienței cardiace, iar pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru creșterea în greutate. Dieta face parte, de asemenea, în tratamentul diabetului. Pacienții trebuie instruiți să respecte o dietă cu restricții calorice.
Hematologie
O ușoară scădere a hemoglobinei (reducere relativă de 4%) și a hematocritului (reducere relativă de 4,1%) a fost observată în timpul tratamentului cu pioglitazonă în concordanță cu hemodiluția. Modificări similare au fost observate la pacienții tratați cu metformină (reducere relativă a hemoglobinei de 3-4% și hematocrit cu 3,6-4,1%) și într-o măsură mai mică pentru sulfoniluree și insulină (reducere relativă a hemoglobinei cu 1-2% și hematocrit cu 1 -3%). 3,2%) în studiile comparative controlate cu pioglitazonă.
Hipoglicemie
Ca o consecință a sensibilității crescute la insulină, există un risc de hipoglicemie dependentă de doză la pacienții tratați cu pioglitazonă ca parte a tratamentului oral dublu sau triplu.
Boli oculare
Au fost raportate cazuri de debut nou sau agravarea edemului macular diabetic cu acuitate vizuală scăzută în experiența de după punerea pe piață a terapiei cu tiazolidinedionă, inclusiv pioglitazonă. Mulți dintre acești pacienți au raportat edem periferic concomitent. Nu este clar dacă există o legătură directă între pioglitazonă și edemul macular, dar medicii trebuie să fie conștienți de posibilitatea edemului macular dacă pacienții raportează tulburări de acuitate vizuală; în aceste cazuri, trebuie avută în vedere îngrijirea oftalmică adecvată.
O incidență crescută a fracturilor la femei a fost observată într-o analiză combinată a fracturilor ca reacții adverse din studiile clinice randomizate, controlate, dublu-orb, care au implicat 8100 de pacienți tratați cu pioglitazonă și 7400 de pacienți tratați cu comparator timp de până la 3,5 ani.
Au fost observate fracturi la 2,6% dintre femeile tratate cu pioglitazonă, comparativ cu 1,7% dintre femeile tratate cu un comparator. Nu s-a observat o creștere a fracturilor la bărbații tratați cu pioglitazonă (1,3%) comparativ cu comparatorul (1,5%).
Incidența calculată a fracturilor a fost de 1,9 fracturi la 100 de ani la pacienții tratați la femeile tratate cu pioglitazonă, comparativ cu 1,1 fracturi la 100 de ani la pacienții tratați la femeile tratate cu comparator. Riscul crescut observat de fracturi la femeile tratate cu pioglitazonă în această cohortă este astfel de 0,8 fracturi la 100 de ani de pacienți tratați.
În studiul de risc cardiovascular PROactiv de 3,5 ani, fracturile au apărut la 44 din 870 de pacienți tratați cu pioglitazonă (5,1%; 1 fractură la 100 pacienți-ani) comparativ cu 23 din 905 pacienți tratați cu un comparator (2,5%; 0,5 fracturi la 100 pacient-ani). Nu a fost observată nicio creștere a fracturilor la bărbații tratați cu pioglitazonă (1,7%) comparativ cu comparatorul (2,1%).
Riscul de fracturi trebuie luat în considerare în timpul tratamentului pe termen lung al femeilor cu pioglitazonă.
Datorită potențării insulinei, tratamentul cu pioglitazonă poate duce la reluarea ovulației la pacienții cu sindrom de ovar polichistic. La acești pacienți poate exista riscul de sarcină. Pacientele trebuie să fie conștiente de riscurile sarcinii și trebuie întrerupte dacă pioglitazona este tratată sau dacă apare (vezi pct. 4.6).
Pioglitazona trebuie utilizată cu precauție în timpul administrării concomitente de inhibitori ai citocromului P450 2C8 (de exemplu gemfibrozil) sau inductori (de exemplu rifampicină). Compensația glicemică trebuie monitorizată îndeaproape. De asemenea, trebuie avută în vedere ajustarea dozei de pioglitazonă în doza recomandată sau modificarea tratamentului diabetului (vezi pct. 4.5).
Comprimatele Zipion conțin lactoză monohidrat și, prin urmare, nu trebuie prescrise pacienților cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție de glucoză-galactoză.
Medicamente și alte interacțiuni
Studiile de interacțiune au arătat că pioglitazona nu afectează semnificativ farmacocinetica și farmacodinamica digoxinei, warfarinei, fenprocumonului și metforminei. Administrarea concomitentă de pioglitazonă cu sulfoniluree nu pare să îi afecteze farmacocinetica. Inducerea principalelor subtipuri de citocrom P450 inductibile, 1A, 2C8/9 și 3A4, nu a fost observată în studiile la om. Nu s-a observat nicio inhibare a vreunui subtip de citocrom P450 în studiile in vitro. Prin urmare, interacțiunile cu medicamente care sunt metabolizate de aceste enzime, de ex. contraceptive orale, ciclosporină, blocante ale canalelor de calciu și inhibitori ai HMGCoA reductazei.
Administrarea concomitentă de pioglitazonă și gemfibrozil (un inhibitor al citocromului P450 2C8) are ca rezultat o creștere de 3 ori a ASC a pioglitazonei. Deoarece există un potențial pentru o incidență crescută a reacțiilor adverse dependente de doză, doza de pioglitazonă poate fi necesară atunci când este administrată concomitent cu gemfibrozil. Compensarea glicemică trebuie monitorizată îndeaproape (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitentă de pioglitazonă și rifampicină (un inductor al citocromului P450 2C8) are ca rezultat o scădere cu 54% a ASC a pioglitazonei. Este posibil să fie necesară creșterea dozei de pioglitazonă atunci când este administrată concomitent cu rifampicină. Compensarea glicemică trebuie monitorizată îndeaproape (vezi pct. 4.4).
Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Pentru pioglitazonă nu sunt disponibile date clinice privind sarcinile expuse. În studiile efectuate pe animale cu pioglitazonă, s-a observat o reducere a creșterii fetale, care poate fi atribuită unei reduceri a hiperinsulinemiei materne și a unei creșteri a rezistenței la insulină în timpul sarcinii, reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice necesare pentru creșterea fetală. Semnificația acestui mecanism la om este necunoscută și, prin urmare, pioglitazona nu trebuie utilizată în timpul sarcinii.
Alăptarea
Pioglitazona a fost detectată în laptele șobolanilor care alăptează. Nu se știe dacă pioglitazona este excretată în laptele matern uman. Prin urmare, pioglitazona nu trebuie utilizată la femeile care alăptează.
Fertilitate
Nu au fost observate efecte asupra împerecherii, impregnării sau indicelui de fertilitate în studiile privind fertilitatea animalelor.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Zipion nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienții care suferă de deficiențe de vedere ar trebui să fie atenți atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
Efecte adverse
Reacțiile adverse care au apărut mai frecvent decât în cazul placebo (≥ 0,5%) și nu au fost mai puțin frecvente la pacienții cărora li sa administrat pioglitazonă în studiile dublu-orb sunt enumerate mai jos și sunt clasificate în funcție de clasa de sisteme MedDRA pe organe și de frecvența absolută. Apariția este definită după cum urmează: foarte frecvent (≥1/10); frecvente (≥1/100 la 1