Partidul Conservator Britanic se poate lăuda cu faptul că este cel mai vechi partid politic din Europa. Ea a fost întotdeauna o avocată a proprietății private și a liberei întreprinderi.
În secolul al XVII-lea, predecesorii săi - conservatorii - au susținut puterea monarhiei, deoarece o vedeau ca pe o contrapondere a parlamentului și a adversarilor lor politici de atunci - whigii. Sprijinul monarhiei este încă principiul de bază al partidului.
Această mișcare politică a fost descrisă pentru prima dată drept „conservator” în 1830, dar termenul „conservator” se referă încă la aceasta. Apropo, cuvântul „tory” provine din gaelica irlandeză și înseamnă „bandit” sau „bandit”.
Deși Partidul Conservator s-a bazat inițial pe proprietari de pământ și nobilime, iar mai târziu pe clasa de mijloc, acum caută sprijin peste tot, indiferent de granițele sociale. Anii lui Thatcher
Alegerea lui Margaret Thatcher, prima femeie din istoria britanică care a fost prim-ministru, în 1979 a marcat începutul unei perioade extraordinare de succes electoral pentru conservatori.
Pe plan intern, Thatcher a luptat împotriva sindicatelor și a început să privatizeze multe industrii naționalizate. Greva minerilor a devenit un simbol al diviziunilor amare din Marea Britanie însăși, dar peste hotare reputația Margaret Thatcher a crescut.
Thatcher a câștigat trei alegeri parlamentare consecutive, dar a fost înlăturat de proprii colegi în 1990, când au ajuns la concluzia că partidul era mai mult o povară decât un beneficiu. A fost înlocuită de John Major.
Cu toate acestea, o serie de scandaluri și dezacorduri asupra Europei au distrus credibilitatea guvernului său. La alegerile din 1997, conservatorii au suferit o înfrângere zdrobitoare.
John Major a demisionat și l-a ales pe William Hague în funcția de lider al partidului. Când conservatorii nu au mers la urne în 2001, Ian Duncan Smith a preluat funcția de partid, dar, de asemenea, nu a reușit să obțină sprijin electoral. În toamna anului 2003, el a fost reamintit și Michael Howard a devenit liderul partidului.
De atunci, a existat o dispoziție mai optimistă în partid, dar rămâne de văzut dacă această nouă încredere în sine se va reflecta și în numărul de locuri pe care le vor primi în Camera Comunelor.
|