„Ești maghiar? Ei bine, da, aveți accentul, dar vorbiți slovacă destul de bine, spre deosebire de concetățenii noștri din sud.

maghiar

Am avut colegi de cameră din Dunajská Streda la internat, care nu se puteau exprima corect în slovacă. O rusine! Locuiesc în Slovacia și nu vor să învețe limba de stat! "

Am întâlnit destul de des astfel de remarci.

Crezi, de asemenea, că maghiarii din Slovacia au datoria să cunoască limba slovacă la limba lor maternă? Nu ți se pare că o persoană care locuiește pe teritoriul unui stat nu cunoaște bine limba majorității? După părerea dvs., este revoltător, nejustificabil și condamnabil?

Înțeleg scandalul tău. Imaginea generală a unui cetățean majoritar (monolingv) al unei țări despre minoritățile naționale care trăiesc în țara sa este cam așa: undeva în sud/est/vest/nord trăiește o minoritate străină care vorbește o altă limbă acasă, dar locuim în un stat, deci este de la sine înțeles că în comunicarea publică (adică în toate domeniile vieții, cu excepția bucătăriei) el folosește limbajul „de stat” (înțelegeți: limba majorității), așa că îl stăpânește automat. Dacă nu este cazul, înseamnă că minoritatea în cauză este neloială, inadaptabilă, pe scurt problematică.

De ce ungurii nu vorbesc bine slovaca?

Mărturisesc, când încă nu am întâlnit practic niciun maghiar slovac, m-am gândit automat că toți ungurii slovaci sunt complet bilingvi. Apoi, când personal i-am întâlnit pe unii dintre ei și le-am explicat că au probleme cu slovaca, am fost surprinsă.

Cu toate acestea, în loc de o condamnare imediată, am încercat să pătrund mai bine în lumea lor, să le cunosc situația și suferința și să privesc întreaga problemă într-o lumină mai largă.

Este într-adevăr un păcat? Aceasta indică ignoranța sau atitudinea lor ostilă față de limba de stat? Poate sa. Dar nu trebuie. Este - ca totul în viață - mai complicat, nu poate fi descris în alb și negru.

Imaginați-vă că locuiți ca un copil într-o familie pur maghiară undeva pe Žitný ostrov într-un sat în care 90% din populație are naționalitate maghiară. Atât mama, cât și tatăl au o limbă maternă a maghiarului. Acasă, îți vorbesc exclusiv în limba maghiară. Nu pentru că urăsc slovaca (deși există cu siguranță cei care nu o iubesc cu adevărat), ci pentru că au o identitate maghiară și este evident pentru ei că își cresc copiii în propria lor limbă. (Așa cum este firesc pentru dvs. să vă creșteți copiii în limba slovacă.) Părinții vă vor duce la o grădiniță maghiară și mai târziu la o școală maghiară. Nu pentru că sunt neloiali și doresc doar să fie slovaci în ciuda acestui fapt, ci pentru că știu că dezvoltarea optimă a unui copil este garantată doar atunci când acesta este educat în limba sa maternă. Deci, veți începe să învățați limba slovacă doar la școală în lecțiile de slovacă, cu un succes mai mare sau (mai degrabă) mai mic.

Slovaca este predată în școlile maghiare ca un fel de „a doua limbă maternă”: se presupune că copilul o știe deja. Programa este concepută în acest spirit. Rezultatul? Tamponând poezii de neînțeles, antipatie, fără motivație.

Copil maghiar într-o școală slovacă

Și acum să încercăm să ne imaginăm un alt model: ești un copil de părinți maghiari, dar părinții lor îi pun într-o școală slovacă. Cu intenția că nu veți avea dificultăți mai târziu, pentru a vă integra mai bine în societatea slovacă. În primul an suferi incredibil acolo. Nu vorbești limba și te simți inferior. Nu vă puteți dezvolta pe deplin abilitățile intelectuale. Această afecțiune poate dura ani de zile. Apoi se rupe. Nu mai aveți probleme în limba slovacă, dar începeți să aveți probleme în limba maternă. Veți cunoaște doar câțiva termeni în slovacă. Vor fi din ce în ce mai mulți. Dacă părinții tăi nu încearcă să-ți mențină conștient maghiara și să-ți acorde o atenție specială, mama ta se va ofili treptat și va ajunge în cele din urmă în poziția de „limbă de bucătărie”.

Ce e în neregulă cu asta? - tu intrebi. Cel puțin persoana în cauză va fi mai bine integrată în societatea majoritară. Da. Și va vorbi slovacă doar cu copiii săi. Iar copiii lui nu vor mai fi maghiari, ci slovaci. Practic este grozav, nu-i așa? Mai puțini maghiari, mai puține griji. Cu toate acestea, aceasta este doar o față a monedei. Desigur, ungurii nu sunt atât de fericiți de un astfel de fenomen. Este un preț prea mare pentru a învăța limba de stat.

Nici de la mașină, nici la mașină

Ei bine, deci care este soluția? Când un copil merge la o școală slovacă, el întâmpină stresuri uriașe, apoi își pierde treptat identitatea. Când un copil merge la o școală maghiară, nu învață slovacă în mod corespunzător și mai târziu, când vrea să studieze sau să obțină un loc de muncă bun, va avea probleme. Am auzit deja multe povești despre șocul tinerilor maghiari când au ajuns la o universitate slovacă. Cât de tăcute au fost la seminarii, cum s-au gândit de trei ori dacă vor spune ceva pentru a nu fi ridiculizați pentru greșeli gramaticale.

O soluție este schimbarea modului de predare. În ultimii ani, s-a vorbit mult în cercurile maghiare despre necesitatea schimbării conceptului și a începe predarea slovacii ca limbă străină în școlile maghiare. Din câte știu, există deja școli în care experimentează acest lucru. Cu toate acestea, știm foarte bine că predarea oricărei limbi străine este, de asemenea, mai eficientă dacă elevul are posibilitatea să cunoască cu adevărat limba și să o folosească în practică.

Să ne schimbăm copiii

Recent, cu soțul meu și cu mine am fost abordați de un mic grup de părinți maghiari din sudul Slovaciei, cărora le pasă de copiii lor, astfel încât copiii lor să știe mai bine limba slovacă și să nu uite nici maghiara. Au inventat o metodă care a funcționat în secolul al XIX-lea și a fost practicată în prima jumătate a secolului al XX-lea. Dacă ne-am trimite copiii în familiile slovace pentru câteva săptămâni? Ar fi familii care au un copil la o vârstă similară cu a noastră. În timpul șederii în familia gazdă, copilul maghiar urma să urmeze o școală slovacă împreună cu fratele sau sora gazdă. Ar fi motivat să-și dezvolte limba slovacă și, în același timp, să cunoască mediul majorității. Familia gazdă și școala, la rândul lor, ar trebui să aibă ocazia să cunoască reprezentantul minorității naționale, despre care are adesea idei distorsionate. În cadrul reciprocității, copilul slovac ar putea apoi să se trezească în familia maghiară pentru o perioadă de timp. Poate peste sărbători.

Ar fi un fel de schimb intercultural și apropiere într-o singură țară. O idee grozavă, nu? Ni s-a părut că aceasta este o inițiativă demnă de sprijin, așa că am luat parte la o întâlnire de lucru a oamenilor care au decis să sprijine și să dezvolte această idee. Am fost aproximativ o duzină de noi și împreună ne-am gândit la posibilitățile, modalitățile de implementare, dar și la posibilele obstacole.

Ați accepta un copil maghiar din sudul Slovaciei? V-ați trimite copilul la o familie maghiară pentru câteva zile? Este nevoie de un pic de curaj, deschidere și încredere de ambele părți.

Programele de schimb pentru tineri din diferite țări sunt în vigoare de zeci de ani. De ce s-ar putea să nu funcționeze într-o singură țară?