14 rezultate găsite (1 pagină)
bojachtivý p. combativ, agresiv
militant plin de hotărâre să lupte, să atace, să nu renunțe, să le afirme etc. (despre om); mărturii • militant • militant: au un spirit militant, militant; peste tot există o stare de luptă, de luptă • cărți. militant • militant • agresiv • agresiv (căutând al. evocând o luptă, conflict; op. pașnic, blând): grupuri militante, militante; natura agresivă, agresivă • curajos • îndrăzneț • hotărât (de obicei despre expresii umane care exprimă determinare): aspect îndrăzneț, îndrăzneț, hotărât; vorbire îndrăzneață, îndrăzneață, hotărâtă • revoluționară • vuiet: cântec revoluționar; strigăte urlătoare, lozinci
cf. de asemenea ofensator
ofensiv care atacă, care se bazează pe atac • ofensiv • lovit: ofensiv, campanie ofensivă; natura ofensatoare, izbitoare a operațiunii militare • agresiv: natura agresivă a omului • agresiv • agresiv: plan agresiv, agresiv • combativ • militant: forțe militante, militante • cuceritor • cuceritor • agresiv: purtând un război cuceritor, cuceritor; expediție de descărcare de gestiune; spirit de descărcare • invectiv • atac (atac, de obicei prin vorbire, expresie verbală): articol invectiv
agresiv bazat pe un atac dincolo de granițele propriului teritoriu pentru a câștiga ceva • cucerind • cucerind: cucerind, cucerind, expediție cuceritoare • agresiv • invadând: plan agresiv, atacant • agresiv • ofensiv: agresiv, acțiune ofensivă • luptă • luptă • militant: luptător, militant, forțe militante • cucerind: supunând războiul • expansiv • în expansiune: expansiv, în expansiune politică • pradă • pradă: obiective pradă
bojar p. nobilii 1
nobili primul membru al nobilimii • aristocrat: nobili englezi, aristocrați • stăpân (membru al clasei privilegiate): rebeliuni împotriva domnilor • nobil • prinț • mare prinț • arhiduc • duce • mare duce • arhiduc • număr (grade de afiliere la înaltă nobilime) • cavaler • copertină • gentleman (grade de apartenență la nobilimea inferioară) • magnat (nobili în Ungaria, în fosta Polonia) • boier (membru al înaltei nobilimi din Rusia pre-revoluționară) • lord (membru al Nobilimea engleză) • viconte (membru al nobilimii franceze și engleze) • grand (membru al celei mai înalte nobilimi din Spania) • baronet (membru al nobilimii englezei inferioare) • vasal • lineman • om (nobil folosind legea feudală) • fier. sedmoslivkár (țăran slovac sărăcit)
Cartea 2 om nobil, generos, cu moduri alese: nobil al inimii (Hviezdoslav) • aristocrat: aristocrat al spiritului • cavaler: cavaler de onoare
bojarka p. aristocratic
membru nobil al nobilimii • aristocrat • amantă (membru al clasei privilegiate) • prințesă • marele duce • arhidesă • ducesă • marele duce • arhidesă • contesă (grade de apartenență la înalta nobilime) • baronă • nobil (cutremur) în Ungaria, în fosta Polonia) • Boyarka (membru al înaltei nobilimi din Rusia pre-revoluționară) • Lady [Res. lejdy] (membru al nobilimii engleze) • baroneasă (membru al nobilimii engleze inferioare) • contesa (fiica contelui) • baronă (fiica baronului)
timid timid, timid om • înfricoșat • înspăimântat • înspăimântat: înfricoșat, înspăimântat este înspăimântat de fiecare bubuitură • tutore • om precaut (căruia nu i se permite să acționeze): un om atât de atent nu se îmbogățește niciodată • laș (care este înspăimântat în situații): a apărut ca un laș • expr.: boicot • strachopud • sperietoare • sperietoare • tremurături • pejor. baba • aspru.: rahat • rahat • rahat • rahat: e bunica, nu poti conta pe el; toți regii au scăpat înainte de luptă
laș om laș: a fugit ca un laș • înfricoșat • înfricoșător (om înfricoșat) • puțin expr. bojko • expr.: urme • strachopud • sperietoare • sperietoare • pejor.: posero • baba: Nu fi baba! • brut.: rahat • rahat
lașitate o trăsătură manifestată prin lipsa de curaj: din lașitate nu a mărturisit problema • timiditate • timiditate • frică • frică • frică • expr. strachopudstvo
timid care este ușor depășit de frică, nesiguranță; nu foarte îndrăzneț; mărturisind frică (op. curajos, îndrăzneț) • timid: copil timid, timid, tânăr; a vorbit cu o voce timidă, timidă • minte • meschină • mică • minte • carte. defetist (având puțină încredere în sine) • pren. slab: a avea gânduri mici, defetiste; om mic, minunat, mic, cu minte; suflet slab • ispititor (care este supus unui sentiment brusc de frică; tinde să se teamă): femeie tentantă morbid, pasăre timidă • timid: animal timid • plictisitor • timid • nesigur (care arată frică, frică de ezitare): perisabil, timid, comportament nesigur • speriat • speriat • speriat • diluat. înspăimântat (care tinde să se teamă; care reflectă frica de moment): ochi înspăimântați, înspăimântați; mame înspăimântate, înspăimântate, înspăimântate • expr. Strachopudský • pejor. bunica: are un strachopud, natura bunicii, frică de examenele de mai jos. apel telefonic.: poondiaty • poondiené • dur.: rahat • rahat • bine. braconat; speriat • expr.: eliminat • eliminat • subțire.: înfricoșător • înfricoșător • înfricoșător • învechit.: înfricoșător • înfricoșător; înțepător (prea timid)
meschin care se caracterizează printr-un spirit mic, o lipsă de credință al. curaj; mărturisind micimea spiritului (op. generos) • carte. cu minte mică • învechit slab-minte: oamenii mici, minți, slabi nu au curajul să facă afaceri; să conducă discursuri cu minte mică, cu minte slabă • necredincioși • necredibil (care nu crede în ceva pozitiv, se manifestă în neîncredere): a rămas un pesimist necredincios, de încredere defetistic • pejor. înfrângere (care nu crede în propriile sale atuuri, abilități): a luat o atitudine înfrângere, înfrângere • timid • înspăimântat • înspăimântat: un burlac mic, timid; aspect speriat, înspăimântat • deprimat • întristat • carte. deprimat (op. vesel): condamnați meschini, deprimați; stare deprimată, deprimată • disperat • lipsit de speranță • disperat (disperat, care și-a pierdut speranța; indicând o lipsă de speranță): după primul eșec, a devenit lipsit de spirit, disperat; s-a dedicat durerii deznădăjduite și dezolante
timid 1. căruia îi lipsește curajul, care se sperie ușor; care este incert în rândul oamenilor (despre om); dovadă de timiditate • timid • timid (op. îndrăzneț, curajos): fată timidă, timidă, timidă; aspect timid, timid, timid • înfricoșător • înfricoșat • înfricoșat • înfricoșat: un copil timid, înfricoșat; voce speriată, înspăimântată • timidă • timidă: atingeri timide, timide • jenat (timid și, prin urmare, nehotărât): încercare timidă, jenată de a vorbi în societate • strigat • strigat • strâns (cine nu are încredere): țipat, strigat, școlar închis • • solitar (evitând societatea): era un romantic închis, solitar • blând • trecător (foarte scurt, aproape imperceptibil): sărut blând, trecător • expr.: minuscul • minuscul • poet. dilua. timid: vedere timidă, minte timidă (Sládkovič)
2. cine se sperie ușor, care fuge de orice distragere; salvarea omului (despre animale; op. îmblânzit) • timid: timid, cerb timid • timid • timid: timid, cal tentant • neîmblânzit • nedomesticit • neprietenos • sălbatic (op. îmblânzit, domesticit, afectuos): neîmblânzit, neîmblânzit, pisoii sălbatici • expr.: tiny • tiny: tiny