Marea afacere ucraineană, care este numită și oligarhi pentru influența politică, știe că cea mai bună opțiune pentru ei este să continue să tranzacționeze atât cu estul, cât și cu vestul. Prin urmare, nu sunt interesați de fragmentare, ceea ce ar fi doar să le destabilizeze interesele comerciale. Pe de altă parte, nu vor să fie complet ostili, chiar și acolo unde se termină majoritatea exporturilor și unde au nevoie de energie.
Într-o situație în care neutralitatea nu mai dă roade, ei se înclină din ce în ce mai mult către orientarea pro-europeană a Ucrainei.
Patrula Kolomojského
Marea influență a oligarhilor asupra regiunilor Ucrainei este demonstrată de exemplul din Dnepropetrovsk. Orașul și zona omonimă din estul Ucrainei sunt controlate de miliardarul și oligarhul Igor Kolomojsky, care este al treilea cel mai bogat ucrainean. Pe lângă deținerea celei mai mari bănci din Ucraina, Privatbank, își are degetele și în industria hardware și a aviației.
În „orașul și zona sa” Kolomojsky a înființat patrule civice, care se aplică și ele. Sarcina lor este, de exemplu, să verifice mașinile cu mărci rusești și să caute arme. Dacă un voluntar găsește un Kalashnikov, va primi 1.500 de dolari, potrivit Financial Times, care citează unul dintre milițieni. Există o recompensă de până la 10.000 de dolari pentru capturarea unui terorist, a unui separatist pro-rus sau a unui rus direct din Rusia. În ceea ce privește salariile din Ucraina, este clar că nu lipsesc voluntarii.
Această afacere plătește și pentru miliția locală, care înlocuiește parțial polițiștii prost plătiți. Poate funcționa ca o soluție temporară, dar cui vor fi loiali acești militanți atunci când miliardarul și guvernatorul regiunii Dnipropetrovsk nu le vor mai plăti?
Desigur, Kolomojsky nu numai că își protejează propria afacere cu aceste măsuri, dar se spune că crede mai mult în viitorul Ucrainei în Europa decât în Rusia. Potrivit surselor, Financial Times a spus că bazarea doar pe piața rusă este o nebunie în afaceri. El însuși are sediul în principal în Elveția și are, de asemenea, cetățenia israeliană.
Ahmetov recunoscuse deja culoarea
Situația este mai gravă decât în Dnepropetrovsk, în regiunea Donetsk, unde guvernează un alt oligarh Rinat Akhmetov. Miliardarul a fost inițial reticent să se angajeze în dispute politice și nu a susținut în mod deschis nici Kievul, nici Moscova.
Acum, însă, minerii și lucrătorii de fier s-au alăturat patrulelor poliției din Mariupol, un oraș portuar din sud-estul Ucrainei, pentru a curăța orașul de baricade după insurgenții pro-ruși.
El și-a dat seama că un referendum privind independența și secesiunea regiunii nu va aduce beneficii afacerilor sale din cărbune și oțel. Akhmetov evită de obicei mass-media, dar săptămâna trecută a declarat televiziunii ucrainene că Dombas are un viitor doar într-o singură Ucraina.
În cele din urmă, poziția pro-ucraineană a fost deținută de mult timp de guvernatorul regiunii Donetsk, Sergei Taruta, care controlează industria siderurgică din Donetsk.
Loialitatea față de Ucraina este incertă
Nu este deloc clar cât timp oligarhii vor fi loiali față de Ucraina unită și de guvernul său pro-european. Dacă își folosesc sau nu puterea politică în beneficiul activităților lor de afaceri este mai mult sau mai puțin sigur. Un bun exemplu este candidatura lui Petro Poroșenko ca președinte ucrainean. Acest om de afaceri cu ciocolată a reușit deja să enerveze Rusia, care a interzis recent importul dulciurilor sale în țară, pentru presupuse „defecte de sănătate”, și-a blocat conturile și și-a închis fabrica.
Alți oligarhi nu vor să experimenteze astfel de daune comerciale, dar probabil au aflat că închiderea piețelor europene decât a celor rusești le-ar provoca daune mai mari.
- Comentează Iluzia controlului
- Comentariu la citirile biblice - A doua duminică a Postului Mare "A" - Viață consacrată
- COMENTARIE Mika a transmis o transmisie live a Registrului atelierelor protejate - Spectacol supleant
- COMENTARUL LUI MÁRIUS KOPCSAY Cui nu-i plac croissantele calde ale lui Sulík Registrul atelierelor protejate - de rezervă
- Comentariul lui Juraj Štubniak „Raport catastrofal” despre creșterea cu 530% a taxei SIPO