tbl plg 30x20 mg (blis.PVC/PVDC/Al)

Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)

ANEXA NR. 1 LA DECIZIA DE ÎNNOIRE A AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ, EV. Nr.: 1029/2002

eliberare prelungită

Rezumatul caracteristicilor produsului

Numele medicamentului

CORDIPIN ® întârzia

Compoziția calitativă și cantitativă a medicamentului

1 comprimat cu eliberare prelungită conține nifedipină 20 mg.

Forma de dozare

comprimate cu eliberare prelungită

Date clinice

Indicații terapeutice

Profilaxia spasmelor arterelor coronare

Profilaxia anginei pectorale cronice stabile

Doze și mod de administrare

Pacienții trebuie tratați individual în funcție de gradul de boală și de răspunsul terapeutic. Recomandările pentru tratamentul hipertensiunii și anginei pectorale sunt:

De obicei, este suficientă o tabletă retardantă Cordipin de două ori pe zi. Această doză poate fi crescută la două comprimate cu eliberare prelungită de două ori pe zi, dacă este necesar. La pacienții cu angina Prinzmetal, doza zilnică poate fi crescută la 80 mg sau până la 120 mg pe zi.

Comprimatele cu eliberare prelungită trebuie luate după masă. Comprimatul trebuie înghițit întreg cu un pahar cu apă; nu trebuie să se rupă sau să muște.

Contraindicații

Hipersensibilitate la medicamente, șoc cardiogen, stenoză aortică severă, porfirie, sarcină și alăptare.

Avertismente speciale

Hipotensiunea poate apărea la începutul tratamentului cu nifedipină și mai ales cu utilizarea concomitentă a beta-blocantelor. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape. Tratamentul concomitent cu nifedipină și beta-blocante poate duce ocazional la insuficiență cardiacă.

Pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică, angină pectorală instabilă, diabet, insuficiență hepatică severă, hipertensiune pulmonară și pacienți vârstnici trebuie monitorizați îndeaproape la începutul tratamentului cu nifedipină.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală. La pacienții cu boli coronariene severe, poate apărea agravarea ischemiei (incidența crescută a anginei pectorale) din cauza tahicardiei reflexe.

Se recomandă prudență la administrarea preparatelor de nifedipină cu acțiune scurtă la pacienții cu angină pectorală sau după infarct miocardic acut. Nifedipina poate modifica unele rezultate de laborator (fosfastază alcalină, SGOT, SGPT, LDH). Este posibil ca aceste modificări să nu fie legate de semnele clinice, deși sunt cunoscute cazuri de colestază sau icter.

Nifedipina poate reduce numărul de trombocite și poate prelungi timpul de sângerare, ceea ce de obicei nu este important din punct de vedere clinic.

Medicamente și alte interacțiuni

Efectul sinergic al nifedipinei trebuie luat în considerare la administrarea concomitentă de antihipertensive, beta-blocante, diuretice, nitroglicerină și izosorbit cu eliberare prelungită.

Nifedipina poate crește concentrațiile serice de digoxină, de aceea nivelurile de digoxină trebuie monitorizate în timpul administrării, ajustării și întreruperii nifedipinei pentru a preveni pre-sau sub-digitizarea. În cazuri individuale, utilizarea concomitentă de nifedipină și chinidină a dus la o scădere a concentrației de chinidină și la o creștere a concentrației de nifedipină comparativ cu martorii. Dacă se adaugă nifedipină la pacienții care iau chinidină, concentrația de chinidină poate fi redusă cu 30-50%, iar pacienții pot fi mai sensibili la nifedipină. O creștere a ritmului cardiac a fost observată odată cu utilizarea lor concomitentă, care a fost corelată cu concentrațiile serice de nifedipină.

Se recomandă monitorizarea atentă a reacțiilor adverse cu nifedipină (cefalee, edem periferic, hipotensiune arterială, tahicardie) și eșec terapeutic cu chinidină, inclusiv confirmarea de laborator a modificărilor nivelurilor serice de chinidină atunci când terapia cu nifedipină și chinidină este combinată în timpul întreruperii tratamentului cu nifedipină și nifededină.

Nifedipina poate crește grav toxicitatea sulfatului de magneziu și poate induce blocarea neuromusculară (mișcări sacadate, dificultăți la înghițire, crampe paradoxale ale mușchilor respiratori și cervicali). Prin urmare, această combinație poate pune viața în pericol și ar trebui evitată.

Administrarea concomitentă de fentanil poate scădea în plus tensiunea arterială.

Tratamentul cu nifedipină trebuie întrerupt cu 36 de ore înainte de anestezia cu fentanil.

Se cunoaște un caz de niveluri crescute de fenitoină după adăugarea de nifedipină la terapie. În alte studii, s-au observat semne de toxicitate la pacienții cărora li s-a administrat fenitoină, carbamazepină, dar toxicitatea a fost observată la diltiazem și verapamil, dar nu la nifedipină. Pacienții care iau blocante ale canalelor de calciu și fenitoină sau carbamazepină trebuie monitorizați pentru semne clinice de toxicitate la fenitoină (inclusiv pronunție neclară, ataxie și tremor) și pentru monitorizare de laborator pentru niveluri serice crescute de fenitoină. Se recomandă ajustarea dozei de fenitoină.

Administrarea concomitentă de nifedipină și teofilină poate crește, reduce sau nu modifica nivelurile serice de teofilină. Concentrațiile serice de teofilină trebuie monitorizate îndeaproape dacă se adaugă nifedipină, se întrerupe sau se modifică doza. Poate fi necesară ajustarea dozei de teofilină.

Cimetidina crește concentrațiile serice de nifedipină, de aceea se recomandă titrarea dozei înainte de inițierea tratamentului cu nifedipină dacă un pacient ia cimetidină.

Utilizarea concomitentă de nifedipină și rifampicină are ca rezultat scăderea concentrațiilor de nifedipină și afectarea stabilității cardiovasculare (hipertensiune arterială, exacerbarea anginei pectorale). Acest efect se datorează creșterii metabolismului hepatic de către rifampicină, ca inductor cunoscut al sistemului citocromului P450. Se recomandă monitorizarea pacienților pentru pierderea eficacității blocantelor canalelor de calciu, inclusiv semne clinice de hipertensiune arterială sau angină pectorală, și se recomandă o creștere a dozei de nifedipină.

Antifungicele triazolice (itraconazol, fluconazol) și antifungicele imidazolice (ketoconazol) inhibă izoenzima CYP3A4 hepatică și enzima care metabolizează antagoniștii dihidropiridinei de calciu. În literatura de specialitate au fost documentate edeme periferice semnificative și/sau concentrații crescute de antagoniști ai calciului seric în timpul tratamentului concomitent cu itraconazol și nifedipină. Deoarece alte antifungice triazolice și imidazolice inhibă, de asemenea, CYP3A4, aceste interacțiuni pot apărea și în alte combinații. Se recomandă monitorizarea dezvoltării reacțiilor adverse asociate cu antagoniști ai canalelor de calciu (edem periferic, amețeli, hipotensiune, înroșirea feței, cefalee) și reducerea dozei de antagoniști ai calciului sau întreruperea unuia dintre medicamente.

Utilizarea concomitentă de nifedipină orală și ciclosporină poate crește nivelurile de nifedipină. Mecanismul presupus este că ciclosporina poate concura pentru o enzimă care metabolizează nifedipina. Nifedipina are doar un efect minim asupra nivelului sanguin al ciclosporinei. La copii, combinația de ciclosporină și nifedipină îmbunătățește hiperplazia gingivală. Atunci când ciclosporina și nifedipina sunt administrate concomitent, se recomandă monitorizarea nivelurilor de nifedipină și ajustarea dozei de nifedipină, dacă este necesar, precum și monitorizarea evenimentelor adverse legate de antagonistul calciului (cefalee, edem periferic, hipotensiune arterială, tahicardie). Ar trebui luat în considerare un blocant alternativ al canalelor de calciu, cum ar fi isradipina. Inhibitorii ECA sunt recomandați ca alternativă la copii.

Utilizarea concomitentă de ritonavir și nifedipină poate crește suprafața de sub curbă cu până la 3 pătrate. Ritonavirul este metabolizat de mai multe izoenzime ale citocromului P450, dintre care CYP3A este cel mai important. Ritonavirul poate inhiba în mod competitiv metabolismul nifedipinei și astfel poate crește toxicitatea acesteia. Nu sunt disponibile date despre efectul administrării concomitente de nifedipină și saquinavir. Saquinavirul inhibă acțiunea citocromului P450IIIA, un grup de izoenzime care sunt implicate în metabolismul majorității blocantelor canalelor de calciu. Este posibil ca utilizarea concomitentă a nifidepinei și a saquinquira să ducă la scăderea metabolismului nifedipinei și, astfel, la creșterea concentrației de nifedipină și la posibila toxicitate. Clinicienii avertizează împotriva combinației de nifedipină și ritonavir sau saquinquira din cauza concentrațiilor serice crescute de nifedipină. Utilizarea acestei combinații poate duce la o creștere a incidenței efectelor secundare asociate cu utilizarea nifedipinei (amețeli, cefalee, înroșirea feței, edem periferic, hipotensiune arterială, aritmii cardiace). Se recomandă reducerea dozei de nifedipină.

Tacrolimus, ca medicament imunosupresor, este metabolizat în principal prin citocromul P450IIIA. Studiile retrospective la 50 de pacienți cu transplant hepatic au arătat creșteri semnificative ale nivelurilor serice de tacrolimus la pacienții cărora li s-a administrat nifedipină. Studiile prospective sunt importante pentru a confirma extinderea interacțiunilor și pentru a determina cele clinice

Nu este recomandat să beți mai mult suc de grapefruit în timpul tratamentului cu nifedipină, deoarece poate crește nivelul seric al nifedipinei și, astfel, poate crește efectul acestuia.

Nifedipina poate afecta rezultatele testului funcției pulmonare după testul cu metacolină. Mecanismul nu este complet clar, se crede că nifedipina modifică răspunsul la metacolină. Dacă este posibil, nifedipina trebuie întreruptă înainte de testul cu metacolină.

Utilizare în timpul sarcinii și alăptării

Nifedipina este contraindicată în timpul sarcinii și alăptării.

Influența asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nifedipina poate provoca cefalee, amețeli, greață și oboseală într-o asemenea măsură încât afectează timpul de reacție. Utilizarea concomitentă a alcoolului poate agrava aceste efecte. În astfel de cazuri, pacientul trebuie sfătuit să nu conducă vehicule sau să utilizeze utilaje.

Efecte adverse

Efectele secundare sunt de obicei ușoare și trecătoare. Acestea sunt mai frecvente la începutul tratamentului. Durerile de cap, înroșirea feței, hipotensiune ortostatică, parestezie, palpitații, amețeli, edem în jurul gleznelor fără creștere în greutate și tulburări digestive, greață și oboseală sunt legate de grupul dihidropiridină. Reacțiile adverse mai puțin frecvente includ erupții cutanate și hiperplazie a gingiei. În cazuri excepționale, a fost observată o creștere tranzitorie a concentrației de glucoză.

Incidența efectelor secundare scade odată cu durata tratamentului. Doar în cazuri rare a fost necesară întreruperea tratamentului. În orice caz, dificultățile dispar de îndată ce tratamentul este oprit.

Lista reacțiilor adverse pe sistem:

Sistemul cardiovascular: tahicardie, hipotensiune arterială, ischemie coronariană care determină dureri retrosternale (în special după preparate cu eliberare imediată).

Sistemul nervos central: amețeli, oboseală, parestezie, tremor.

Sistem digestiv: greață, tulburări digestive.

Piele: roșeață, față roșie, mâncărime, urticarie, erupție cutanată.

Tractul urinar: o creștere a cantității zilnice de urină.

Picioare: edem în jurul gleznelor, dureri musculare.

Ficat: disfuncție hepatică.

Altele: hiperplazie a gingiilor, ginecomastie, niveluri crescute de glucoză, în special la pacienții cu diabet zaharat.

Supradozaj

Se recomandă spălarea gastrică în caz de supradozaj. Tratamentul hipotensiunii este simptomatic. Pot apărea hipotensiune arterială, șoc, bradicardie, insuficiență cardiacă, greață, vărsături, somnolență, amețeli, confuzie, măsurare, acidoză metabolică, comă și convulsii după administrarea unui număr mare de comprimate. Tratamentul primar include spălarea gastrică pentru îndepărtarea nifedipinei și utilizarea cărbunelui activ. Pacienții trebuie tratați în funcție de simptomele predominante și monitorizați îndeaproape.

Hipotensiune arterială: expansori de plasmă și, dacă acest lucru nu ajută, se poate administra intravenos gluconat sau clorură de 10% Ca (clorura nu este administrată pacienților acizi). Norepinefrina sau dopamina pot fi, de asemenea, încercate.

Bradicardie: se recomandă tratamentul cu atropină, izoprenalină sau stimulare.

Proprietăți farmacologice

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: vasodilatatoare

Derivați ATC C08CA dihidropiridină

Nifedipina este un antagonist de calciu de tip dihidropiridină. Antagoniștii calciului inhibă intrarea calciului în mușchiul inimii, mușchiul neted, arterele coronare și capilarele periferice. Nifedipina îmbunătățește treptat alimentarea cu oxigen a mușchiului inimii prin reducerea necesității de oxigen. Are proprietăți antianginale. Tensiunea arterială ridicată revine la normal datorită reducerii rezistenței periferice (vasodilatație).

Dozele terapeutice de nifedipină nu au aproape niciun efect asupra mușchiului inimii. În special, nifedipina dilată arterele coronare mari și reduce tonusul muscular al arterelor coronare, îmbunătățind astfel aportul de oxigen. Scăderea simultană a rezistenței periferice (după încărcare) duce la o reducere a funcției inimii și, astfel, la o nevoie redusă de oxigen.

Mai ales la începutul terapiei, ritmul cardiac și debitul cardiac pot crește datorită activării reflexului baroreceptor. După terapia cronică cu nifedipină, ritmul cardiac și debitul cardiac revin la nivelurile de pre-tratament. La pacienții cu hipertensiune arterială s-a constatat un efect semnificativ asupra scăderii tensiunii arteriale.

Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie: Nifedipina este absorbită în proporție de 50 până la 60% după administrarea orală. Concentrațiile plasmatice maxime după 2 până la 4 ore după administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită care conțin 20 mg de nifedipină sunt atinse în decurs de 2 până la 4 ore.

Distribuție: Legarea de proteine ​​a nifedipinei este de aproximativ 94-99%. Studiile efectuate pe animale cu nifedipină au arătat că fracția care nu se leagă de proteine ​​este distribuită în toate organele și țesuturile, cu concentrații mai mari în mușchiul cardiac decât în ​​mușchiul scheletic. Nici nifedipina, nici metaboliții săi nu sunt depozitați selectiv în niciun țesut.

Metabolism: Nifedipina este aproape complet metabolizată de ficat. Metaboliții sunt ineficienți.

Excreţie: Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare pentru comprimatele cu eliberare prelungită este de 8 până la 10 ore. 70-80% din doză este excretată în urină sub formă de metaboliți. Reziduul este excretat ca metaboliți în fecale. Excreția este încetinită de insuficiență renală sau insuficiență.

Date preclinice de siguranță.

Experimentele au fost efectuate pe diferite animale. Studiile efectuate la șoareci, șobolani și iepuri au demonstrat o toxicitate acută intraperitoneală, subcutanată și orală scăzută. Nu a fost observată nicio sensibilitate semnificativă: LD50 p.o. la șoareci a fost de 421-572 mg/kg, la șobolani p.o. 950 - 1078 mg/kg, la iepuri p.o. 250 - 500 mg/kg, la pisici p.o. 100 mg/kg. Simptomele toxice au fost rapid și complet reversibile la animalele care au supraviețuit. Nu s-au găsit diferențe majore între bărbați și femei.

Toxicitate orală subacută, subcronică și cronică: la șobolani, studiile au arătat o toxicitate scăzută a dozelor mari de nifedipină. Cu excepția unei creșteri dependente de doză a nivelurilor de fosfolipide cardiace și hepatice într-un studiu subcronic, sa estimat că doza ar fi aceeași cu 75 de ori mai mare decât doza terapeutică la om, fără efecte toxice. Doar dozele de 800 (1200 HTD) și într-o anumită măsură 400 mg/kg/zi s-au dovedit a fi clar toxice.

Studii teratogenitate nifedipina s-a dovedit a fi teratogenă la șobolani și iepuri și, prin urmare, este contraindicată în mod rezonabil la pacienții gravide sau care pot fi.

Studii ample mutagenicitate (Testul Ames Salmonella) au fost toate negative. Experiența clinică pe termen lung cu nifedipină nu a prezentat semne de carcinogenitate (de asemenea, testul Ames negativ).

Nifedipina nu provoacă un număr mare de interacțiuni cu alte medicamente. În orice caz, ar trebui luată în considerare posibila interacțiune dintre etanol și nifedipină, care determină creșterea concentrațiilor plasmatice de nifedipină.

Farmacocinetica nifedipina este bine documentată, în special la șobolani; absorbție rapidă, independența dozei și potențial scăzut de acumulare după dozare multiplă. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că nifedipina traversează bariera hematoencefalică și traversează și placenta.