devenit

De multe ori nici nu ne dăm seama cum ne afectează, care sunt consecințele acestei dependențe. Mulți oameni nici măcar nu știu că acest tip de dependență chiar există și cum funcționează.

Cum este posibil să existe o dependență de zahăr?

Există un răspuns foarte simplu la acest lucru. Acest lucru se datorează faptului că zahărul stimulează aceleași zone ale creierului ca și cele asociate cu nicotina sau alte dependențe de droguri. Dependența de zahăr se manifestă la fel ca alte dependențe, are o latură mentală și fizică.

Dependența psihologică de zahăr

Dependența mentală în toate dependențele, există de fapt o modificare a stării mentale a unei persoane, care este cauzată de administrarea repetată a unei substanțe dependente. Se caracterizează prin dorința de a reutiliza o substanță captivantă. Debutul acestei dependențe este legat de experiențele pe care substanța de dependență, în cazul nostru zahărul, le oferă omului.

Rezultatele multor studii arată că zahărul reduce anxietatea și disconfortul. E ca și cum cerc vicios. Vom învăța că în caz de stres sau sentimente neplăcute ne vom relaxa rapid cu dulceața, din care vom avea ulterior remușcări, emoții negative și din nou vom avea ceva dulce. În acest fel, zahărul suprimă stresul și ne obișnuim încet. Consumul de zahăr este legat de experiențe negative, ceea ce creează latura psihologică a dependenței.

Dependența fizică de zahăr

Din punct de vedere fiziologic, zahărul are un efect direct asupra unei părți a creierului numită amigdala, unde „suprimăm” sentimentele neplăcute, inclusiv stresul, anxietatea și emoțiile negative. Dar nu toată lumea este capabilă să-și dea seama că chiar și aici poate duce la dependență.

Cealaltă parte a dependenței de substanțe este dependența fizică. Acest lucru se manifestă în general prin simptome de sevraj după întreruperea substanței dependente în organism. În majoritatea cazurilor, o serie de simptome apar întotdeauna în același timp.
Sindromul de retragere (abuzul de substanțe) poate fi ușor, lent, decolorant sau exploziv, în funcție de gradul de dependență fizică creat. Dependența fizică se caracterizează și printr-o toleranță crescândă a substanței, adică a utilizatorului treptat are nevoie de mai mult pentru a „lua doza”.

Este similar cu zahărul, unde suntem deja obișnuiți cu o cantitate mare, de care nici nu ne dăm seama. Mulți oameni nu știu cât de mult zahăr consumă pe zi, zahărul este adăugat și la mese unde nu ne-am gândi, de ex. în pâine sau produse din carne.

Latura fizică a dependenței de zahăr arată astfel: furnizarea de zahăr în sânge are ca rezultat o serie de modificări chimice și hormonale care duc la producerea neurotransmițătorului serotonină. Serotonina, hormonul fericirii, este implicată în sistemul nervos central în procesele care afectează starea de spirit. Deficiența sa determină o reducere a transmiterii impulsurilor nervoase și este astfel responsabilă de schimbări ale dispoziției, depresie, iritabilitate sau agresivitate sau tulburări de somn, care sunt de fapt simptome de sevraj din sevrajul de zahăr.