- Știri
- Economie
- TV Pravda
- Pareri
- Sport
- Jurnal
- Un adevăr util
- Cultură
- Cocktail
- Mașină
- TVA
- Călător
- Sănătate
- O femeie
- Dezbate
- Știri
- Sport
- Mașină
- Bloguri
- Cultură
- Cocktail
- Un adevăr util
- Sănătate
- O femeie
- Jurnal
Dezbatere articol
De:
Contele Cagliostro susține că o astfel de pastilă nu există!
Tocmai am citit că binecunoscutul și respectatul regizor Leni Riefenstahl a trăit până la 101 ani (1902-2003). la vârsta de 71 de ani, s-a înscris la un curs de scufundări, fără a include vârsta nașterii în 1902, ci în 1922. În ultimii 30 de ani de viață, s-a dedicat scufundărilor și fotografierii subacvatice. pe scurt, sublinierea vârstei este o sănătate importantă plus activitatea mentală și fizică.
S-a gândit să lucreze cu Hitler?
A fi născut, a îmbătrâni și a muri este o proprietate a materiei vii. Dacă ne transformăm în roboți, poate (?) Putem vorbi despre nemurire -:)))
De acord, este un lucru dat. doar o persoană poate afecta calitatea vieții, nu știu lungimea, poate într-o oarecare măsură da.
Sute de diabetici ar trăi să o vadă, dar opusul este adevărat. Metformina este medicamentul de primă alegere, l-am luat la jumătate de an după ce am fost diagnosticat cu diabet de tip 2 în curs de dezvoltare. De atunci, medicamentele mele s-au schimbat de mai multe ori, dar am luat un medicament cu substanța activă clorhidrat de metformină pentru cea mai lungă perioadă de timp. Nu simt nicio îmbunătățire. Longevitate? Din fericire nu.
Nu simțiți nicio îmbunătățire pentru că vă bazați pe pastile.
Dacă vă schimbați dieta de la bază și pe viață, puteți vindeca diabetul.
Dacă poți vindeca diabetul prin schimbarea dietei, ai un premiu Nobel. Altfel ești doar un taraj .
El are dreptate. Citești doar amăgiri de conspirație, așa că nu te mira că știi farts de mac.
ipoteza soma de unică folosință
Din punctul de vedere al supraviețuirii speciei, cea mai importantă perioadă a vieții este perioada activității de reproducere. Complexitatea sistemelor vii în procesul de evoluție a crescut în paralel cu complexitatea proceselor de apărare și reparare. Acestea trebuie să fie la maximum eficiente la speciile cu o durată lungă de viață, o maturare lungă și o capacitate redusă de reproducere. Pe de altă parte, sistemele de apărare și reparație sunt foarte consumatoare de energie și, în ciuda complexității lor, pot eșua. Prin urmare, este logic să le menținem la nivelul maxim de performanță numai până la sfârșitul vârstei de reproducere. Supraviețuirea speciei este asigurată și individul poate începe să îmbătrânească. Îmbătrânirea accelerată și moartea somonului după împerechere este un exemplu extrem al acestei strategii. O altă dovadă a acestei ipoteze este constatarea că lipofuscina, un pigment care îmbătrânește, începe să se acumuleze în celulele diferitelor specii la scurt timp după vârsta de reproducere.
Teoria imunologică a îmbătrânirii se bazează pe două observații:
• Capacitatea funcțională a sistemului imunitar scade odată cu înaintarea în vârstă
• Tulburările autoimune sunt mai frecvente la bătrânețe. Aprovizionarea cu celule stem a sistemului imunitar este inepuizabilă. Cu toate acestea, la bătrânețe, funcția sistemului de apărare se schimbă. Cele mai semnificative modificări se referă la limfocitele T, al căror număr scade cu 30% în deceniul șase comparativ cu tinerii. Capacitatea limfocitelor T de a răspunde la stimulii mitogeni este redusă. Acesta este evenimentul principal, dar prin creșterea concentrației de interleukină 2 (IL-2), este posibilă restabilirea reactivității limfocitelor într-o oarecare măsură. Creșterea incidenței bolilor autoimune poate fi legată de o tulburare a celulelor T supresoare, dar acest lucru nu a fost clar stabilit. Patogeneza bolilor autoimune este multifactorială și este legată de modificările calitative ale sistemului imunitar.
În timpul îmbătrânirii, producția de anticorpi scade. Numărul de limfocite B este în scădere și s-au constatat și modificări ale reactivității acestora. Sistemele neuroendocrine și imune joacă un rol extrem de important în adaptarea organismului în protecția sănătății și în supraviețuirea individului, dar aceste modificări nu sunt probabil cauza principală a îmbătrânirii.