tbl 90x20 mg/5 mg (blis.PVC/PE/PVDC/Al)

Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)

Text aprobat pentru decizia privind autorizația de introducere pe piață a medicamentului, ev. Nr.: 2010/06230-REG

insuficiență hepatică

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Dironorm 20 mg/5 mg comprimate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conține 20 mg lisinopril (sub formă de dihidrat) și 5 mg amlodipină (sub formă de besilat).

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, gravate cu „CF2” pe o parte și simple pe cealaltă, cu diametrul de 11 mm.

4. DATE CLINICE

Indicații terapeutice

Tratamentul hipertensiunii esențiale la adulți.

Dironorm este indicat ca terapie de substituție pentru adulții a căror tensiune arterială este controlată în mod adecvat pe lisinopril și amlodipină administrate în aceleași doze.

Doze și mod de administrare

Doza recomandată este de un comprimat pe zi. Doza zilnică maximă este de un comprimat. Deoarece dieta nu afectează absorbția medicamentului, Dironorm poate fi luat cu sau fără alimente, de ex. înainte, în timpul sau după masă.

Combinațiile fixe nu sunt, în general, potrivite pentru inițierea tratamentului.

Dironorm este indicat numai la pacienții la care dozele de întreținere optime ale lisinoprilului și amlodipinei au fost titrate la 20 și, respectiv, 20%. și 5 mg.

Dacă este necesară ajustarea dozelor, poate fi luată în considerare titrarea cu componentele individuale.

Pacienți cu insuficiență renală

Pentru a determina doza optimă inițială și de întreținere la pacienții cu insuficiență renală, pacienții trebuie titrați individual utilizând combinația gratuită de lisinopril și amlodipină.

Funcția renală, concentrațiile plasmatice de potasiu și sodiu trebuie monitorizate în timpul tratamentului cu Dironorm. În caz de insuficiență renală, Dironorm trebuie întrerupt și înlocuit cu tratament cu componente adecvate. Amlodipina nu este dializabilă.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Nu au fost stabilite recomandări de dozare la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată; prin urmare, selectarea dozei trebuie să fie atentă, începând cu intervalul de doze mai mic (vezi pct. 4.4 și 5.2). Pentru a determina doza optimă de pornire și de întreținere la pacienții cu insuficiență hepatică, pacienții trebuie titrați individual utilizând combinația gratuită de lisinopril și amlodipină.

Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în cazul insuficienței hepatice severe. La pacienții cu insuficiență hepatică severă, amlodipina trebuie inițiată la cea mai mică doză și titrat lent.

Pacienți copii (65 de ani)

Pacienții vârstnici trebuie tratați cu precauție.

În studiile clinice nu au existat modificări legate de vârstă ale profilului de eficacitate sau siguranță al amlodipinei sau lisinoprilului. Pacienții vârstnici trebuie titrați individual folosind combinația gratuită de lisinopril și amlodipină pentru a găsi doza optimă de întreținere.

Contraindicații

Legat de lisinopril:

Hipersensibilitate la lisinopril sau la orice alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA).

Istoricul angioedemului asociat cu terapia anterioară cu inhibitori ai ECA.

Angioedem ereditar sau idiopatic.

Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).

Legat de amlodipină:

Hipersensibilitate la amlodipină sau la orice alt derivat al dihidropiridinei.

Șoc (inclusiv șoc cardiogen).

Obstrucție a tractului de evacuare ventriculară stângă (de exemplu, stenoză aortică de grad înalt).

Insuficiență cardiacă instabilă hemodinamic după infarct miocardic acut.

Legat de Dironorm:

Toate contraindicațiile componentelor individuale descrise în detaliu mai sus se aplică și combinației fixe de Dironorm.

Hipersensibilitate la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Atunci când se utilizează combinația fixă ​​Dironorm, trebuie luate în considerare avertismentele pentru componentele individuale descrise în detaliu mai jos.

Legat de lisinopril:

Hipotensiunea arterială simptomatică este rară la pacienții cu hipertensiune necomplicată. La pacienții hipertensivi care iau lisinopril, hipotensiunea arterială este mai probabilă să apară dacă pacientul are depleție de volum, de ex. în timpul tratamentului cu diuretice, restricție alimentară a sării, dializă, diaree sau vărsături sau aveți hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5 și pct. 4.8). Hipotensiune arterială simptomatică a fost observată la pacienții cu insuficiență cardiacă cu sau fără insuficiență renală asociată. Acest lucru este cel mai probabil să apară la pacienții cu grade mai severe de insuficiență cardiacă, după cum se reflectă în utilizarea unor doze mari de diuretice de ansă, hiponatremia sau funcția renală afectată. La pacienții cu risc crescut de hipotensiune simptomatică, inițierea tratamentului și ajustarea dozei trebuie monitorizate îndeaproape. Considerații similare se aplică pacienților cu inimă ischemică sau boli cerebrovasculare, la care o scădere marcată a tensiunii arteriale poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiune, pacientul trebuie așezat în decubit dorsal și, dacă este necesar, administrat o perfuzie intravenoasă de ser fiziologic. Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu este o contraindicație pentru alte doze, care pot fi ușor administrate ulterior după ce tensiunea arterială a fost crescută printr-o creștere a volumului.

La unii pacienți cu insuficiență cardiacă care au tensiune arterială normală sau scăzută, lisinoprilul poate fi redus în continuare. Acest efect este de așteptat și de obicei nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu lisinopril.

Hipotensiune arterială în infarctul miocardic acut

U pacienți cu infarct miocardic acut, la care există riscul deteriorării hemodinamice severe ulterioare după tratamentul cu un vasodilatator, nu trebuie inițiat tratamentul cu lisinopril. Aceștia sunt pacienți cu o tensiune arterială sistolică de 100 mm Hg sau mai mică sau pacienți cu șoc cardiogen. În primele 3 zile după infarct, dacă tensiunea arterială sistolică este de 120 mm Hg sau mai mică, doza trebuie redusă. Dacă tensiunea arterială sistolică este de 100 mg Hg sau mai mică, doza de întreținere trebuie redusă la 5 mg sau temporar la 2,5 mg. Dacă hipotensiunea persistă (tensiunea arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg mai mult de 1 oră), lisinoprilul trebuie întrerupt.

Stenoza valvei aortice și mitrale/cardiomiopatia hipertrofică: Ca și alți inhibitori ai ECA, lisinoprilul trebuie utilizat la pacienții cu stenoză a valvei mitrale și obstrucție a fluxului ventricular stâng, cum ar fi Stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică trebuie utilizate cu precauție.

În caz de insuficiență renală (clearance-ul creatininei cu 6 luni înainte de intrarea în studiu) sau alte BCV aterosclerotice (boli cardiovasculare) documentate (51,5% în general), diabetul de tip 2 (36,1%), HDL-C 2. După doze de 0,1 până la 0,2 mg/kg, concentrațiile plasmatice maxime de lisinopril plasmatic au fost atinse în 6 ore și gradul de absorbție urinară a fost de aproximativ 28%. Aceste valori sunt similare cu cele găsite pentru prima dată la adulți.

Valorile ASC și Cmax la copii au fost în concordanță cu cele observate la adulți.

Pacienții mai în vârstă au un număr mai mare de sânge și o suprafață mai mare sub curba concentrației plasmatice-timp (crescută cu aproximativ 60%) comparativ cu subiecții mai tineri.

Amlodipină

După administrarea orală a dozelor terapeutice, amlodipina este bine absorbită cu nivelurile maxime de sânge la 6-12 ore după administrare. Biodisponibilitatea absolută este estimată la 64 și 80%. Aportul alimentar nu afectează biodisponibilitatea amlodipinei.

Distribuția și legarea proteinelor plasmatice

Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/kg. Studiile in vitro au arătat că aproximativ 97,5% din amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.

Biotransformare și eliminare

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 de ore și este în concordanță cu administrarea o dată pe zi. Amlodipina este metabolizată extensiv în ficat în metaboliți inactivi, cu excreție de 10% din compusul de bază și 60% din metaboliții din urină.

Proprietăți farmacocinetice în grupuri speciale de pacienți

Utilizare în insuficiență hepatică

Există date clinice foarte limitate privind utilizarea amlodipinei la pacienții cu insuficiență hepatică. Pacienții cu insuficiență hepatică au un clearance redus al amlodipinei, rezultând un timp de înjumătățire mai lung și o creștere a ASC de aproximativ 40-60%.

Timpul până la concentrațiile plasmatice maxime de amlodipină este similar la vârstnici și subiecți mai tineri. La pacienții vârstnici, clearance-ul amlodipinei are o tendință descrescătoare, cu o creștere a ASC și a unui timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare.

Creșterea ASC și timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă a fost așa cum era de așteptat la pacienții din grupul de vârstă studiat.

Un studiu farmacocinetic populațional a fost efectuat la 74 de copii hipertensivi cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani (cu 34 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani și 28 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani) cu amlodipină la doze cuprinse între 1,25 și 20 mg administrate fie o dată sau de două ori pe zi. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani și la adolescenții cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani, clearance-ul oral tipic (CL/F) a fost de 22,5 și respectiv 22,5. 27,4 l/h la băieți și 16,4 resp. 21,3 l/h la fete. A fost observată o mare variabilitate a expunerii individuale. Datele raportate la copiii cu vârsta sub 6 ani sunt limitate.

Combinație fixă

Nu au fost raportate interacțiuni farmacocinetice între medicamentele Dironorm. Parametrii farmacocinetici (ASC, Cmax, tmax, timpul de înjumătățire) nu au diferit de cei observați după administrarea separat a componentelor individuale.

Alimentele nu afectează absorbția gastro-intestinală a Dironorm.

Date preclinice de siguranță

Nu s-au efectuat studii preclinice cu combinația de lisinopril-amlodipină.

Legat de lisinopril

Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de farmacologie generală, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate și potențial cancerigen.

Inhibitorii ECA ca clasă s-au dovedit a declanșa efecte adverse asupra dezvoltării fetale ulterioare, ducând la moarte fetală și efecte congenitale, afectând în principal craniul. De asemenea, au fost raportate fetotoxicitate, întârziere a creșterii intrauterine și ductus arterios deschis. Se consideră că aceste anomalii de dezvoltare se datorează parțial efectului direct al inhibitorilor ECA asupra sistemului renină-angiotensină fetală și parțial ischemiei datorate hipotensiunii materne și scăderii fluxului sanguin fetal-placentar și a aportului de oxigen/nutrienți la făt.

Legat de amlodipină

Studiile de reproducere la șobolani și șoareci au arătat nașterea întârziată, nașterea prelungită și supraviețuirea redusă a puilor la doze de aproximativ 50 de ori doza maximă recomandată la om, calculată pe bază de mg/kg.

La șobolani și șoareci care au primit amlodipină timp de 2 ani în dietă la doze calculate la un nivel al dozei zilnice de 0,5; 1,25 și 2,5 mg/kg/zi, nu au furnizat dovezi de carcinogenitate. Cea mai mare doză (similară la șoareci și de două ori * doza clinică maximă recomandată de 10 mg/zi la șobolani per mg/m2) a fost apropiată de doza maximă tolerată la șoareci, dar nu la șobolani.

Studiile de mutagenitate nu au evidențiat efecte legate de medicamente la nivelul genei sau al cromozomilor.

Pentru fertilitatea șobolanilor, amlodipina administrată la doze de până la 10 mg/kg/zi (de 8 ori * doza maximă recomandată la om de 10 mg/zi, calculată pe bază de mg/kg) (bărbați pentru 64 de zile și femele pentru 14 zile înainte la împerechere) nu a avut nicio influență. Într-un alt studiu efectuat la șobolani în care bărbații au fost tratați cu besilat de amlodipină timp de 30 de zile la doze comparabile cu dozele umane calculate pe bază de mg/kg, scăderea nivelului de hormon foliculostimulant și de testosteron, precum și reducerea densității spermatozoizilor și a spermatozoizilor maturi au fost observate celulele Sertoli.

* Bazat pe greutatea pacientului de 50 kg.

6. DATE FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu (tip A), stearat de magneziu.

6.2 Incompatibilități

6.3 Perioada de valabilitate

6.4 Precauții speciale pentru depozitare

A nu se păstra la temperaturi peste 25 ° C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină și umiditate.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

30 sau 90 de comprimate în blistere albe, din PVC/PE/PVDC/Al într-o cutie.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Gedeon Richter Plc.

Gyömrői út 19-21,

8. NUMĂR DE ÎNREGISTRARE

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI