cps dur 7x0,5 mg/0,4 mg (fľ.HDPE)

Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)

TEXT APROBAT PENTRU MODIFICAREA AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ EV. Nu: 2011/03128

duodart

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Duodart 0,5 mg/0,4 mg capsule

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conține 0,5 mg dutasteridă și 0,4 mg clorhidrat de tamsulosin (echivalent cu 0,367 mg tamsulosin.

Conține galben portocaliu (E 110). Fiecare capsulă conține ≤ 0,1 mg de galben portocaliu.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă alungită, dură, cu corp maro și capsulă portocalie, imprimată cu cerneală neagră GS 7CZ.

Fiecare capsulă conține clorhidrat de tamsulosin în pelete cu eliberare controlată și dutasteridă într-o capsulă moale de gelatină.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tratamentul simptomelor moderate până la severe ale hiperplaziei benigne de prostată (BPH).

Reducerea riscului de retenție urinară acută (AUR) și intervenție chirurgicală la pacienții cu simptome BPH moderate până la severe.

Pentru informații despre efectele tratamentului și populațiile de pacienți studiate în studiile clinice, vă rugăm să consultați secțiunea 5.1.

4.2 Doze și mod de administrare

Adulți (inclusiv vârstnici):

Doza recomandată de Duodart este de o capsulă (0,5 mg/0,4 mg), administrată oral la aproximativ 30 de minute după masă, la aceeași oră în fiecare zi. Capsulele trebuie înghițite întregi și nu mestecate sau deschise. Contactul cu conținutul unei capsule care conține dutasteridă într-o capsulă dură poate provoca iritarea mucoasei orofaringiene.

Dacă este cazul, Duodart poate fi utilizat pentru a înlocui utilizarea concomitentă de dutasteridă și clorhidrat de tamsulosin în timpul terapiei duale în curs de desfășurare pentru a facilita tratamentul.

Dacă este adecvat din punct de vedere clinic, poate fi luată în considerare conversia directă de la dutasteridă sau clorhidrat de tamsulosin în monoterapie la Duodart.

Insuficiență renală

Efectul insuficienței renale asupra farmacocineticii clorhidratului de dutasteridă-tamsulosin nu a fost studiat. Nu este de așteptat ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Insuficiență hepatică

Efectul insuficienței hepatice asupra farmacocineticii clorhidratului de dutasteridă-tamsulosin nu a fost studiat, dar trebuie acordată precauție la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2). Duodart este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).

4.3 Contraindicații

Duodart este contraindicat în:

- femei, copii și adolescenți (vezi pct. 4.6).

- pacienți cu hipersensibilitate la dutasteridă, la alți inhibitori de 5-alfa-reductază, la tamsulosin (inclusiv angioedem indus de tamsulosin), la soia, arahide sau la oricare dintre excipienți.

- pacienți cu antecedente de hipotensiune ortostatică.

- pacienți cu insuficiență hepatică severă.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Datorită riscului potențial crescut de evenimente adverse (inclusiv insuficiență cardiacă), terapia combinată trebuie prescrisă după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu și luarea în considerare a opțiunilor alternative de tratament, inclusiv monoterapia.

În două studii clinice de patru ani, incidența insuficienței cardiace (combinație de evenimente raportate, insuficiență cardiacă primară și insuficiență cardiacă congestivă) a fost mai mare la subiecții care au luat combinația de dutasteridă și un alfa-blocant, în principal tamsulosin, decât la subiecții care nu folosind combinația. În aceste două studii, incidența insuficienței cardiace a fost scăzută (≤ 1%) și variabilă între studii (vezi pct. 5.1).

Efecte asupra antigenului specific prostatei (PSA) și detectarea cancerului de prostată

Pacienții trebuie să aibă examinări rectale palpabile înainte de a începe tratamentul cu Duodart și periodic după aceea, precum și alte examinări pentru cancerul de prostată sau alte afecțiuni care pot provoca simptome similare cu BPH.

Nivelurile serice ale antigenului specific prostatei (PSA) sunt o componentă importantă în detectarea cancerului de prostată. Duodart determină o reducere a valorilor medii ale PSA serice de aproximativ 50% după 6 luni de tratament.

La pacienții care iau Duodart, un nou PSA inițial trebuie determinat după 6 luni de tratament cu Duodart. Se recomandă apoi monitorizarea valorilor PSA la intervale regulate. Orice creștere confirmată față de cel mai scăzut nivel de PSA care apare în timpul tratamentului cu Duodart poate semnala prezența cancerului de prostată (în special cancer de grad înalt) sau nerespectarea de către pacient a Duodart și trebuie evaluată cu atenție, chiar dacă valorile măsurate sunt valorile de referință pentru bărbații care nu iau un inhibitor de 5α-reductază (vezi pct. 5.1). La un pacient care ia dutasteridă, valoarea PSA trebuie interpretată prin comparație cu valorile sale PSA anterioare.

Tratamentul cu Duodart nu împiedică utilizarea PSA ca ajutor în diagnosticul cancerului de prostată după stabilirea unei noi linii de bază (vezi pct. 5.1).

Nivelurile totale de PSA serice revin la valoarea inițială în decurs de 6 luni de la întreruperea tratamentului. Raportul dintre PSA liber și total rămâne neschimbat în ciuda influenței lui Duodart. Dacă medicii aleg să utilizeze PSA gratuit ca ajutor în detectarea cancerului de prostată la bărbații supuși terapiei cu Duodart, nu pare necesară o ajustare a valorii acestuia.

Cancerul de prostată și tumorile de grad înalt

Rezultatele unui studiu clinic (studiu REDUCE) la bărbați care prezentau un risc crescut de cancer de prostată au relevat o incidență mai mare a cancerului de prostată cu un scor Gleason de 8-10 la bărbații tratați cu dutasteridă comparativ cu bărbații care au luat placebo. Asocierea dintre dutasteridă și cancerul de prostată de grad înalt este neclară. Bărbații care iau Duodart trebuie evaluați în mod regulat în ceea ce privește riscul de cancer de prostată, inclusiv testarea PSA (vezi pct. 5.1).

Insuficiență renală

Se recomandă prudență la tratarea pacienților cu insuficiență renală severă (clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min), deoarece nu au fost efectuate studii la acești pacienți.

Ca și în cazul altor blocanți alfa, tensiunea arterială poate scădea în timpul tratamentului cu tamsulosin, ducând la o sincopă rară. Pacienții care încep tratamentul cu Duodart trebuie să fie instruiți să stea sau să se întindă la apariția simptomelor de hipotensiune ortostatică (amețeli, slăbiciune) până la dispariția simptomelor.

Sindromul irisului ondulant perioperator

Sindromul Floppy Iris Perioperator (IFIS, o variantă a sindromului pupilei înguste) a fost observat la unii pacienți acum sau în trecut tratați cu tamsulosin în timpul intervenției chirurgicale de cataractă. IFIS poate duce la complicații procedurale crescute în timpul intervenției chirurgicale. Nu se recomandă începerea tratamentului cu Duodart la pacienții care sunt programați pentru operația de cataractă.

În timpul examinării preoperatorii, chirurgii oftalmici și echipele operatorii ar trebui să stabilească dacă pacienții supuși unei intervenții chirurgicale de cataractă sunt sau au fost tratați cu Duodart pentru a se asigura că există măsuri adecvate pentru a gestiona IFIS în timpul intervenției chirurgicale.

Întreruperea tamsulosinului cu 1-2 săptămâni înainte de intervenția chirurgicală a cataractei este considerată, în general, benefică, dar beneficiul și durata întreruperii tratamentului necesare înainte de operația de cataractă nu au fost stabilite.

Dutasterida este absorbită prin piele și, prin urmare, femeile, copiii și adolescenții trebuie să evite contactul cu scurgeri de capsule (vezi pct. 4.6). În cazul contactului cu capsule care scurg, locul de contact trebuie spălat imediat cu apă și săpun.

Insuficiență hepatică

Duodart nu a fost studiat la pacienții cu afecțiuni hepatice. Duodart trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și pct. 5.2).

Acest medicament conține culoarea galben-portocaliu (E110), care poate provoca reacții alergice.

Cancerul de sân a fost raportat la bărbații care au luat dutasteridă în cadrul studiilor clinice (vezi pct. 5.1) și în cadrul post-introducere pe piață. Medicii trebuie să-i instruiască pacienții să raporteze imediat orice modificare a țesutului mamar, cum ar fi noduli sau scurgeri mamelonare. În prezent nu este clar dacă există o relație de cauzalitate între incidența cancerului de sân la bărbați și utilizarea pe termen lung a dutasteridei.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu s-au efectuat studii de interacțiune cu Duodart. Următoarele date reflectă informațiile disponibile pentru fiecare componentă.

Pentru informații despre reducerea nivelurilor serice de PSA în timpul tratamentului cu dutasteridă și recomandări pentru depistarea cancerului de prostată, vezi pct. 4.4.

Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii dutasteridei

Utilizare cu inhibitori ai CYP3A4 și/sau cu inhibitori ai glicoproteinei P:

Dutasterida este excretată predominant prin metabolism. Studiile in vitro indică faptul că acest metabolism este catalizat de CYP3A4 și CYP3A5. Nu s-au efectuat studii formale de interacțiune cu inhibitori puternici ai CYP3A4. Cu toate acestea, într-un studiu farmacocinetic populațional, concentrațiile serice ale dutasteridei au fost în medie de 1,6 până la 1,8 ori mai mari la un număr mic de pacienți tratați concomitent cu verapamil sau diltiazem (inhibitori ușori ai CYP3A4 și inhibitori ai glicoproteinei P) decât la alți pacienți.

Combinația pe termen lung de dutasteridă și alte medicamente care sunt inhibitori puternici ai enzimei CYP3A4 (de exemplu, ritonavir, indinavir, nefazodonă, itraconazol, ketoconazol oral) poate crește concentrațiile serice de dutasteridă. Inhibarea suplimentară a 5-alfa-reductazei cu expunere crescută la dutasteridă este puțin probabilă. Cu toate acestea, poate fi luată în considerare o reducere a frecvenței dozelor de dutasteridă dacă se observă reacții adverse. Trebuie remarcat faptul că, în cazul inhibării enzimei, timpul de înjumătățire lung poate fi prelungit și poate dura mai mult de 6 luni de tratament concomitent pentru a ajunge la o nouă stare de echilibru.

Administrarea a 12 g de colestiramină la o oră după administrarea unei doze unice de 5 mg de dutasteridă nu a afectat farmacocinetica dutasteridei.

Efectele dutasteridei asupra farmacocineticii altor medicamente

Într-un mic studiu de două săptămâni (N = 24) la bărbați sănătoși, dutasterida (0,5 mg pe zi) nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii tamsulosinei sau terazosinei. De asemenea, nu au existat semne ale unei interacțiuni farmacodinamice în acest studiu.

Dutasterida nu are niciun efect asupra farmacocineticii warfarinei sau digoxinei. Acest lucru sugerează că dutasterida nu inhibă/induce CYP2C9 sau transportorul P-glicoproteină. Studiile de interacțiune in vitro indică faptul că dutasterida nu inhibă enzimele CYP1A2, CYP2D6, CYP2C9, CYP2C19 sau CYP3A4.

Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu medicamente care pot reduce tensiunea arterială, inclusiv anestezice și alți blocanți alfa-adrenergici, poate duce la creșterea efectelor hipotensive. Dutasterida-tamsulosin nu trebuie utilizată în asociere cu alți blocanți alfa-adrenergici.

Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin (0,4 mg) și cimetidină (400 mg la fiecare șase ore timp de șase zile) a determinat scăderea clearance-ului (26%) și creșterea ASC (44%) a clorhidratului de tamsulosin. Se recomandă prudență atunci când dutasterida-tamsulosin este utilizată în asociere cu cimetidină.

Nu a fost efectuat un studiu definitiv de interacțiune între clorhidrat de tamsulosin și warfarină. Rezultatele studiilor in vitro și in vivo limitate nu arată nimic. Trebuie acordată precauție atunci când se administrează concomitent warfarină și clorhidrat de tamsulosin.

Nu s-au observat interacțiuni atunci când clorhidratul de tamsulosin a fost administrat concomitent cu atenolol, enalapril, nifedipină sau teofilină. Administrarea concomitentă de furosemid scade concentrațiile plasmatice de tamsulosin, dar, deoarece concentrațiile de tamsulosin rămân în intervalul normal, nu este necesară ajustarea dozei.

Nici diazepam, nici propranolol, triclorometiazidă, clormadmadonă, amitriptilină, diclofenac, glibenclamidă și simvastatină nu modifică fracțiunea liberă de tamsulosin din plasma umană in vitro. Tamsulosina nu modifică nici fracțiunile libere de diazepam, propranolol, triclorometiazidă și clormadinonă.

Nu s-au observat interacțiuni la nivelul metabolismului hepatic în timpul studiilor in vitro cu fracțiuni de microzomi hepatici (reprezentând sistemul enzimatic metabolic asociat cu citocromul P450), inclusiv amitriptilină, salbutamol și glibenclamidă. Cu toate acestea, diclofenacul poate crește rata de excreție a tamsulosinului.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Duodart este contraindicat la femei. Nu există studii care să examineze efectul Duodart asupra sarcinii, alăptării și fertilității. Următoarele date reflectă informațiile disponibile din studii pentru fiecare componentă (vezi secțiunea 5.3).

S-a raportat că dutasterida afectează caracteristicile spermatozoizilor (numărul de spermatozoizi, volumul spermei și motilitatea spermei) la bărbații sănătoși (vezi pct. 5.1). Nu poate fi exclusă posibilitatea unei fertilități masculine reduse.

Efectele clorhidratului de tamsulosin asupra numărului de spermatozoizi sau asupra funcției spermei nu au fost evaluate.

Dutasterida, ca și alți inhibitori de 5-alfa-reductază, inhibă conversia testosteronului în dihidrotestosteron și, atunci când este administrată unei femei purtând un făt masculin, poate preveni dezvoltarea organelor genitale externe fetale (vezi pct. 4.4). Cantități mici de dutasteridă au fost obținute de la sperma persoanelor care iau dutasteridă. Nu se știe dacă un făt de sex masculin va fi afectat negativ dacă mama sa este expusă la sperma unui pacient tratat cu Duodart (acest risc este mai mare în primele 16 săptămâni de sarcină).

Ca și în cazul altor inhibitori de 5-alfa-reductază, se recomandă ca în cazurile în care partenerul pacientului este sau este probabil să fie gravidă, pacientul să evite expunerea partenerului la spermatozoizi folosind prezervativul.

Administrarea clorhidratului de tamsulosin la femelele șobolani și iepuri gravide nu a evidențiat vătămări fetale.

Vezi secțiunea 5.3 pentru informații despre datele preclinice.

Nu se știe dacă dutasterida sau tamsulosina sunt excretate în laptele matern uman.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele Duodart asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, atunci când iau Duodart, pacienții trebuie informați cu privire la posibila apariție a simptomelor asociate cu hipotensiune ortostatică, cum ar fi amețeli.

4.8 Reacții adverse

Nu s-au efectuat studii clinice terapeutice cu Duodart; cu toate acestea, s-a demonstrat bioechivalența Duodart și administrarea concomitentă de dutasteridă cu tamsulosin (vezi pct. 5.2). Datele prezentate aici se referă la administrarea concomitentă de dutasteridă cu tamsulosin dintr-o analiză de patru ani a studiului CombAT (combinație de Avodart și Tamsulosin), comparând dutasteridă 0,5 mg și tamsulosin 0,4 mg o dată pe zi timp de patru ani ca administrare concomitentă sau ca monoterapie. De asemenea, sunt furnizate informații cu privire la profilul reacțiilor adverse ale componentelor individuale (dutasteridă și tamsulosin).

DUTASTERIDĂ ÎN COMBINAȚIE CU TAMSULOZINA

Date privind studiile clinice

Datele din studiul CombAT de 4 ani au arătat că incidența tuturor evenimentelor adverse legate de medicamente evaluate în primii ani, al doilea, al treilea și al patrulea an de tratament cu dutasteridă/tamsulosin a fost de 22%, 6%, 4% și 2%, respectiv. Respectiv, pentru monoterapia cu dutasteridă 15%, 6%, 3% și respectiv 2%, și pentru monoterapia cu tamsulosin 13%, 5%, 2% și respectiv 2%. Incidența mai mare a evenimentelor adverse în grupul combinat în primul an de tratament s-a datorat unei incidențe mai mari a bolilor sistemului reproductiv, în special a tulburărilor de ejaculare observate la acest grup.

Următoarele evenimente adverse evaluate de investigatori au fost raportate cu o incidență mai mare sau egală cu 1% în primul an de tratament în studiul CombAT; incidența acestor evenimente pe parcursul celor patru ani de tratament este prezentată în tabelul de mai jos: