Știm cu toții că viața în spațiu va avea consecințe pentru astronauți, indiferent dacă vor petrece câteva luni sau ani acolo. Care sunt consecințele? Se pot descurca turiștii spațiali în viitor? Oamenii de știință din diverse cercetări se ocupă de această problemă. Una dintre cele mai interesante cercetări este „Studiul gemenilor” - o urmărire detaliată a gemenilor Mark și Scott și continuarea studiului. Unul dintre ei a trăit pe Pământ, iar celălalt a zburat în spațiu un an întreg.
Studiul Gemenilor merită, ca de obicei, NASA. Susan Bailey este una dintre oamenii de știință care participă la proiect. Rezultatele studiului Twins au fost atât de interesante încât i-au obligat pe oamenii de știință să aprofundeze studiul impactului biologic al călătoriilor spațiale asupra corpului uman. Treptat, au obținut date din multe surse. Împreună cu alți colegi și oameni de știință, Susan Bailey a reușit să creeze cel mai mare corp de date din lume despre viața cosmică biologică a astronautului și impactul călătoriilor spațiale asupra vieții sale. În timpul studiilor sale, ea a educat și generații de oameni de știință în laboratorul ei, astfel încât cine să-și poată continua studiile. Oamenii de știință consideră că această lucrare este baza pe care vor continua să construiască. Colectarea acestor date va asigura faptul că astronauții sunt selectați pentru anumite vizite spațiale, timp în care spațiul va avea cel mai mic impact - de exemplu, mai puține daune ADN. În ultimii ani, auzim adesea despre turismul spațial. Aceste studii ar trebui să fie utile și în acest domeniu.
Ce s-a găsit de fapt? În spațiu, o parte din ADN, așa-numitele telomere, care sunt responsabile de îmbătrânire și de boli cauzate de îmbătrânire, sunt afectate. În spațiu, astronauții au prelungit aceste telomere, dar la sosirea pe Pământ, majoritatea au revenit la starea lor inițială, dar unele chiar s-au micșorat. Prelungirea telomerilor ar trebui să însemne și prelungirea vieții. Cu toate acestea, scurtarea poate accelera îmbătrânirea sau poate provoca dezvoltarea prematură a bolii. Acestea sunt semne de avertizare că călătoria spațială nu este încă complet sigură. O constatare interesantă este că ADN-ul nostru este afectat în mod similar de producția de condiții adverse și de stres oxidativ. De exemplu, la urcarea pe Muntele Everest. Astfel de modificări ale ADN-ului uman apar și în dezvoltarea embrionilor sau a cancerului. Jared Luxton și Christopher Mason sunt în spatele descoperirilor. Amândoi sunt de acord că aceste procese din corpul uman sunt încă puțin explorate pentru a face din turismul spațial una dintre cele mai bune atracții.
Turismul spațial da sau nu? Cineva se lasă dus de lungirea unor părți ale ADN-ului și de speranța unei vieți mai lungi. Cu toate acestea, călătoria în spațiu aduce și alte riscuri. Alungirea telomerilor ca sursă a tinereții este o mică consolare când ne dăm seama, de exemplu, de riscul de cancer cauzat de radiațiile cosmice. Prin urmare, oamenii de știință sunt încă foarte sceptici cu privire la turismul spațial. Trebuie să așteptăm cu răbdare mai multe cercetări și soluții înainte de a pleca în vacanță spațială.