bune

Oricine simte uneori că nu este o mamă bună. Pentru ca femeile să nu copleșească acest sentiment și să fie mai fericite cu ele însele ca mame, psihologii recomandă următoarea terapie: „Jurnalul unei mame bune”.

Jurnalul unei mame bune

Păstrează jurnalul unei mame bune. Vino mai întâi la el înregistrează ce ești mândru ca mamă. Apoi scrieți în fiecare seară ce ați făcut bine în acea zi. În unele zile vor fi mai multe, alteori mai puține. Notele ar trebui să vă ajute să vă descurcați greșelile în mod calm și concis.

Pe termen lung, această „terapie” ar trebui să aibă un efect calmant. Și pacea este foarte importantă în viața mamei mele. Așadar, dacă îți vine ca data viitoare „Ca și mama mea, am eșuat din nou”, ține-ți jurnalul la îndemână.

Bebelușul tău este o șansă pentru tine, MAMA

Fragment din jurnalul mamei mele bune:

  • Implic copiii în viața de zi cu zi: mă ajută cu cumpărăturile, gătitul și sortarea rufelor. Drept urmare, se simt utile și învață să își asume responsabilitatea.
  • In timpul noptii, când copiii au febră, mă ridic la ele de câteva ori fără să fiu iritat și supărat pe ei din lipsă de somn, deși uneori trebuie să muncesc din greu.
  • Încerc să fiu un model bun, deoarece copiii învață în principal prin imitație. Dacă nu mă deranjează dacă copiii strigă la mine prin toată casa, atunci nu am de ales decât să vin în camera lor și să le adresez.
  • Învăț să am răbdare și o las pe fiica mea să coacă singură o prăjitură, deși durează de o sută de ori mai mult decât dacă aș face-o și nici măcar nu arată atât de plăcută din punct de vedere estetic ca a mea. Ceea ce poate face singură, o las mereu să facă singură.
  • Sunt foarte consecvent în ceea ce privește lucrurile care sunt importante pentru mine. Picioarele nu aparțin mesei, pantofii din pat - chiar și în cazuri excepționale. Dinții sunt spălați în fiecare dimineață și seară, iar aparatele electrice sunt TABU pentru fiul meu. Insist să îndeplinesc cerințele mele prietenos și calm.
  • Dacă nu-mi place ceva despre comportamentul fiicei mele și suntem în compania altor oameni, îi voi spune deoparte și în liniște și nu o voi rușina de ceilalți.
  • Mi-a plăcut întotdeauna să le citesc copiilor mei, acum le susțin interesele de lectură cumpărând cărți. Chiar îmi place. Îmi place să joc mai puțin jocuri de rol sau jocuri de societate. Au prieteni pentru asta.
  • Când sunt furios, țip. Este mult mai bine pentru copii decât dacă aș arăta frumos și ar fierbe în mine. Sentimentele negative fac parte din viață și dacă copiii învață să le perceapă, vor putea să le integreze mai bine în viață.
  • Când copiii mei sunt supărați, și ei își pot exprima emoțiile, să țipe și să plângă.
  • Nu încerc să evit automat toate conflictele sau să distrag rapid de la ele, dar pot suporta și plânsul și țipătele (dar în acest moment am încă ceva de recuperat).
  • Încerc să iau în serios sentimentele copiilor mei.
  • Încerc să vorbesc clar, astfel încât copiii să mă înțeleagă.
  • Ies des cu copiii, în sălbăticie.
  • Mă consult cu soțul meu pe probleme educaționale.
  • Copiii se pot ascunde sub pătură, chiar dacă picioarele lor sunt reci ca gheața.
  • Dacă fiica mea îmi cere să-i aduc ceva, o voi face fără să mă simt servitoare. Și dacă o întreb, va fi fericită să o facă și pentru mine.
  • Îmi formulez întotdeauna cerințele pozitiv, încerc să evit prefixul ne-. În loc de „Nu merge pe drum!” Aș prefera să spun „Rămâi pe trotuar!”
  • Am citit sfaturile experților. Înțelegerea comportamentului copiilor m-a făcut să fiu o mamă mai bună.

Și lista continuă.

Chiar acum, m-am gândit la cel puțin alte 5 lucruri pe care i-aș putea scrie chiar acum. Și bineînțeles pentru tine! Mnu suntem deloc departe de a fi mame bune deloc. Și asta e frumos, pentru că nouă, mamă, ne pasă că copiii noștri ne iubesc și ne consideră mame bune.

Încearcă, poate te va ajuta la fel ca mine.