Imagine ilustrată
Sursa: Shutterstock
Imagine ilustrată
Sursa: Shutterstock
Cel care nu experimentează nu va ști! La început ți se pare că ai multe când nu ai copii. Sosirea primului copil vă va perturba vederea. Deodată nu ai timp pentru nimic.
Cu toate acestea, când se va naște cel de-al doilea, timpul cu un copil va veni la tine ca un moment mitic în paradis și vei râde de toți prietenii tăi pentru prima dată, care susțin că este dificil. Și așa a fost la noi. După sosirea celui de-al doilea copil născut, a existat haos pur în gospodăria noastră. Bordeluri și jucării împrăștiate peste tot, plânsul bebelușului, aragaz murdar, parchet lipit.
Nu știam unde îmi era capul și am încercat să supraviețuiesc în primele luni. Ceva ciudat s-a întâmplat atunci.
Era seară. Copiii au dormit. Soțul meu era într-o ședință de liceu și am încercat să curăț tot ce-mi era dor în timpul zilei. Și atunci am început să zornăiesc jucăria unui copil. Mi-am spus că sunt deja o mamă nebună cu adevărat arsă, dacă jucăriile mă spală încă pe creier în timp ce copiii dorm și pot rămâne singur o vreme.
Cu toate acestea, bubuitul nu s-a potolit. Mi-a sunat telefonul. El a fost soțul meu. Cred că este bine la întâlnire, dar probabil că este deja rănit. Se pare că, în timp ce vorbește cu colegii săi de liceu, aude zgomotul jucăriei copiilor fiicei noastre. De parcă ar fi auzit același lucru pe care l-am făcut și eu. Nu a funcționat pentru mine, am început să mă simt prost.
A trebuit să merg să verific copiii. De parcă zăngănitul ar fi vrut să ne alerteze amândoi cu privire la ceva.
Fiica mea era pe foc. Avea febră de patruzeci de grade. Am fugit la camera de urgență. A depășit o infecție puternică și se pare că am venit. Un bebeluș ca ea nu ar putea să o facă și a durat câteva minute. Cum este posibil ca amândoi să auzim zgomotul? Ne-a salvat copilul!