simplu 1. caracterizat prin simplitate, cerințe mici (materiale, sociale etc.; despre om); bazat pe simplitate, natură • simplu • obișnuit: persoană simplă, simplă, obișnuită; gândire simplă, simplă, expresie (op. complex) • obișnuit (fără poziție, funcție, rang etc.): simplu, cetățean obișnuit, soldat • carte. comună • zasta r. general: comun, popor comun • sărac • plebeu (de obicei în trecut; op. domnesc, nobil): oameni săraci, plebei, origine • necomplicat (op. complicat) • natural: vorbire necomplicată, comportament natural • sobru (corespunzător simplitate)): design interior sobru • modest • nepretențios: îmbrăcăminte modestă, nepretențioasă; dietă modestă, fără pretenții • primitiv (corespunzător celui mai scăzut nivel de dezvoltare socială; despre gândire, producție etc.) gândire, opinii • expr.: simplu • simplu • simplu • simplu
