Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2019/06116-ZIA 2016/03979-Z
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
DEGAN 10 mg/2 ml
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
2 ml soluție injectabilă (1 fiolă) conține 10 mg clorură de metoclopramid monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție incoloră, limpede, aproape lipsită de particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Degan 10 mg/2 ml este indicat la adulți pentru:
- prevenirea greaței și vărsăturilor postoperatorii (PONV),
- tratamentul simptomatic al greaței și vărsăturilor, inclusiv greață și vărsături cauzate de migrenă acută,
- prevenirea greață și vărsături induse de radioterapie (RINV).
Degan 10 mg/2 ml este indicat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1-18 ani) pentru:
- prevenirea greață și vărsături induse de chimioterapie (CINV) greață și vărsături induse ca tratament de linia a doua,
- tratamentul greaței și vărsăturilor postoperatorii dovedite (PONV) ca tratament de a doua linie.
4.2 Doze și mod de administrare
Soluția poate fi administrată intravenos sau intramuscular.
Dozele intravenoase trebuie administrate sub formă de bolus lent (timp de cel puțin 3 minute).
Toate indicațiile (pacienți adulți)
Se recomandă o doză unică de 10 mg pentru a preveni PONV.
Tratamentul simptomatic al greaței și vărsăturilor, inclusiv greața și vărsăturile acute cauzate de migrenă și prevenirea greaței și vărsăturilor induse de radioterapie (RINV): doza unică recomandată este de 10 mg, repetată de până la trei ori pe zi.
Doza zilnică maximă recomandată este de 30 mg sau 0,5 mg/kg greutate corporală.
Tratamentul injectabil trebuie să fie cât mai scurt posibil și să se treacă la tratament oral sau rectal cât mai curând posibil.
Toate indicațiile (pacienți copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 1 și 18 ani)
Doza recomandată este de 0,1 până la 0,15 mg/kg greutate corporală, repetată intravenos de până la trei ori pe zi. Doza maximă în 24 de ore este de 0,5 mg/kg greutate corporală.
Pentru tratamentul greaței și vărsăturilor postoperatorii dovedite (PONV), durata maximă a tratamentului este de 48 de ore.
Pentru prevenirea greaței și vărsăturilor întârziate induse de chimioterapie (CINV), durata maximă a tratamentului este de 5 zile.
Trebuie respectat un interval minim de 6 ore între două administrări, chiar și în caz de respingere a dozei sau de respingere (vezi pct. 4.4).
La pacienții vârstnici trebuie luată în considerare reducerea dozei pe baza funcției renale și hepatice și a fragilității generale (geriatrice).
Insuficiență renală
La pacienții cu boală renală în stadiu terminal (clearance-ul creatininei ≤ 15 ml/min), doza zilnică trebuie redusă cu 75%.
La pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 15 - 60 ml/min) doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică severă, doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).
Metoclopramida este contraindicată la copii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Sângerări gastro-intestinale, obstrucție mecanică sau perforație gastro-intestinală în care stimularea motilității gastro-intestinale prezintă un risc.
- Feocromocitom confirmat sau suspectat din cauza riscului de episoade hipertensive severe.
- Antecedente de diskinezie tardivă indusă de neuroleptic sau metoclopramidă.
- Epilepsie (frecvență și intensitate crescute a convulsiilor).
- Asociere cu levodopa sau agoniști dopaminergici (vezi pct. 4.5).
- Metahemoglobinemie legată de metoclopramidă sau antecedente de deficit de NADH-citocrom-b5-reductază.
- Utilizarea la copii cu vârsta sub 1 an din cauza riscului crescut de tulburări extrapiramidale (vezi pct. 4.4).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Pot apărea tulburări extrapiramidale, în special la copii și adulți tineri și/sau la doze mari. Aceste reacții apar de obicei la începutul tratamentului și pot apărea după o singură administrare. Dacă apar simptome extrapiramidale, metoclopramida trebuie întreruptă imediat. Aceste efecte sunt de obicei complet reversibile la întreruperea tratamentului, dar pot necesita tratament simptomatic (benzodiazepine la copii și/sau antiparkinsonieni anticolinergici la adulți).
Cel puțin intervalul de 6 ore specificat la pct. 4.2 trebuie respectat între administrările de metoclopramidă, chiar și în cazul respingerii dozei și refutării, pentru a evita supradozajul.
Tratamentul pe termen lung cu metoclopramidă poate provoca diskinezie tardivă potențial ireversibilă, în special la vârstnici. Tratamentul nu trebuie să dureze mai mult de 3 luni din cauza riscului de diskinezie tardivă (vezi pct. 4.8). Dacă apar semne clinice de diskinezie tardivă, tratamentul trebuie oprit.
S-a raportat sindrom neuroleptic malign cu metoclopramidă în asociere cu neuroleptice, precum și cu monoterapie cu metoclopramidă (vezi pct. 4.8). Dacă apar simptome ale sindromului neuroleptic malign, metoclopramida trebuie întreruptă imediat și trebuie instituită terapia adecvată.
Este necesară o precauție deosebită la pacienții cu tulburări neurologice subiacente și la pacienții tratați cu alte medicamente cu acțiune centrală (vezi pct. 4.3).
Metoclopramida poate agrava, de asemenea, simptomele bolii Parkinson.
A fost raportată metemoglobinemia, care poate fi legată de deficitul de NADH-citocrom-b5-reductază. În astfel de cazuri, tratamentul cu metoclopramidă trebuie oprit imediat și permanent și trebuie luate măsurile adecvate (de exemplu, tratamentul cu clorură de metiltioniniu, denumit și albastru de metilen).
Tulburări cardiace și cardiace
Au fost raportate reacții adverse cardiovasculare grave, inclusiv colaps circulator, bradicardie severă, stop cardiac și prelungirea intervalului QT, după injectarea cu metoclopramidă, în special intravenos (vezi pct. 4.8).
Este necesară o precauție deosebită atunci când metoclopramida este administrată, în special intravenos, vârstnicilor, pacienților cu tulburări de conducere cardiacă (inclusiv prelungirea QT), pacienților cu dezechilibru electrolitic necorectat, pacienților cu bradicardie și pacienților care iau alte medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT.
Dozele intravenoase trebuie administrate sub formă de bolus lent (timp de cel puțin 3 minute) pentru a reduce riscul de reacții adverse (de exemplu, hipotensiune arterială, acatisie).
Insuficiență renală și hepatică
Reducerea dozei este recomandată la pacienții cu insuficiență renală sau insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.2).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Levodopa sau agoniștii dopaminergici și metoclopramida se antagonizează reciproc (vezi pct. 4.3).
O combinație de evitat
Alcoolul potențează efectul sedativ al metoclopramidei.
O combinație de luat în considerare
Datorită efectului procinetic al metoclopramidei, absorbția unor medicamente poate fi modificată.
Anticolinergice și derivați de morfină
Atât anticolinergicele, cât și derivații morfinici și metoclopramida pot antagoniza motilitatea gastro-intestinală.
Depresive ale sistemului nervos central (derivați de morfină, anxiolitice, H1-antihistaminice sedative, antidepresive sedative, barbiturice, clonidină și substanțe conexe)
Efectul sedativ al depresivelor sistemului nervos central și efectul sedativ al metoclopramidei sunt potențate.
Administrarea concomitentă de metoclopramidă cu alte neuroleptice poate avea un efect aditiv asupra apariției tulburărilor extrapiramidale.
Utilizarea metoclopramidei cu medicamente serotoninergice precum inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) poate crește riscul sindromului serotoninergic.
Metoclopramida poate reduce biodisponibilitatea digoxinei. Este necesară o monitorizare atentă a concentrațiilor plasmatice de digoxină.
Metoclopramida crește biodisponibilitatea ciclosporinei (Cmax cu 46% și expunerea cu 22%). Este necesară o monitorizare atentă a concentrațiilor plasmatice de ciclosporină. Consecința clinică este incertă.
Mivacurium și suxamethonium
Metoclopramida injectabilă poate prelungi durata blocării neuromusculare (prin inhibarea colinesterazei plasmatice).
Inhibitori puternici ai CYP2D6
Expunerea la metoclopramidă este crescută atunci când este administrată concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2D6, cum ar fi fluoxetina și paroxetina. Deși relevanța clinică este incertă, pacienții trebuie monitorizați pentru reacții adverse.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Date mari la femeile gravide (peste 1.000 de sarcini întrerupte) nu indică malformații sau toxicitate fetală. Metoclopramida poate fi utilizată în timpul sarcinii dacă starea clinică o impune. Datorită proprietăților sale farmacologice (ca și în cazul altor neuroleptice), sindromul extrapiramidal la nou-născut nu poate fi exclus atunci când metoclopramida este administrată la sfârșitul sarcinii. Metoclopramida trebuie evitată la sfârșitul sarcinii. Dacă se utilizează metoclopramidă în această perioadă, trebuie efectuată monitorizarea neonatală.
Metoclopramida este excretată în laptele uman în cantități mici. Nu pot fi excluse reacțiile adverse la un sugar alăptat. Prin urmare, metoclopramida nu este recomandată în timpul alăptării. La femeile care alăptează trebuie luată în considerare întreruperea metoclopramidei.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Metoclopramida poate provoca somnolență, amețeli, diskinezie și distonie, care pot afecta vederea și, de asemenea, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasa de sisteme de organe. Frecvențele de apariție sunt definite folosind următoarea convenție: