doze divizate

Text aprobat pentru decizia de modificare, ev. Nu.: 2019/07393-ZME

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. Denumirea medicamentului

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Comprimate dispersabile de 125 mg

Fiecare comprimat dispersabil conține amoxicilină trihidrat echivalent cu 125 mg amoxicilină.

Pentru excipienți, vezi pct. 6.1.

250 mg comprimate dispersabile

Fiecare comprimat dispersabil conține amoxicilină trihidrat echivalent cu 250 mg amoxicilină.

Pentru excipienți, vezi pct. 6.1.

375 mg comprimate dispersabile

Fiecare comprimat dispersabil conține amoxicilină trihidrat echivalent cu 375 mg amoxicilină.

Pentru excipienți, vezi pct. 6.1.

500 mg comprimate dispersabile

Fiecare comprimat dispersabil conține amoxicilină trihidrat echivalent cu 500 mg amoxicilină.

Pentru excipienți, vezi pct. 6.1.

Comprimate dispersabile de 750 mg

Fiecare comprimat dispersabil conține amoxicilină trihidrat echivalent cu 750 mg amoxicilină.

Pentru excipienți, vezi pct. 6.1.

1000 mg comprimate dispersabile

Fiecare comprimat dispersabil conține amoxicilină trihidrat echivalent cu 1000 mg amoxicilină.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. Forma farmaceutică

Comprimate dispersabile de 125 mg

Duomox sunt tablete ovale de culoare alb-crem, cu sigla pe una dintre fețe și codul: "231". Există o linie de scor pe cealaltă parte a tabletei. Linia de scor nu servește pentru a împărți tableta în doze egale, are doar o funcție estetică.

250 mg comprimate dispersabile

Duomox sunt tablete ovale de culoare alb-crem, cu sigla pe una dintre fețe și codul: "232". Există o linie de scor pe cealaltă parte a tabletei. Linia de scor nu servește pentru a împărți tableta în doze egale, are doar o funcție estetică.

375 mg comprimate dispersabile

Duomox sunt tablete ovale de culoare alb-crem, cu sigla pe una dintre fețe și codul: "233". Există o linie de scor pe cealaltă parte a tabletei. Linia de scor nu servește pentru a împărți tableta în doze egale, are doar o funcție estetică.

500 mg comprimate dispersabile

Duomox sunt tablete ovale de culoare alb-crem, cu sigla pe una din fețe și codul: „234”. Există o linie de scor pe cealaltă parte a tabletei. Linia de scor nu servește pentru a împărți tableta în doze egale, are doar o funcție estetică.

Comprimate dispersabile de 750 mg

Duomox sunt tablete ovale de culoare albă cremoasă, cu sigla pe una dintre fețe și codul: "235". Există o linie de scor pe cealaltă parte a tabletei. Linia de scor nu servește pentru a împărți tableta în doze egale, are doar o funcție estetică.

1000 mg comprimate dispersabile

Duomox sunt tablete ovale de culoare alb-crem, cu sigla pe una dintre fețe și codul: "236". Există o linie de scor pe cealaltă parte a tabletei. Linia de scor nu servește pentru a împărți tableta în doze egale, are doar o funcție estetică.

4. Date clinice

4.1 Indicații terapeutice

Amoxicilina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecții la adulți și copii (vezi pct. 4.2, 4.4 și 5.1):

· Sinuzită bacteriană acută

· Otita medie acută

· Amigdalită și faringită acută streptococică

· Exacerbări acute ale bronșitei cronice

· Pneumonie dobândită în comunitate

· Bacteriuria asimptomatică în timpul sarcinii

· Tifoid și paratifoid

· Abces dentar cu răspândire a celulitei

· Infecții ale articulațiilor protetice

· Eradicarea Helicobacter pylori

Amoxicilina este indicată și pentru tratamentul și profilaxia endocarditei.

Ar trebui luate în considerare îndrumările oficiale privind utilizarea adecvată a agenților antibacterieni.

4.2 Doze și mod de administrare

Doza de amoxicilină aleasă pentru tratarea unei infecții individuale trebuie să ia în considerare:

• Agenți patogeni presupuși și susceptibilitatea lor probabilă la agenți antibacterieni (vezi pct. 4.4)

• Severitatea infecției și locul infecției

• Vârsta pacientului, greutatea corporală și funcția renală; așa cum se arată mai jos

Durata tratamentului trebuie determinată de tipul de infecție și de răspunsul pacientului la tratament și, de regulă, trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Unele infecții necesită tratament pe termen lung (pentru date privind tratamentul pe termen lung, vezi pct. 4.4).

Adulți și copii cu greutatea ≥ 40 kg

Indicație *

Lot *

Sinuzită bacteriană acută

250 mg până la 500 mg la fiecare 8 ore sau 750 mg la 1 g la fiecare 12 ore

750 mg până la 1 g la fiecare 8 ore pentru infecții severe

Cistita acută poate fi tratată cu 3 g de două ori pe zi timp de o zi.

Bacteriuria asimptomatică în timpul sarcinii

Abces dentar cu răspândire de celulită

Otita medie acută

500 mg la fiecare 8 ore, 750 mg la 1 g la fiecare 12 ore

750 mg până la 1 g la fiecare 8 ore timp de 10 zile în infecții severe

Amigdalită și faringită acută streptococică

Exacerbări acute ale bronșitei cronice

Pneumonie dobândită în comunitate

500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore

Febra tifoidă și paratifoidă

500 mg până la 2 g la fiecare 8 ore

Infecții ale articulațiilor protetice

500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore

2 g pe cale orală, o singură doză cu 30 până la 60 de minute înainte de procedură

Eradicarea Helicobacter pylori

750 mg până la 1 g de două ori pe zi în combinație cu un inhibitor al pompei de protoni (de exemplu, omeprazol, lansoprazol) și un alt antibiotic (de exemplu, claritromicină, metronidazol) timp de 7 zile

Boala Lyme (vezi pct. 4.4)

Stadiul incipient: 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore, până la maximum 4 g/zi, administrat în doze divizate pe parcursul a 14 zile (10 - 21 zile).

Stadiul târziu (implicare sistemică): 500 mg până la 2 g la fiecare 8 ore, până la maximum 6 g/zi, administrat în doze divizate pe parcursul a 10 până la 30 de zile.

* Pentru fiecare indicație, trebuie luate în considerare liniile de tratament oficiale.

Copii care cântăresc + *

Lot + *

Sinuzită bacteriană acută

20 până la 90 mg/kg/zi, administrat în doze divizate *

Otita medie acută

Pneumonie dobândită în comunitate

Abces dentar cu răspândire de celulită

Amigdalită și faringită acută streptococică

40-90 mg/kg/zi, administrat în doze divizate *

Febra tifoidă și paratifoidă

100 mg/kg/zi se administrează în trei doze divizate

50 mg/kg pe cale orală, doză unică cu 30 până la 60 de minute înainte de operație

Boala Lyme (vezi pct. 4.4)

Stadiul incipient: 25 până la 50 mg/kg/zi, administrat în trei doze divizate pe parcursul a 10 până la 21 de zile

Stadiul tardiv (implicare sistemică): 100 mg/kg/zi, administrat în trei doze divizate pe parcursul a 10 până la 30 de zile

+ Pentru fiecare indicație, trebuie luate în considerare liniile de tratament oficiale.

* Regimurile de dozare de două ori pe zi trebuie luate în considerare numai dacă doza este de la limita superioară a dozei.

Oamenii mai în vârstă

Nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficiență renală

GFR (ml/min)

Adulți și copii cu greutatea ≥ 40 kg

Copii care cântăresc #

Tulburări hepatobiliare

hepatită și icter colestatic, creștere moderată a AST și/sau ALT

Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat

Date din studiile clinice

urticarie și prurit

Date post-marketing

reacții cutanate, cum ar fi eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, buloasă

și dermatită exfoliativă, erupție cutanată generalizată acută (AGEP) (vezi pct. 4.4) și reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)

și simptome sistemice)

Tulburări renale și urinare

cristalurie (vezi pct. 4.4 și 4.9).

* Incidența acestor evenimente adverse se bazează pe datele din studiile clinice care au implicat în total aproximativ 6.000 de pacienți adulți și copii care au primit amoxicilină.

# La copii, s-a raportat colorarea suprafeței dinților. O igienă orală aprofundată poate ajuta la prevenirea decolorării dinților, deoarece periajul îl îndepărtează de obicei.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.

4.9 Supradozaj

Simptome și semne de supradozaj

Pot apărea simptome gastro-intestinale (cum ar fi greață, vărsături și diaree) și dezechilibru de lichide și electroliți. S-a observat cristalizarea indusă de amoxicilină, care în unele cazuri a dus la insuficiență renală. Convulsiile pot apărea la pacienții cu insuficiență renală sau la cei tratați cu doze mari (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, acordând atenție echilibrului apei/electroliților.

Amoxicilina poate fi eliminată din sânge prin hemodializă.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; Codul ATC: J01CA04.

Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (deseori denumite proteine ​​de legare a penicilinei, PBP) ale căii biosintetice a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrală a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la o slăbire a peretelui celular, după care apare de obicei liza celulară și moartea.

Amoxicilina este susceptibilă de degradare de către beta-lactamaze produse de bacterii rezistente și, prin urmare, spectrul de activitate al amoxicilinei singure nu include microorganismele care produc aceste enzime.

Timpul în care nivelul de amoxicilină este peste concentrația minimă inhibitoare (T> MIC) este considerat a fi principalul determinant al eficacității amoxicilinei.

Principalele mecanisme de rezistență la amoxicilină sunt:

• Inactivarea de către beta-lactamaze bacteriene.

• O modificare a PBP care reduce afinitatea agentului antibacterian pentru agentul patogen țintă.

Impermeabilitatea bacteriană sau mecanismul pompei de eflux pot induce sau contribui la rezistența bacteriană, în special la bacteriile Gram negative.

Valorile limită ale MIC pentru amoxicilină provin de la Comitetul european pentru testarea sensibilității antimicrobiene (EUCAST), versiunea 5.0.

Microorganism

Limite MIC (mg/l)

Sensibil ≤

Rezistent>

Enterococcus spp. 3

Streptococi din grupa A, B, C și G

cu excepția Clostridium difficile 8

Anaerobi gram-negativi 8

Valori limită independente de speciile bacteriene 10

1 Tulpinile enterobacteriene de tip sălbatic sunt clasificate ca susceptibile la aminopeniciline. Unele țări preferă să clasifice izolatele de tip E. coli și P. mirabilis de tip sălbatic ca fiind sensibile intermediar. În acest caz, utilizați MIC S (sensibil) ≤ 0,5 mg/l ca valoare limită.

2 Majoritatea stafilococilor produc penicilinază și sunt rezistenți la amoxicilină. Izolatele rezistente la meticilină sunt, cu puține excepții, rezistente la toate medicamentele beta-lactamice.

3 Sensibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din sensibilitatea la ampicilină.

4 Sensibilitatea streptococilor din grupele A, B, C și G la peniciline este derivată din sensibilitatea la benzilpenicilină.

5 Pragurile nu se aplică izolatelor de meningită. Tratamentul oral cu amoxicilină trebuie evitat în izolate clasificate ca intermediari sensibili la ampicilină.

Sensibilitatea este derivată din MIC al ampicilinei.

6 Pragurile se bazează pe administrarea intravenoasă. Izolatele producătoare de beta-lactamază sunt considerate rezistente.

7 Tulpinile producătoare de beta-lactamază trebuie considerate rezistente.

8 Sensibilitatea la ampicilină poate fi derivată din sensibilitatea la benzilpenicilină.

9 Valorile limită se bazează pe valorile limită epidemiologice (cut-off) (ECOFFs) care disting izolatele de tip sălbatic de izolatele cu sensibilitate redusă.

10 Valorile limită independente de speciile bacteriene se bazează pe doze de cel puțin 0,5 g x 3 sau 4 doze pe zi (1,5 până la 2 g/zi).

Prevalența rezistenței poate varia geografic și în timp în speciile selectate și trebuie obținute informații locale despre rezistență, în special în tratamentul infecțiilor severe. Dacă este necesar, ar trebui solicitat sfatul experților atunci când prevalența locală a rezistenței este de așa natură încât utilitatea medicamentului este discutabilă pentru cel puțin unele tipuri de infecție.

Sensibilitatea in vitro a microorganismelor la amoxicilină

De obicei, specii sensibile

Streptococi beta-hemolitici (grupele A, B, C și G)

Specii pentru care rezistența dobândită poate fi o problemă

Stafilococi negativi coagulazici

Microorganisme rezistente în mod inerent †

Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).

† Sensibilitate intermediară naturală în absența mecanismului de rezistență dobândit.

£ Aproape toate tulpinile de S. aureus sunt rezistente la amoxicilină din cauza producției de penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Amoxicilina este complet solubilă în soluție apoasă la pH fiziologic. Se absoarbe rapid și bine după administrarea orală. După administrarea orală, biodisponibilitatea amoxicilinei este de aproximativ 70%. Timpul până la concentrația plasmatică maximă (Tmax) este de aproximativ o oră.

Următoarele sunt rezultatele farmacocinetice obținute într-un studiu în care amoxicilină 250 mg de trei ori pe zi a fost administrată grupurilor postite de voluntari sănătoși.

În intervalul de 250 până la 3.000 mg, biodisponibilitatea (măsurată ca Cmax și ASC) este liniară și proporțională cu doza. Absorbția nu este afectată de aportul curent de alimente.

Hemodializa poate fi utilizată pentru eliminarea amoxicilinei.

Aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine ​​și volumul aparent de distribuție este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.

După administrarea intravenoasă, amoxicilina a fost detectată în vezica biliară, țesutul abdominal, pielea, țesutul adipos și muscular, lichidul sinovial și peritoneal, bila și putregaiul. Amoxicilina nu este suficient distribuită în lichidul cefalorahidian.

Studiile la animale nu au arătat o retenție semnificativă a țesuturilor de substanțe legate de medicamente. Amoxicilina, la fel ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern (vezi pct. 4.6).

S-a demonstrat că amoxicilina traversează bariera placentară (vezi pct. 4.6).

Amoxicilina este parțial excretată în urină sub formă de acid penicilic inactiv, într-o cantitate corespunzătoare a 10-25% din doza inițială.

Amoxicilina este excretată în principal prin rinichi.

La subiecții sănătoși, timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este de aproximativ o oră, iar clearance-ul total mediu este de aproximativ 25 l/h. Aproximativ 60 până la 70% din amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore după o singură doză de amoxicilină de 250 mg sau 500 mg. Diverse studii au constatat că 50 până la 85% din amoxicilină este excretată în urină în decurs de 24 de ore.

Administrarea concomitentă de probenecid încetinește excreția amoxicilinei (vezi pct. 4.5).

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei la copiii cu vârste cuprinse între 3 luni și 2 ani și la copiii mai mari și adulți este similar. La copii foarte mici (inclusiv sugari prematuri) în prima săptămână de viață, intervalul de dozare nu trebuie să depășească de două ori pe zi, din cauza imaturității căii excretoare renale. Deoarece pacienții vârstnici au o probabilitate mai mare de a reduce funcția renală, doza trebuie aleasă cu atenție și poate fi utilă monitorizarea.

După administrarea orală de amoxicilină la bărbați și femei sănătoși, sexul nu a avut niciun efect semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.

Insuficiență renală

Clearance-ul total al amoxicilinei scade proporțional cu scăderea funcției renale (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Insuficiență hepatică

Pacienții cu insuficiență hepatică trebuie administrați cu precauție, iar funcția hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de siguranță farmacologică, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, toxicitate asupra reproducerii și dezvoltării.

Nu s-au efectuat studii de cancerigenitate cu amoxicilină.

6. DATE FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

celuloză microcristalină și carmeloză sodică (E 466)

celuloză microcristalină (E 460)

crospovidonă (E 1202)

aromă de mandarină vanilată

stearat de magneziu (E 470 B)

6.2 Incompatibilități

6.3 Perioada de valabilitate

6.4 Precauții speciale pentru depozitare

A se păstra într-un loc uscat la temperatura camerei (15 ° C până la 25 ° C).

6.5 Natura și conținutul ambalajului

125 mg, 250 mg, 375 mg, 500 mg comprimate dispersabile

Blistere compuse din aluminiu și PVC Blistere sunt plasate într-o cutie de hârtie.

Blistere cu 20 de comprimate.

Comprimate dispersabile de 750 mg, 1000 mg

Blister compus din aluminiu și PVC. Blistere sunt plasate într-o cutie de hârtie.

Blistere cu 20 și 14 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminare

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Astellas Pharma s.r.o.

Rohanské nábřeží 678/29

186 00 Praga 8 - Karlín

8. Numere de înregistrareA

Duomox 125 15/0149/19-S

Duomox 250 15/0150/19-S

Duomox 375 15/0151/19-S

Duomox 500 15/0152/19-S

Duomox 750 15/0153/19-S

Duomox 1000 15/0383/95-S

9. Data înregistrării/Data reînnoirii înregistrării

Data înregistrării: 7/11/1995

Data ultimei reînnoiri: 18.10.2006