Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nu. 2017/02873-ZIB
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
10 mg/ml soluție injectabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru de Esmeron conține 10 mg de bromură de rocuroniu.
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare mililitru de Esmeron conține 1,64 mg sodiu.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție incoloră până la ușor galben/maro.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Esmeron este indicat la pacienții adulți și copii (de la nou-născuți la adolescenți [0 până la 1
Mai puțin frecvente/rare
Miopatie cu steroizi 3
Tulburări generale și condiții la locul administrării
Scăderea efectului medicamentos/răspuns terapeutic
Efect crescut al medicamentului/răspuns terapeutic
Durere la locul de administrare Reacție la locul de administrare
Leziuni, otrăviri și complicații ale tratamentului
Bloc neuromuscular prelungit
Rezolvarea întârziată a anesteziei
Dificultăți cu permeabilitatea căilor respiratorii în timpul anesteziei
MedDRA versiunea 8.1
1 Frecvențele sunt estimări derivate din datele de supraveghere post-introducere pe piață și din datele din literatura generală.
2 Datele de supraveghere după punerea pe piață nu furnizează valori precise ale incidenței. Din acest motiv, frecvența raportată a fost împărțită în două, nu cinci grupuri.
3 după utilizarea pe termen lung în JIS
Au fost raportate reacții anafilactice grave cu blocante neuromusculare, inclusiv Esmeron, deși foarte rar. Reacțiile anafilactice/anafilactoide sunt: bronhospasm, modificări cardiovasculare (de exemplu, hipotensiune arterială, tahicardie, colaps circulator - șoc) și modificări ale pielii (de exemplu, angioedem, urticarie). Aceste reacții au fost, în unele cazuri, fatale. Având în vedere gravitatea potențială a acestor reacții, trebuie să se aștepte întotdeauna apariția lor și trebuie luate măsurile necesare.
Deoarece se știe că agenții de blocare neuromusculare pot induce spălarea histaminei la nivel local la locul injectării, precum și sistemic, ar trebui să fie întotdeauna luată în considerare la administrarea acestor medicamente reacțiile la nivelul pruritului și ale locului de injectare eritematos și/sau la reacțiile histaminoide generalizate (anafilactoide). . (a se vedea și reacțiile anafilactice de mai sus).
În studiile clinice, s-a observat doar o mică creștere a nivelurilor medii de histamină plasmatică după administrarea rapidă în bolus de 0,3-0,9 mg/kg de bromură de rocuroniu.
Bloc neuromuscular prelungit
Cea mai frecventă reacție adversă la blocantele neuromusculare nepolarizante constă în prelungirea acțiunii farmacologice a medicamentului dincolo de perioada de timp necesară. Aceasta poate varia de la slăbiciunea mușchilor scheletici la paralizia musculară scheletică intensă și pe termen lung, ducând la insuficiență respiratorie sau apnee.
Miopatia a fost raportată cu utilizarea diferiților agenți de blocare neuromusculară pe JIS în combinație cu corticosteroizi (vezi pct. 4.4).
Reacții locale la locul injectării
S-a raportat durere prin injecție în timpul debutului rapid al anesteziei, mai ales dacă pacientul nu și-a pierdut complet cunoștința și mai ales dacă propofolul a fost utilizat ca medicament inițial. În studiile clinice, durerea post-injecție a fost raportată la 16% dintre pacienții care au suferit anestezie cu debut rapid cu propofol și la mai puțin de 0,5% dintre pacienții care au suferit anestezie cu debut rapid cu fentanil și tiopental.
O meta-analiză a 11 studii clinice la copii și adolescenți (n = 704) cu bromură de rocuroniu (până la 1 mg/kg) a arătat că tahicardia cu o frecvență de 1,4% a fost identificată ca reacții adverse la medicament.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj și blocaj neuromuscular prelungit, pacientul trebuie să sprijine în continuare respirația și sedarea. În această situație, există două opțiuni pentru inversarea blocadei neuromusculare:
(1) Sugammadex poate fi utilizat pentru a inversa blocada intensă (puternică) și profundă. Doza de sugammadex care trebuie administrată depinde de gradul de blocare neuromusculară. (2) De îndată ce apare un răspuns spontan, poate fi utilizat un inhibitor al acetilcolinesterazei (de exemplu, neostigmină, edrofoniu, piridostigmină) sau sugammadex și trebuie administrat în doze adecvate. Dacă inhibitorii acetilcolinesterazei nu reușesc să inverseze blocada neuromusculară indusă de Esmeron, respirația artificială trebuie continuată până la reluarea respirației spontane. Dozele repetate ale unui inhibitor al acetilcolinesterazei pot fi periculoase.
În studiile la animale, nu a existat o depresie severă a funcției cardiovasculare care ar duce în cele din urmă la colapsul cardiac până la administrarea unei doze cumulative de 750 x ED90 (135 mg/kg de bromură de rocuronium).
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: relaxante musculare, relaxante musculare periferice. Codul ATC: M03AC09
Esmeron (bromură de rocuronium) este un blocant neuromuscular nedepolarizant cu debut rapid de acțiune, o durată medie de acțiune, care prezintă toate efectele farmacologice caracteristice acestui grup de medicamente (curariforme). Acționează concurând la receptorii colinergici nicotinici de pe placa neuromusculară. Acest efect este antagonizat de inhibitori ai acetilcolinesterazei, cum ar fi de ex. neostigmină, edrofoniu și piridostigmină.
ED90 (doza necesară pentru a induce o depresie de 90% în amplitudinea zvâcnirilor la nivelul degetului mare atunci când se stimulează nervul cubital) în timpul anesteziei intravenoase este de aproximativ 0,3 mg/kg bromură de rocuroniu. ED95 la sugari este mai mic decât la adulți și copii (0,25; 0,35 și respectiv 0,40 mg/kg).
Durata clinică de acțiune (durata până când relaxarea spontană se rezolvă la 25% din amplitudinea de control) cu 0,6 mg/kg de bromură de rocuroniu este de 30-40 de minute. Durata totală a acțiunii (timpul până la relaxarea spontană dispare la 90% din amplitudinea contracției de control) este de 50 de minute. Timpul mediu de recuperare spontană a amplitudinii contracției de la 25 la 75% (indicele de răspuns) după o doză în bolus de 0,6 mg/kg de bromură de rocuroniu este de 14 minute. La doze mai mici de 0,3-0,45 mg/kg de bromură de rocuroniu (1-1,5 x ED90), debutul acțiunii este mai lent și durata acțiunii este mai scurtă. La doze mai mari de 2 mg/kg, durata clinică de acțiune este de 110 minute.
Intubația în timpul anesteziei de rutină
În decurs de 60 de secunde după administrarea intravenoasă de 0,6 mg/kg de bromură de rocuroniu (2 x ED90 sub anestezie intravenoasă), se pot realiza condiții adecvate pentru intubație la aproape toți pacienții, dintre care 80% din cazurile de intubație sunt considerate excelente. Paralizia musculară totală suficientă pentru orice tip de intervenție chirurgicală apare în decurs de 2 minute. După administrarea a 0,45 mg/kg de bromură de rocuroniu, sunt prezente condiții adecvate de intubație timp de 90 de secunde.
O introducere rapidă la anestezia generală
În timpul unei introduceri rapide a anesteziei generale, se realizează condiții de intubație adecvate în decurs de 60 de secunde cu propofol în 93% sau cu fentanil/tiopental la 96% dintre pacienți după o doză de 1 mg/kg de bromură de rocuroniu. 70% dintre aceștia sunt considerați excelenți. Durata clinică de acțiune la această doză este de 1 oră, timp în care blocarea neuromusculară poate fi inversată în siguranță. După o doză de 0,6 mg/kg de bromură de rocuronium, se realizează condiții adecvate de intubație în decurs de 60 de secunde, cu debut rapid al anesteziei generale la 81% dintre pacienții care utilizează propofol sau la 75% dintre pacienții care utilizează fentanil/tiopental.
Timpul mediu de debut la sugari, copii mici și copii la 0,6 mg/kg de intubație este ușor mai scurt decât timpul de debut la adulți. Comparația între grupele de vârstă la pacienții copii și adolescenți a arătat că timpul mediu până la debutul acțiunii la nou-născuți și adolescenți (1,0 min) a fost ușor mai lung decât la sugari, copii mici și copii (0,4; 0,6 și 0,8 min în această ordine). Durata relaxării și timpul necesar relaxării pentru a rezona sunt puțin mai scurte la copii decât la sugari și adulți. Comparația între grupele de vârstă la pacienții copii și adolescenți a arătat că timpul mediu de reînregistrare a T3 a fost prelungit la nou-născuți și sugari (56,7 și, respectiv, 60,7 minute) comparativ cu copii mici, copii și adolescenți (45,4; 37, 6 și respectiv 42,9 minute).
Timpul mediu (deviație standard) până la debut și durata clinică de acțiune după doza inițială * 0,6 mg/kg rocuroniu cu intubație în timpul anesteziei (întreținere) cu sevofluran/oxid azotat și izofluran/oxid azotat (pacienți pediatrici) grup definit de protocol (Per- Protocol, grup PP)
Timp până la blocarea maximă **
Timpul pentru a reînregistra T3 **