Anexa nr. 1 la notificarea modificării, nr. Înregistrare: 2019/04682-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Haemate P 500 IU FVIII: C/1200 IU VWF: Rco
pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Un flacon de Haemate P 500 UI FVIII: C/1200 UI VWF: Rco conține:
500 UI factor VIII de coagulare umană (FVIII),
1200 UI factor von Willebrand uman (VWF).
Haemate P 500 UI FVIII: C/1200 UI VWF: Rco după reconstituire cu 10 ml apă pentru preparate injectabile conține 50 UI/ml FVIII și 120 UI/ml VWF.
Potența FVIII (UI) este determinată de un test cromogen în conformitate cu Farmacopeea Europeană. Activitatea specifică a FVIII în Haemate P este de aproximativ 2-6 UI FVIII/mg de proteină.
Eficacitatea VWF (UI) este evaluată de activitatea cofactorului ristocetin (VWF: RCo) comparativ cu standardul internațional pentru concentratele de factor von Willebrand (OMS). Activitatea specifică a VWF în Haemate P este de aproximativ 5 - 17 UI VWF: proteină RCo/mg.
Haemate P este fabricat din plasma donatorilor umani.
Excipient cu efect cunoscut:
Haemate P 500 UI FVIII: C/1200 UI VWF: Rco - aproximativ 113 mmol/l (2,6 mg/ml)
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere albă și solvent limpede, incolor pentru soluție injectabilă/perfuzabilă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Boala Von Willebrand (VWD)
Profilaxia și tratamentul hemoragiei sau sângerărilor în timpul intervenției chirurgicale atunci când tratamentul cu desmopresină (DDAVP) singur este ineficient sau contraindicat.
Hemofilie A (deficit congenital de factor VIII)
Profilaxia și tratamentul sângerărilor la pacienții cu hemofilie.
Acest medicament este utilizat pentru a trata deficiența dobândită a factorului VIII și pentru a trata pacienții cu anticorpi anti-factor VIII.
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul VWD și al hemofiliei A ar trebui să fie supravegheat de un medic cu experiență în gestionarea tulburărilor hemostazei.
Dozare
Boala Von Willebrand:
Este important să se calculeze doza, în UI, specifică pentru VWF: RCo.
1 UI/kg VWF: RCo crește de obicei VWF circulant: RCo cu 0,02 UI/ml (2%).
VWF: RCo> 0,6 UI/ml (60%) și FVIII: C> 0,4 UI/ml (40%) trebuie atinse.
Pentru a obține hemostaza, de obicei se recomandă 40-80 UI/kg factor von Willebrand (VWF: RCo) și 20-40 UI/kg greutate corporală FVIII: C.
Doza inițială de factor von Willebrand trebuie să fie de 80 UI/kg, în special la pacienții cu boala von Willebrand de tip 3, unde sunt necesare doze mai mari pentru a menține niveluri adecvate decât alte tipuri de boală von Willebrand.
Prevenirea hemoragiei în caz de intervenție chirurgicală sau traumatism sever:
Pentru a preveni sângerarea masivă în timpul sau după operație, injecția trebuie administrată cu 1 sau 2 ore înainte de operație.
Doza adecvată trebuie administrată la fiecare 12 - 24 de ore. Doza și durata tratamentului depind de starea clinică a pacientului, de tipul și severitatea sângerării și de nivelurile ambelor VWF: RCo și FVIII: C.
Atunci când utilizați un medicament care conține VWF ca medicament, medicul curant trebuie să fie conștient de faptul că tratamentul continuu poate determina creșteri excesive ale nivelurilor FVIII: C După 24-48 de ore de tratament, trebuie luată în considerare reducerea dozei și/sau prelungirea intervalului de dozare pentru a evita o creștere necontrolată a FVIII: C.
Dozajul pentru copii depinde de greutatea corporală și, prin urmare, este derivat din aceleași reguli ca și pentru adulți. Frecvența administrării în cazuri individuale ar trebui să se concentreze asupra efectului clinic.
Este important să calculați doza, în UI, specifică pentru FVIII: C.
În timpul tratamentului, se recomandă determinarea nivelurilor de factor VIII într-un mod adecvat pentru a ajuta la determinarea dozei care trebuie administrată și a frecvenței perfuziilor. Răspunsul la factorul VIII poate varia de la pacient la pacient, deoarece se realizează diferite niveluri in vivo și diferite perioade de înjumătățire. La pacienții care sunt subponderali sau supraponderali, este necesară o ajustare a dozei în funcție de greutatea corporală. În special în cazul procedurilor chirurgicale majore, este necesar să se monitorizeze îndeaproape tratamentul de substituție prin analiza coagulării (activitatea factorului VIII plasmatic).
Pacienții trebuie monitorizați pentru dezvoltarea de anticorpi anti-factor VIII în corpul lor. A se vedea, de asemenea, secțiunea 4.4.
Doza și durata terapiei de substituție depind de severitatea deficitului de factor VIII, de locul și amploarea sângerării și de starea clinică a pacientului.
Numărul de unități de factor VIII administrat este exprimat în Unități Internaționale (UI), care sunt stabilite în raport cu standardul actual al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru medicamentele concentrate de factor VIII. Activitatea factorului plasmatic VIII este exprimată fie ca procent (în raport cu plasma umană normală), fie de preferință în UI (în raport cu standardul internațional pentru factorul plasmatic VIII).
1 UI de activitate a factorului VIII este echivalentă cu acea cantitate de factor VIII într-un ml de plasmă umană normală.
Calculul dozei necesare de factor VIII se bazează pe ipoteza empirică conform căreia administrarea a 1 UI factor VIII pe kg de greutate corporală crește activitatea factorului plasmatic VIII cu aproximativ 2% (2 UI/dl) de activitate normală. Doza necesară este determinată conform următoarei formule:
Unități necesare = greutatea corporală (kg) x creșterea necesară în FVIII (% sau UI/dl) x 0,5
Cantitatea care trebuie administrată și frecvența administrării trebuie întotdeauna orientate către eficacitatea clinică în cazuri individuale.
În evenimentele hemoragice ulterioare, activitatea factorului VIII nu trebuie să scadă sub nivelul specificat de activitate plasmatică (în% din normal sau UI/dl) în perioada corespunzătoare. Următorul tabel poate fi folosit ca ghid pentru determinarea dozei în evenimente hemoragice și proceduri chirurgicale:
| Gradul de sângerare/ Tipul procedurii chirurgicale | Nivelul necesar factor VIII (% sau UI/dl) | Frecvența de dozare (ore)/Durata terapiei (zile) |
| Sângerare | ||
| Inițierea hemartrozei, sângerarea în mușchi sau cavitatea bucală | 20 - 40 | Repetați administrarea la fiecare 12-24 de ore. Cel puțin 1 zi până când sângerarea se oprește, ceea ce duce la ameliorarea durerii sau a vindecării. |
| Hemartroză mai extinsă, sângerări musculare sau hematom | 30 - 60 | Repetați perfuzia la fiecare 12 - 24 de ore, timp de 3-4 zile sau mai multe, până când durerea și slăbiciunea acută se potolesc. |
| Sângerări care pun viața în pericol | 60 - 100 | Repetați perfuzia la fiecare 8 - 24 de ore până când dispare viața în pericol |
| Proceduri chirurgicale | ||
| Operații minore, inclusiv extracția dinților | 30 - 60 | La fiecare 24 de ore, cel puțin 1 zi, până la vindecare. |
| Proceduri chirurgicale majore | 80 - 100 (înainte și după operație) | Repetați perfuzia la fiecare 8-24 ore până când rana se vindecă satisfăcător, apoi continuați tratamentul timp de cel puțin 7 zile și mențineți activitatea factorului VIII între 30% - 60% (UI/dl). |
Pentru profilaxia pe termen lung a sângerărilor la pacienții cu hemofilie A severă, trebuie administrate doze de 20 până la 40 UI Factor VIII per kg de greutate corporală la intervale de 2 până la 3 zile. În unele cazuri, în special la pacienții mai tineri, pot fi necesare intervale de dozare mai scurte sau doze mai mari.
Nu există date disponibile din studiile clinice privind dozarea Haemate P la copii.
Mod de administrare
Pentru utilizare intravenoasă.
Pregătiți produsul așa cum este descris în secțiunea 6.6. Produsul reconstituit trebuie încălzit la temperatura camerei sau a corpului înainte de administrare. Trebuie administrat lent pe cale intravenoasă la o rată adecvată pentru pacient. Dacă medicamentul este deja tras în seringă, acesta trebuie utilizat imediat.
În cazul administrării în cantități mari, factorul poate fi administrat prin perfuzie. În acest scop, medicamentul reconstituit este luat într-un set de perfuzie aprobat.
Viteza de injecție sau perfuzie nu trebuie să depășească 4 ml pe minut. Observați pacientul pentru reacții imediate. Dacă apare orice reacție cu Haemate P, viteza de perfuzare trebuie redusă sau întreruptă, în funcție de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Pentru a îmbunătăți trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate în mod clar.
Sunt posibile reacții de hipersensibilitate. Dacă apar simptome de hipersensibilitate, pacienții trebuie instruiți să întrerupă imediat medicamentul și să contacteze medicul lor. Pacienții trebuie informați cu privire la semnele inițiale ale reacțiilor de hipersensibilitate, cum ar fi urticaria, urticaria generalizată, opresiunea toracică, respirația șuierătoare, hipotensiunea și anafilaxia.
În caz de șoc, trebuie respectate procedurile medicale generale pentru tratamentul șocului.
Haemate P 500 UI FVIII/1200 UI VWF conține 26 mg sodiu pe flacon, ceea ce corespunde la 1,3% din aportul zilnic maxim de 2 g sodiu recomandat de OMS pentru adulți.
Boala Von Willebrand
Pacienții cu factori de risc clinici sau de laborator cunoscuți (de exemplu, perioperator fără tromboprofilaxie, fără mobilitate precoce, obezitate, supradozaj, cancer) prezintă un risc de evenimente trombotice, inclusiv embolie pulmonară. Prin urmare, acești pacienți cu risc ar trebui monitorizați pentru semne precoce de tromboză. Profilaxia împotriva tromboembolismului venos trebuie inițiată în conformitate cu recomandările actuale.
Atunci când utilizați un medicament care conține factor von Willebrand, medicul curant trebuie să fie conștient de faptul că continuarea tratamentului poate determina o creștere excesivă a FVIII: C. La pacienții tratați cu VWF cu medicamente care conțin FVIII, nivelurile plasmatice de FVIII: C trebuie monitorizate pentru a evita nivelurile excesive de FVIII: C plasmatice, care pot crește riscul de evenimente trombotice și trebuie inițiate măsuri antitrombotice.
Anticorpii neutralizanți (inhibitori) împotriva VWF se pot dezvolta la pacienții cu VWD, în special tipul 3. Dacă nivelurile plasmatice așteptate ale activității VWF: RCo nu sunt atinse sau dacă sângerarea nu este controlată cu doze selectate, ar trebui efectuată o analiză adecvată pentru a determina prezența unui inhibitor VWF. La pacienții cu niveluri ridicate de inhibitori, tratamentul poate să nu fie eficient și ar trebui luate în considerare alte opțiuni terapeutice.
Hemofilie A
O complicație cunoscută a tratamentului persoanelor cu hemofilie A este dezvoltarea anticorpilor de neutralizare a factorului VIII (inhibitori). Acești inhibitori sunt de obicei imunoglobuline IgG îndreptate împotriva activității procoagulante a factorului VIII, care sunt cuantificate în Unități Bethesda (BU) per ml de plasmă utilizând o analiză modificată. Riscul de a dezvolta inhibitori se corelează cu severitatea bolii, precum și cu expunerea la factorul VIII, acest risc este cel mai mare în primele 50 de zile de expunere, dar persistă pe tot parcursul vieții, deși riscul este mai puțin frecvent.
Semnificația clinică a formării inhibitorilor va depinde de titrul inhibitorului, cu un risc mai mic de răspuns clinic insuficient pentru inhibitorii cu titru scăzut care sunt prezenți temporar sau rămân permanent scăzuți decât pentru inhibitorii cu titru ridicat.
În general, toți pacienții tratați cu medicamente cu factor VIII de coagulare ar trebui să fie monitorizați îndeaproape pentru dezvoltarea inhibitorilor prin observații clinice adecvate și teste de laborator. Dacă nivelurile plasmatice așteptate ale activității factorului VIII nu sunt atinse sau dacă sângerarea nu este controlată cu o doză adecvată, trebuie efectuată testarea prezenței inhibitorilor factorului VIII. La pacienții cu niveluri ridicate de inhibitor, terapia cu factor VIII poate să nu fie eficientă și ar trebui luate în considerare alte opțiuni de tratament. Tratamentul acestor pacienți trebuie dirijat de medici cu experiență în tratamentul hemofiliei și a inhibitorilor factorului VIII.
La pacienții cu factori de risc cardiovascular, terapia de substituție FVIII poate crește riscul existent de a dezvolta evenimente cardiovasculare.
Complicații asociate cu un cateter inserat
Dacă este necesar un dispozitiv de acces venos central (CVAD), trebuie luate în considerare toate riscurile asociate, inclusiv infecții locale, bacteriemie și tromboză de cateter la fața locului.
Măsurile standard pentru prevenirea infecțiilor rezultate din utilizarea medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selectarea donatorilor, controlul probelor individuale și al unităților de plasmă combinate pentru markeri specifici de infecție și pași eficienți de fabricație pentru inactivarea/eliminarea virușilor. Cu toate acestea, posibilitatea de transmitere a agenților infecțioși nu poate fi complet exclusă dacă medicamentele sunt administrate din sânge sau plasmă umană. Acest lucru se aplică și virușilor sau agenților patogeni necunoscuți sau noi.
Măsurile luate sunt considerate eficiente pentru virusurile învelite, cum ar fi virusul imunodeficienței umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) și virusul hepatitei C (VHC) și pentru virusul hepatitei A neînvelit (VHA).
Măsurile luate pot avea o eficiență limitată pentru virusurile neînvelite, cum ar fi parvovirusul B19.
Infecția cu Parvovirus B19 poate fi severă la femeile însărcinate (infecție fetală) și la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau la cei cu eritropoieză crescută (de exemplu, anemie hemolitică).
Vaccinarea împotriva icterului (hepatita A și B) trebuie luată în considerare la pacienții cu utilizare regulată sau repetată a medicamentelor derivate din FVIII/VWF derivate din plasma umană.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu s-au efectuat studii de interacțiune cu VWF și FVIII cu alte medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Nu au fost efectuate studii de reproducere pe animale cu Haemate P.
Boala Von Willebrand
În boala von Willebrand, din cauza moștenirii autozomale, situația este diferită. Femeile sunt mai expuse riscului decât bărbații, deoarece sunt expuse riscului de sângerare în timpul menstruației, sarcinii, nașterii și nașterii unui copil și a complicațiilor ginecologice. Pe baza dovezilor post-introducere pe piață, se recomandă înlocuirea VWF pentru tratamentul și prevenirea sângerărilor acute. Nu sunt disponibile studii clinice cu privire la utilizarea VWF în terapia de substituție în timpul sarcinii și alăptării.
Hemofilie A
Nu există experiență în ceea ce privește tratamentul în timpul sarcinii și alăptării din cauza apariției rare a hemofiliei A la femei.
Prin urmare, VWF și FVIII trebuie utilizate în timpul sarcinii și alăptării numai dacă este clar indicat.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Haemate P nu are nicio influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Următoarele reacții adverse se bazează pe rapoarte din studii post-comercializare.
Rezumatul profilului de securitate:
Următoarele reacții adverse pot apărea la adulți și adolescenți în timpul tratamentului cu Haemate P.
Hipersensibilitate sau reacții alergice, evenimente tromboembolice și febră. În plus, pot fi generați inhibitori FVIII și VWF.
Listă tabelată a reacțiilor adverse
Tabelul de mai jos este clasificat pe sisteme de organe MedDRA.
Frecvențele au fost evaluate conform următoarelor convenții: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 la Contact Termeni și condiții de utilizare Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri