Text aprobat pentru decizia de modificare, nr. De identificare: 2015/07515-ZME
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Comprimatul Phenemal 0.1: 1 conține fenobarbital 100 mg
Excipient cu efect cunoscut: 35,62 mg lactoză monohidrat per comprimat
Phenaemaletten: 1 comprimat conține fenobarbital de 15 mg
Excipient cu efect cunoscut: 40 mg lactoză monohidrat per comprimat
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Fenemal 0,1: tablete albe, rotunde, plate, cu margine teșită în partea superioară, marcate cu DN, marcate pe cealaltă parte. Comprimatul poate fi împărțit în jumătăți egale, fiecare conținând 50 mg de fenobarbital. Spargerea comprimatului în sferturi este posibilă numai pentru o înghițire mai ușoară și nu servește la împărțirea în doze egale.
Phenaemaletten: tablete albe, ușor convexe, cu diametrul de 0,57 cm, marcate TC pe partea superioară, marcate pe cealaltă parte. Comprimatul poate fi împărțit în doze egale, fiecare conținând 7,5 mg de fenobarbital.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Diferite forme de epilepsie (crize tonico-clonice generalizate (grand mal), epilepsie mioclonică juvenilă (petit mal impulsiv); prevenirea convulsiilor grand mal în convulsiile din copilărie în copilărie.
Fenobarbitalul nu este eficient în convulsiile de tip absență (vezi pct. 4.4).
4.2 Doze și mod de administrare
Dozajul depinde de natura și severitatea bolii.
Concentrațiile serice terapeutice cu efect anticonvulsivant sunt în intervalul de 10 - 40 µg/ml.
În tratamentul epilepsiei, adulților li se administrează 1-3 mg fenobarbital pe kilogram de greutate corporală. Datorită variabilității ridicate a ratei metabolice între indivizi, poate fi necesară ajustarea dozei de întreținere în timpul tratamentului ulterior.
Cea mai mare doză unică pentru un pacient adult este de 400 mg fenobarbital, cea mai mare doză zilnică totală fiind de 800 mg fenobarbital.
În tratamentul epilepsiei, copiilor li se administrează 3-4 mg fenobarbital pe kilogram de greutate corporală. Datorită variabilității ridicate a ratei metabolice între indivizi, poate fi necesară ajustarea dozei de întreținere în timpul tratamentului ulterior.
Nou-născuții și sugarii cu vârsta de până la 6 săptămâni au nevoie de o doză inițială mai mare, care se administrează de obicei sub formă de i.v. infuzie. În această grupă de vârstă, dozele de întreținere de 3-4 mg/kg greutate corporală/zi mențin concentrațiile serice.
La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 săptămâni și 1 an, doza inițială de 3-4 mg/kg greutate corporală/zi poate fi crescută până la o doză de întreținere de până la 8 mg/kg greutate corporală/zi datorită metabolismului lor mai rapid.
Alte formulări de fenobarbital pot fi mai adecvate în această grupă de vârstă.
Grupuri speciale de pacienți
Reducerea dozei este adesea necesară la pacienții vârstnici. La pacienții cu insuficiență hepatică sau renală poate fi necesară reducerea dozei.
Ajustarea dozei este necesară la pacienții dializați peritoneal. Clearance-ul depinde de caracteristicile fiecărui pacient și de tipul procedurii de dializă. Concentrațiile serice de fenobarbital trebuie monitorizate îndeaproape și doza ajustată pentru a menține nivelurile serice terapeutice.
Durata tratamentului cu fenobarbital este decisă de medicul curant în funcție de evoluția bolii. După ceva timp, medicul dumneavoastră va trebui să reevalueze necesitatea tratamentului cu fenobarbital. Ca și în cazul tuturor medicamentelor care conțin barbiturici, dependența se poate dezvolta după utilizarea prelungită a fenobarbitalului. Trebuie avut în vedere faptul că fenobarbitalul trebuie administrat continuu ca formă simptomatică de tratament și că, după întrerupere, convulsiile pot reveni într-o formă agravată, chiar și starea epileptică poate apărea. Alte simptome ale sevrajului fenobarbital includ anxietate, zvâcniri musculare, tremurături, slăbiciune, amețeli, tulburări de vedere, greață, vărsături, insomnie, hipotensiune ortostatică, halucinații și delir. Se recomandă întreruperea bruscă a tratamentului, dar treptat, prin reducerea lentă a dozei.
Comprimatele se iau cu lichid (aproximativ 1 pahar de apă) și se împart în două doze zilnice.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă, la alte barbiturice sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.
- Intoxicație acută cu alcool, hipnotice, analgezice, tampoane centrale sau stimulente.
- Porfiria hepatică acută.
- Depresie respiratorie severă.
- Disfuncție hepatică severă.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Fenobarbitalul trebuie administrat numai după o analiză atentă a riscurilor și beneficiilor potențiale și dacă pacienții sunt monitorizați îndeaproape, dacă:
- disfuncție renală severă,
- tulburări afective în istoria (familială),
- antecedente de consum de droguri, alcoolism sau alte forme de dependență,
- conștiința pacientului redusă,
- pacienți vârstnici datorită sensibilității crescute la fenobarbital,
- copii hiperactivi,
- leziuni miocardice severe,
- durere acută severă, care poate provoca stări paradoxale de excitare sau masca simptome importante,
- tulburări respiratorii, în special asociate cu dispnee și obstrucție. Efectul depresiv respirator al fenobarbitalului trebuie avut în vedere în timpul administrării Phenaemal 0.1 sau Phenaemaletten.
Reacții cutanate care pun viața în pericol: au fost raportate sindrom Stevens-Johnson (SJS) și necroliză epidermică toxică (TEN) cu fenobarbital.
Pacienții trebuie instruiți cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate. Cel mai mare risc de a dezvolta SJS sau TEN este în primele săptămâni de tratament.
Dacă sunt prezente semne sau simptome ale SJS sau TEN (de exemplu, erupții cutanate progresive adesea cu vezicule sau leziuni ale mucoasei), tratamentul cu fenobarbital trebuie întrerupt.
Cele mai bune rezultate în gestionarea SJS și TEN sunt obținute datorită diagnosticului precoce și întreruperii imediate a fiecărui medicament suspectat. Întreruperea timpurie este asociată cu un prognostic mai bun.
Dacă un pacient dezvoltă SJS sau TEN în timp ce ia fenobarbital, fenobarbitalul nu trebuie administrat niciodată pacientului respectiv.
Informații despre risc de dependență și întrerupere
Fenobarbitalul poate provoca dependență fizică și mentală. Riscul de dependență este prezent cu administrarea zilnică timp de câteva săptămâni. Acest lucru se aplică nu numai supradozajului de doze deosebit de mari, ci și dozelor în intervalul terapeutic.
În cazul utilizării prelungite (mai mult de o săptămână), fenobarbitalul nu trebuie oprit brusc, dar doza trebuie redusă treptat. Trebuie avut în vedere posibilitatea apariției simptomelor tranzitorii de sevraj (vezi pct. 4.2).
Tratamentul pe termen lung cu fenobarbital necesită examinarea regulată a numărului de sânge, a nivelurilor de fosfatază alcalină, precum și a funcției hepatice și renale.
Nivelurile serice sunt recomandate de 1-2 ori pe an. De asemenea, este necesar să se verifice nivelurile serice în faza inițială a terapiei (pentru a capta absorbția și excreția individuală), înainte și după o modificare a medicației, precum și în cazul unei eficacități insuficiente.
Nivelurile serice sunt, de asemenea, necesare pentru efectele secundare și intoxicația suspectată, precum și pentru tratamentul epilepsiei în timpul sarcinii.
Convulsii și absențe psihomotorii
Administrarea fenobarbitalului poate declanșa convulsii psihomotorii și absențe.
Datorită efectelor potențiale asupra metabolismului osos, este necesară o monitorizare regulată.
Expunerea intensă la lumina soarelui în timpul tratamentului cu fenobarbital trebuie evitată datorită posibilității de fotosensibilitate (sensibilitate crescută a pielii la lumină).
Consumul de alcool este strict interzis în timpul tratamentului cu fenobarbital.
Gânduri și comportament sinucigaș
Ideerea și comportamentul suicid au fost raportate la pacienții tratați cu antiepileptice în mai multe indicații. O meta-analiză a studiilor randomizate antiepileptice controlate cu placebo a arătat un risc crescut mic de ideatie și comportament suicidar. Mecanismul acestui risc este necunoscut, iar datele disponibile nu exclud posibilitatea unui risc crescut cu fenobarbital.
Prin urmare, pacienții trebuie monitorizați pentru semne și simptome ale ideii și comportamentelor suicidare și trebuie luat în considerare tratamentul adecvat. Pacienții (și îngrijitorii pacienților) trebuie sfătuiți să ceară sfatul medicului în cazul în care apar semne de idei sau comportament suicidar.
Fenobarbital nu trebuie utilizat în asociere cu stiripentol (un medicament utilizat pentru tratamentul sindromului Dravet) (vezi pct. 4.5).
Reacție încrucișată cu alte medicamente antiepileptice
Există riscul reacțiilor alergice încrucișate cu alte medicamente antiepileptice. Pacienții care au prezentat reacții de hipersensibilitate la alte medicamente antiepileptice prezintă, de asemenea, un risc crescut de hipersensibilitate la fenobarbital. Dacă apar semne ale unei reacții de hipersensibilitate, Phenaemal 0.1 sau Phenaemaletten trebuie întrerupt întotdeauna imediat (vezi pct. 4.8).
Informații despre excipienți
Phenaemal 0.1 și Phenaemaletten conțin lactoză. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efectul fenobarbitalului asupra altor medicamente
Fenobarbitalul este un inductor puternic al sistemului citocromului hepatic cu funcție mixtă P450 oxidază. Studiile sistemelor experimentale la om au arătat inducerea CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9 și CYP3A4. Efectele inducției enzimatice a fenobarbitalului pot accelera metabolismul substanțelor și pot reduce concentrația acestora.
Acest lucru se aplică, de exemplu, la:
- antiaritmice (de exemplu, disopiramidă, chinidină),
- digoxină (nivelurile serice pot fi reduse la jumătate),
- antiepileptice (de exemplu carbamazepină, oxcarbazepină, valproat, etosuximidă, lamotrigină, tiagabină, felbamat, zonisamidă, topiramat, fenitoină),
- bupropion, mianserin, antidepresive triciclice,
- glucocorticoizi,
- contraceptive orale,
- hormoni tiroidieni,
- anticoagulante orale (de exemplu warfarină),
- antifungice (de exemplu, griseofulvină, azoli precum itraconazol, voriconazol, posaconazol),
- antibiotice (de exemplu, cloramfenicol, doxiciclină, metronidazol, rifampicină),
- inhibitori de protează (de exemplu darunavir, lopinavir, indinavir, nelfinavir),
- citostatice (de ex. tenipozid, etopozid, irinotecan),
- teofilină, montelukast,
- blocante ale canalelor de calciu (de exemplu felodipină, nifedipină, nimodipină, verapamil, diltiazem),
- beta-blocante (de exemplu, metoprolol, timolol, propanolol),
- lidocaină,
- clozapină, haloperidol, aripiprazol,
- paracetamol (vezi și mai jos),
- metadonă,
- clonazepam,
- ciclosporină, tacrolimus.
Efectul altor medicamente asupra fenobarbitalului
Valproatul potențează efectul și într-o oarecare măsură efectele secundare ale fenobarbitalului (prin creșterea concentrației serice de fenobarbital) și administrarea concomitentă poate duce la creșterea oboselii, în special la copii. Reducerea dozei de fenobarbital poate fi necesară atunci când este utilizată concomitent.
Oxcarbazepina și felbamatul pot reduce clearance-ul fenobarbitalului și, astfel, pot duce la creșterea concentrațiilor plasmatice. Poate fi necesară reducerea dozei de fenobarbital.
Stiripentolul inhibă izoenzimele CYP450 (CYP2C19 și CYP3A4) și, prin urmare, utilizarea concomitentă poate duce la o interacțiune farmacocinetică (inhibarea metabolismului hepatic) cu fenobarbital (vezi pct. 4.4). Rezultatul este creșterea concentrațiilor serice de fenobarbital cu un risc potențial de supradozaj. Fenobarbitalul nu trebuie utilizat în asociere cu stiripentol. Dacă este necesară administrarea concomitentă, se recomandă monitorizarea clinică a concentrațiilor serice de fenobarbital cu o posibilă ajustare a dozei.
Antidepresivele (inclusiv IMAO, ISRS și triciclice) pot antagoniza efectul antiepileptic al fenobarbitalului prin scăderea pragului convulsivant.
Utilizarea concomitentă a clorpromazinei cu fenobarbitalul poate reduce nivelurile sanguine ale oricăruia dintre aceste medicamente.
Efectele barbituricelor pot fi reduse prin administrarea concomitentă de memantină.
Suplimentele cu acid folic pot duce la scăderea nivelului seric al fenobarbitalului.
Barbituricele pot crește hepatotoxicitatea și pot reduce efectul paracetamolului (acetaminofen, vezi și mai sus).
Absorbția fenobarbitalului poate fi afectată de utilizarea concomitentă de cărbune activ.
Utilizarea concomitentă a fenobarbitalului cu medicamente care conțin sunătoare (Hypericum perforatum) nu este recomandată ca concentrații serice și, prin urmare, efectele terapeutice ale fenobarbitalului pot fi reduse.
Se știe că barbituricele cresc toxicitatea metotrexatului.
Deoarece fenobarbitalul și fenitoina au profiluri de inducție similare și suferă biotransformare de către aceleași enzime, există potențial atât pentru inducție, cât și pentru inhibare. Rezultatul interacțiunii dintre cele două medicamente la un anumit pacient va arăta ce mecanism predomină (vezi și mai sus).
Administrarea concomitentă cu alte medicamente depresive centrale (anumite medicamente psihotrope, anestezice, analgezice, antihistaminice, hipnotice) sau alcoolul poate duce la efecte deprimante suplimentare ale sistemului nervos central (SNC).
Fenobarbitalul poate crește necesitatea de vitamina D.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Femeile aflate la vârsta fertilă
Ar trebui oferite sfaturi profesionale femeilor aflate la vârsta fertilă. Atunci când o femeie intenționează să rămână gravidă, necesitatea tratamentului antiepileptic ar trebui reevaluată.
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie informate cu privire la necesitatea planificării și monitorizării sarcinii înainte de începerea tratamentului.
Tratamentul cu fenobarbital poate duce la deficit de acid folic. Suplimentarea cu acid folic trebuie luată în considerare la femeile care intenționează să rămână gravide și în timpul sarcinii pentru a reduce riscul de malformații, în special defecte ale tubului neural (vezi și pct. 4.5).
Riscul asociat fenobarbitalului
La copiii expuși la fenobarbital in utero, cele mai frecvent raportate malformații sunt despicarea buzelor și/sau a palatului, malformațiile cardiovasculare și defectele tubului neural. În plus, s-a observat o incidență crescută a microcefaliei, dismorfia craniană, dismorfia craniofacială, anomalii ale degetelor, pierderea ușoară în greutate la naștere și scăderea lungimii corpului. Sindromul fetal este posibil în cazul anticonvulsivantelor. Fenobarbitalul în combinație cu cofeina poate duce la un risc crescut de malformații. Boala de bază tratată poate fi, de asemenea, motivul riscului crescut de malformație. Cu toate acestea, riscul de malformație depinde și de tratamentul antiepileptic.
Măsuri în timpul sarcinii
Când planificați o sarcină sau în cazul unui stadiu incipient al sarcinii, este necesar să consultați imediat un medic. Fenobarbitalul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai după o analiză atentă a beneficiilor și riscurilor. Riscul pentru embrion/făt asociat cu fenobarbital ar trebui să fie ponderat cu atenție împotriva riscului pentru mamă și copil asociat cu epilepsie netratată. Dacă se consideră necesară administrarea de fenobarbital, trebuie administrată cea mai mică doză posibilă pentru prevenirea convulsiilor. Acest lucru se aplică pe toată durata sarcinii, dar mai ales în primul trimestru, în special între a 20-a și a 40-a zi de sarcină. Deoarece malformațiile sunt cel mai probabil datorate concentrațiilor plasmatice maxime, doza zilnică trebuie administrată în câteva doze mici pe parcursul zilei, în special în timpul fazei sensibile a dezvoltării embrionare între a 20-a și a 40-a zi de sarcină.
Concentrațiile plasmatice ale fenobarbitalului pot fluctua în timpul sarcinii. În prima lună de sarcină, acestea pot scădea și în a șasea săptămână adesea cresc din nou până la nivelurile pre-sarcină. Prin urmare, acestea trebuie monitorizate în mod regulat până la sfârșitul perioadei de șase săptămâni, pentru a preveni intoxicația postnatală. Nivelurile plasmatice trebuie să fie la capătul inferior al intervalului terapeutic, în special până în ziua 40 de sarcină.
Deoarece tratamentul cu mai multe medicamente este asociat cu un risc crescut de malformații congenitale, combinația cu alte anticonvulsivante sau alte medicamente trebuie evitată ori de câte ori este posibil la femeile aflate la vârsta fertilă și în timpul sarcinii.
Tratamentul cu fenobarbital nu trebuie întrerupt în timpul sarcinii fără consultarea medicului, deoarece întreruperea bruscă a tratamentului sau reducerea necontrolată a dozei pot duce la convulsii epileptice la o femeie însărcinată, care poate dăuna ei și/sau copilului nenăscut.
Suplimentarea cu acid folic trebuie luată în considerare la femeile care intenționează să rămână gravide și în timpul sarcinii pentru a reduce riscul de malformații, în special defecte ale tubului neural (vezi și pct. 4.5).
Măsurile de diagnostic prenatale sunt recomandate pentru depistarea precoce a leziunilor fetale (ultrasunete și determinarea nivelurilor de alfa-fetoproteine).
Efecte asupra nou-născuților
Pentru a preveni tulburările de coagulare a sângelui legate de vitamina K1 la nou-născuți, se recomandă administrarea orală a vitaminei K1 în ultima lună de sarcină, precum și administrarea de vitamina K1 la nou-născut imediat după naștere. În plus, nou-născutul ar trebui să fie monitorizat pentru semne de sângerare.
Sedarea și dependența de droguri pot apărea la nou-născuții femeilor tratați cu fenobarbital, în special în perioada imediat postpartum. Simptomele de sevraj sunt posibile mai ales atunci când sugarii nu sunt alăptați și, prin urmare, nou-născuții trebuie monitorizați de către un medic pediatru în astfel de cazuri.
Fenobarbitalul trece în laptele matern. Femeile tratate cu doze mari de fenobarbital nu trebuie să alăpteze. Alăptarea nu este de obicei necesară la femeile tratate cu doze mici de fenobarbital. Cu toate acestea, riscul apariției simptomelor de sevraj la un sugar trebuie să fie cântărit cu atenție față de riscul efectelor farmacologice la sugarul alăptat (sedare cu reflex de aspirație redus și scădere ulterioară în greutate). Dacă apare sedare excesivă sau sugarul este reticent la supt, alăptarea trebuie oprită.
În prima săptămână postnatală, concentrația serică a fenobarbitalului liber poate fi mai mare la un sugar alăptat decât la mamă, deoarece cantitățile de fenobarbital luate în utero și alăptarea se acumulează datorită eliminării sale mai lente la nou-născut. Prin urmare, sugarii alăptați trebuie monitorizați îndeaproape pentru eventuale reacții adverse (sedare). Dacă este necesar, alăptarea trebuie începută după o perioadă neonatală timpurie (adică după 7 zile din viața sugarului). La sugarii alăptați, pe lângă monitorizarea stării clinice, nivelurile serice de fenobarbital trebuie monitorizate în mod regulat. Înțărcarea bebelușului din laptele matern trebuie făcută încet, în câteva săptămâni. În cazul înțărcării bruște a bebelușului din laptele matern, copilul trebuie monitorizat medical.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Chiar și administrat corect, fenobarbitalul poate afecta atenția într-o asemenea măsură încât capacitatea de a participa activ la traficul rutier sau de a folosi utilaje este afectată.
Acest lucru este din ce în ce mai adevărat în combinație cu alcoolul. Prin urmare, conducerea, folosirea utilajelor și alte activități periculoase trebuie oprite în primele zile de tratament.
Această decizie trebuie luată de un medic care va lua în considerare răspunsul individual și doza specifică a medicamentului.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos (vezi Tabelul 1) folosind terminologia MedDRA în funcție de clasa de sisteme de organe și frecvență: