Text aprobat pentru decizia de modificare, ev. Nr.: 2012/01222-ZME
Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2012/01229-Z1B; 2014/04830-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare fiolă de 5 ml conține 25 mg de medicament clorură de clorpromazinium.
Excipienți cu efect cunoscut
Soluția injectabilă de plegomazină conține disulfit de potasiu și sulfit de sodiu anhidru.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție injectabilă pentru uz intramuscular (i.m.).
Aspect: soluție limpede, incoloră, cu o posibilă ușoară nuanță verzuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Soluția injectabilă de plegomazină este un neuroleptic fenotiazinic. Este indicat în următoarele condiții:
- Schizofrenie și alte psihoze (în special paranoide), fază maniacală în tulburarea afectivă bipolară (mai ales dacă este asociată cu tulburări de conduită și agitație).
- Semne severe de anxietate însoțite de neliniște psihomotorie, excitare, comportament impulsiv violent sau periculos. Plegomazina este utilizată ca adjuvant în tratamentul pe termen scurt al acestor afecțiuni.
- Greață și vărsături în stadiile terminale ale bolii (în cazul în care alte medicamente au eșuat sau nu sunt disponibile).
- Condiții de excitare și agitație la copiii cu schizofrenie și autism.
- Tratamentul complementar al durerii de diferite origini (nevralgie, nevrită, tumori maligne, arsuri).
4.2 Doze și mod de administrare
Adulți:
O injecție intramusculară profundă de 25-50 mg urmată de tratament oral este suficientă în multe cazuri, dar doza intramusculară poate fi repetată, dacă este necesar, la intervale de 6 până la 8 ore. Treceți la administrarea orală cât mai curând posibil.
Pacienți vârstnici:
Începeți cu o jumătate sau chiar un sfert de doză pentru adulți.
Dozarea cloromromazinei pentru tratamentul schizofreniei, altor psihoze, anxietate și agitație, schizofrenie și autism la copii:
Calea de administrare
Adulți
Copii cu vârsta de până la 1 an
Copii în vârstă de 1-5 ani
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani
Pacienți vârstnici sau debilitați
Pentru supresia acută a simptomelor 25-50 mg la fiecare 6-8 ore.
Nu utilizați decât dacă salvați vieți.
0,5 mg/kg greutate corporală la fiecare 6-8 ore. Doza nu trebuie să depășească 40 mg pe zi.
0,5 mg/kg greutate corporală la fiecare 6-8 ore. Doza nu trebuie să depășească 75 mg pe zi.
Dozele mai mici decât la adulți sunt suficiente pentru a controla simptomele, i. 25 mg la fiecare 8 ore.
Calea de administrare
Adulți
Copii cu vârsta de până la 1 an
Copii în vârstă de 1-5 ani
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani
Pacienți vârstnici sau debilitați
25-50 mg dacă tratamentul nu este eficient, apoi 25-50 mg până la 500-1000 ml soluție injectabilă de clorură de sodiu prin perfuzie intravenoasă lentă.
Informatia nu este disponibilă.
Greață și vărsături în stadiile terminale ale bolii:
Calea de administrare
Adulți
Copii cu vârsta de până la 1 an
Copii în vârstă de 1-5 ani
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani
Pacienți vârstnici sau debilitați
Doza inițială de 25 mg apoi 25-50 mg la fiecare 3-4 ore până când dispare vărsăturile trec mai târziu la uz oral.
Nu utilizați decât dacă salvați vieți.
0,5 mg/kg la fiecare 6-8 ore. Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 40 mg.
0,5 mg/kg la fiecare 6-8 ore. Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 75 mg pe zi.
Tratamentul complementar al durerii de diferite origini (nevralgii, nevrite, tumori maligne, arsuri):
Calea de administrare
Adulți
Copii cu vârsta de până la 1 an
Copii în vârstă de 1-5 ani
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani
Pacienți vârstnici sau debilitați
O doză inițială de 25 mg, apoi 25-50 mg la fiecare 6-8 ore până când pacientul trece la administrare orală.
Informatia nu este disponibilă.
Injecție intramusculară profundă.
Formele de dozare orale trebuie utilizate ori de câte ori este posibil.
Formele de dozare parenterale pot fi utilizate în caz de urgență. Ele pot fi administrate numai sub formă de injecție intramusculară profundă. Plegomazina este prea iritantă pentru a fi administrată subcutanat. Dacă este posibil, trebuie evitate injecțiile repetate.
4.3 Contraindicații
? Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
? Atenuarea măduvei osoase.
? Risc de glaucom cu unghi închis.
? Riscul de retenție urinară asociat cu tulburări uretroprostatice.
? Istoricul agranulocitozei.
? Antiparkinsonieni dopaminergici (vezi pct. 4.5).
? Mamele care alăptează (vezi pct. 4.6).
? Luând citalopram, escitalopram.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Toți pacienții trebuie informați că, dacă prezintă febră, dureri în gât sau orice altă infecție, trebuie să-și informeze imediat medicul și să aibă o hemoleucogramă completă. Tratamentul trebuie întrerupt dacă se observă modificări grave (leucocitoză, granulocitopenie).
Plegomazina nu trebuie utilizată la pacienții cu hipotiroidism, feocromocitom, miastenie gravis și hipertrofie de prostată. Nu trebuie utilizat la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la fenotiazine sau cu antecedente de glaucom cu unghi îngust sau agranulocitoză.
Se recomandă monitorizarea periodică a numărului total de sânge, deoarece au fost raportate cazuri de agranulocitoză. Apariția unei infecții inexplicabile sau a febrei poate indica discrazie sanguină (vezi pct. 4.8) și necesită examinare hematologică urgentă.
Sindromul neuroleptic malign: tratamentul trebuie întrerupt în caz de hiperpirexie inexplicabilă, deoarece acesta poate fi unul dintre simptomele sindromului malign neuroleptic (paloare, hipertermie, disfuncție autonomă). Simptome de instabilitate autonomă, cum ar fi hiperhidroza și tensiunea arterială variabilă pot preveni apariția hipertermiei și sunt semne de avertizare ale acestui sindrom. În timp ce efectele neuroleptice pot fi de origine idiosincrazică, anumiți factori de risc, precum de ex. deshidratarea și afectarea creierului pot indica o predispoziție.
Simptome acute de sevraj, inclusiv greață, vărsături și insomnie, au fost raportate foarte rar după retragerea bruscă a dozelor mari de neuroleptice. De asemenea, pot apărea recăderi și au fost raportate reacții extrapiramidale. Prin urmare, se recomandă plantarea treptată.
În schizofrenie, răspunsul la tratamentul neuroleptic poate fi întârziat. Dacă tratamentul este oprit, reapariția simptomelor poate să nu fie vizibilă de ceva timp.
Neurolepticele fenotiazinice pot provoca prelungirea intervalului QT, ceea ce crește riscul de torsadă ventriculară severă a vârfurilor, care poate fi fatală (moarte subită). Prelungirea QT poate fi potențată, mai ales în prezența bradicardiei, hipokaliemiei și prelungirii QT congenitale sau dobândite (de exemplu, induse de medicamente). Echilibrul risc-beneficiu trebuie bine luat în considerare înainte de inițierea tratamentului cu Plegomazină. Dacă starea clinică o permite, trebuie efectuate examinări medicale și de laborator înainte de inițierea terapiei neuroleptice pentru a exclude posibilii factori de risc și, dacă se consideră necesar, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Înainte de administrare, trebuie exclusă prezența oricăror factori care determină apariția aritmiei ventriculare, dacă este posibil din punct de vedere clinic:
? bradicardie mai mică de 55 de bătăi pe minut
? tratament concomitent cu alte medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT
? interval QT lung congenital
? tratament concomitent cu orice medicament care poate induce bradicardie severă (1, bronhospasm, reacții anafilactice
Tulburări ale sistemului endocrin
galactoree, ginecomastie, disfuncție erectilă, impotență, tulburare de excitare sexuală la femei
Tulburări de metabolism și nutriție
afectarea toleranței la glucoză (vezi pct. 4.4)
hiperglicemie (vezi pct. 4.4), hipertrigliceridemie, hiponatremie, secreție inadecvată de hormon antidiuretic
letargie, schimbări de dispoziție
Tulburări ale sistemului nervos
sedare 2, somnolență 2, diskinezie (distonie acută sau diskinezie, de obicei tranzitorie, mai frecventă la copii și adulți tineri și care apare de obicei în primele 4 zile de tratament sau după creșterea dozei), diskinezie tardivă, tulburare extrapiramidală, acatisie doză inițială mare))
torticolis, criză oculară, trismus, akinezie, hiperkinezie, sindrom neuroleptic malign (hipertermie, rigiditate, disfuncție autonomă și tulburări de conștiență) (vezi pct. 4.4), parkinsonism (mai frecvent la adulți și vârstnici. De obicei apare după săptămâni sau luni). rigiditate sau alte semne de parkinsonism
tulburări de acomodare (asociate cu efecte anticolinergice), depozite în ochi 4, modificări oculare 6
Tulburări cardiace și cardiace
Prelungirea QT ECG (ca și în cazul altor neuroleptice) (vezi pct. 4.4), depresie ST, modificări ale undelor U și ale undelor T
Aritmii cardiace, inclusiv aritmie ventriculară și aritmie atrială, bloc A-V, fibrilație ventriculară, tahicardie ventriculară, torsadă de vârfuri
Stop cardiac a fost observat în timpul tratamentului cu neuroteptice fenotiazinice, probabil dependente de doză. Posibile predispoziții sunt bolile cardiace preexistente, bătrânețea, hipokaliemia și utilizarea concomitentă a antidepresivelor triciclice.
Moarte subită/moarte subită cardiacă (cu posibile cauze de origine cardiacă, precum și cazuri de moarte subită inexplicabilă la pacienții tratați cu fenotiazine neuroleptice) (vezi pct. 4.4)
Hipotensiune ortostatică (pacienții vârstnici sau persoanele cu epuizare lichidă sunt deosebit de sensibile: acest lucru este mai probabil să apară după administrarea intramusculară)
embolie venoasă, embolie pulmonară (uneori fatală), tromboză venoasă profundă (vezi pct. 4.4)
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
depresie respiratorie, congestie nazală
Tulburări gastrointestinale
gură uscată, constipație (vezi pct. 4.4)
colită ischemică, ileus paralitic (vezi pct. 4.4), perforație intestinală (uneori fatală), necroză gastro-intestinală (uneori fatală), colită necrozantă (uneori fatală), obstrucție intestinală
Tulburări hepatobiliare
icter colestatic 5, leziuni hepatice 5, leziuni hepatice colestatice 5, leziuni hepatice mixte
Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat
dermatită alergică, angioedem, urticarie, reacții de fotosensibilitate, sensibilitate la contactul cu pielea pot să apară rar la subiecții care manipulează medicamente care conțin clorpromazină (vezi pct. 4.4), erupții cutanate
Tulburări renale și biliare
retenție urinară (asociată cu efecte anticolinergice)
Condiții în timpul sarcinii, în perioada de șase săptămâni și în perioada perinatală
sindrom de sevraj la nou-născut (vezi pct. 4.6)
Tulburări ale sistemului reproductiv și ale sânilor
Tulburări generale și condiții la locul administrării
tulburare de reglare a temperaturii corpului, insomnie, agitație
1 poate fi observat fără semne de boală clinică
2 în principal la începutul tratamentului
3 în principal în timpul tratamentului de lungă durată; poate să apară după întreruperea tratamentului cu neuroleptic și să dispară după reinițierea tratamentului sau dacă doza este crescută
4 în partea din față a ochiului datorită acumulării de medicamente, dar de obicei fără a afecta vederea
5 semnul de avertizare poate fi un debut brusc de febră după una până la trei săptămâni de tratament și dezvoltarea ulterioară a icterului. Icterul indus de clorpromazină are proprietăți biochimice și alte proprietăți ale icterului obstructiv (colestatic) și este asociat cu obstrucții ale căilor biliare, prezența frecventă a eozinofiliei concomitente sugerând natura alergică a acestui fenomen. Insuficiența hepatică, uneori letală, a fost raportată rar la pacienții tratați cu clorpromazină. Tratamentul trebuie întrerupt după icter (vezi pct. 4.4 de mai sus).
6 la unii indivizi, s-a observat dezvoltarea decolorării metalice a gri-violet a pielii, în special la femeile care au primit continuu clorpromazină de mult timp (patru până la opt ani).
Riscul de reacții alergice, inclusiv reacții anafilactice și bronhospasm datorat prezenței sulfitului de sodiu și disulfitului de potasiu ca excipienți.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Toxicitatea și tratamentul supradozajului: Simptomele supradozajului cu clorpromazină includ somnolență sau pierderea cunoștinței, hipotensiune arterială, tahicardie, modificări ale ECG, aritmii ventriculare și hipotermie, parkinsonism, convulsii și coma. Pot apărea diskinezii extrapiramidale severe.
Tratamentul este simptomatic, cu monitorizarea continuă a funcției respiratorii și cardiace (riscul unui interval QT prelungit) până când starea pacientului se îmbunătățește.
Dacă pacientul ajunge suficient de devreme (în decurs de 6 ore) după administrarea unei doze toxice, se poate efectua spălare gastrică. Inducția farmacologică a vărsăturilor este probabil inutilă. Ar trebui dat carbon activat. Nu există un antidot specific. Tratamentul este de susținere.
Vasodilatația generalizată poate duce la colaps circulator; ridicarea picioarelor pacientului poate fi suficientă. În cazurile severe, trebuie efectuată completarea cu soluție intravenoasă, iar soluțiile perfuzabile trebuie încălzite înainte de administrare pentru a preveni.
Substanțe inotrope pozitive, cum ar fi de ex. dopamina poate fi utilizată dacă înlocuirea lichidelor nu este suficientă pentru corectarea colapsului circulator. Vasoconstrictorii periferici nu sunt în general recomandați, ar trebui evitată utilizarea adrenalinei.
Tahiaritmiile ventriculare sau supraventriculare răspund de obicei la restabilirea temperaturii normale a corpului și la corectarea tulburărilor circulatorii sau metabolice. În cazul unei afecțiuni permanente sau care pune viața în pericol, trebuie utilizată o terapie antiaritmică adecvată. Evitați lidocaina și, dacă este posibil, antiaritmicele cu acțiune îndelungată.
Atenuarea semnificativă a sistemului nervos central necesită menținerea permeabilității căilor respiratorii, în cazuri extreme, respirație asistată. Reacțiile distonice severe răspund de obicei la prociclidină (5-10 mg) sau orfenadrină (20-40 mg), intramuscular sau intravenos. Convulsiile sunt tratate intravenos cu diazepam.
Sindromul neuroleptic malign este tratat prin scăderea temperaturii corpului. Se poate administra dantrolen sodic.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psiholeptice, antipsihotice, fenotiazine cu lanț lateral alifatic.
Codul ATC: N05AA01.
Clorpromazina este un neuroleptic fenotiazinic.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Clorpromazina se absoarbe rapid și se distribuie pe scară largă în organism. Este metabolizat în ficat și excretat în urină și bilă. În timp ce concentrațiile plasmatice ale clorpromazinei scad rapid, excreția metaboliților clorpromazinei este foarte lentă. Medicamentul se leagă bine de proteinele plasmatice. Se difuzează ușor prin placentă. O cantitate mică a fost găsită în laptele femeilor tratate. Copiii necesită doze mai mici pe kg decât adulții.
5.3 Date preclinice de siguranță
Nu există date preclinice relevante pentru medicul de prescripție care să fie în plus față de cele deja menționate în alte secțiuni ale RCP.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
sulfit de sodiu, anhidru
apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilități
Clorpromazina este incompatibilă cu următoarele medicamente:
1. alopurinol: la adăugarea de clorură de clorpromazinium și soluție salină normală, se formează imediat o turbiditate groasă și precipitată,
2. amifostină, cimetidină, cloxacilină, fludarabină, meticilină, penicilină G-potasiu, penicilină G-sodiu și sargramostim: dacă se adaugă clorură de clorpromazinium, se formează imediat turbiditate,
3. amfotericină B, ampicilină, cloramfenicol, clorotiazidă, ethamivan, metohexital, sulfadiazină, sulfadimidină și aminofilină: se formează un precipitat imediat după fiecare adăugare la clorură de clorpromazinium, 5% dextroză și apă,
4. aztreonam: imediat după adăugarea la clorură de clorpromazinium se formează imediat o turbiditate groasă albă,
5. dimenhidrinat, pentobarbital și ranitidină, tiopental: fiecare este incompatibil cu clorura de clorpromazinium într-o seringă,
6. Heparină: cu clorură de clorpromazinium, formează o turbiditate sau precipită în seringă,
7. Morfină: în combinație cu clorură de clorpromazinium, se poate observa un precipitat în seringă.
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauții speciale pentru depozitare
A nu se păstra la temperaturi peste 25 ° C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
5 ml de soluție în fiole de sticlă incolore cu inele de codare verde-albastru și inele de rupere albe.
2 x 5 fiole într-un pachet transparent, închis din PVC-PET P/PE.
6.6 Precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări
Nu există cerințe speciale de eliminare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC
1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
8. NUMĂR DE ÎNREGISTRARE
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI
Data primei înregistrări: 4 mai 1971
Data ultimei reînnoiri: 9 iulie 2009