Text aprobat la decizia de transfer, ev. Nr.: 2019/03408-TR 2018/08117-Z
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține tiamazol 10 mg.
Excipienți cu efect cunoscut
Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 195 mg, vezi pct. 4.4.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimat filmat biconvex, de culoare gri-portocaliu, rotund, de 9 mm, cu o linie de scor pe ambele fețe.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul hipertiroidiei, inclusiv:
- tratamentul conservator al hipertiroidismului, în special la gușa mică sau lipsă,
- pregătirea pentru intervenția chirurgicală pentru toate formele de hipertiroidism,
- pregătire pentru radioterapie, în special la pacienții cu hipertiroidism sever,
- tratament tranzitoriu după administrarea de iod radioactiv,
- tratament profilactic la pacienții cu o formă latentă de hipertiroidism, un adenom autonom sau cu antecedente de hipertiroidism înainte de administrarea de iod (de exemplu, agent de contrast cu iod).
4.2 Doze și mod de administrare
Tiamazolul este metabolitul activ al carbimazolului, dar 1 mg tiamazol nu este echivalent cu 1 mg carbimazol. Acest lucru trebuie luat în considerare la începutul tratamentului cu tiamazol sau la trecerea de la carbimazol la tiamazol. Următoarele recomandări de dozare trebuie respectate.
În funcție de gravitatea bolii și de aportul de iod, tratamentul este de obicei început cu o doză zilnică de 10 până la 40 mg de tiamazol. În multe cazuri, inhibarea producției de hormoni tiroidieni poate fi realizată de obicei cu doze inițiale de 20 până la 30 mg de tiamazol pe zi. În cazurile mai puțin severe, este posibil să nu fie necesară o doză inhibitoare completă și, prin urmare, poate fi luată în considerare o doză inițială mai mică. În cazurile mai severe de hipertiroidism, poate fi necesară o doză inițială de tiamazol de 40 mg.
Doza este ajustată în funcție de condițiile individuale în funcție de starea metabolică a pacientului, care este determinată de dezvoltarea nivelurilor de hormoni tiroidieni.
Una dintre următoarele proceduri este recomandată pentru tratamentul de întreținere:
- doză zilnică de întreținere de 5 până la 20 mg tiamazol în asociere cu levotiroxină pentru a preveni hipotiroidismul,
- monoterapie cu doze zilnice de 2,5 până la 10 mg tiamazol.
Hipertiroidismul indus de iod poate necesita doze mai mari.
Utilizare la copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 3 și 17 ani)
Doza inițială pentru tratament la copii și adolescenți (cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani) trebuie ajustată în funcție de greutatea corporală a pacienților. De obicei, tratamentul se începe cu o doză de 0,5 mg/kg împărțită în 2 sau 3 doze egale. Pentru tratamentul de întreținere, doza poate fi redusă și administrată o dată pe zi, pe baza răspunsului pacientului la tratament. Este necesar un tratament suplimentar cu levotiroxină pentru a preveni hipotiroidismul.
Doza zilnică totală de 40 mg/zi nu trebuie depășită.
Utilizare la copii (cu vârsta de 2 ani și mai mici)
Siguranța și eficacitatea tiamazolului la copii cu vârsta de 2 ani și peste nu au fost evaluate sistematic.
Prin urmare, nu este recomandată utilizarea tiamazolului la copii cu vârsta de până la 2 ani.
Tratamentul conservator al hipertiroidismului
Scopul tratamentului este realizarea unei stări metabolice eutiroidiene și remisie pe termen lung după o durată limitată de tratament. În funcție de pacienții tratați, remisia poate fi atinsă în maximum 50% din cazuri după un an. Incidența raportată a remisiei variază semnificativ în cazuri fără o explicație completă a cauzelor care stau la baza. Factorii care sunt susceptibili să funcționeze aici sunt, tipul de hipertiroidism (imunogen sau neimunogen), durata tratamentului, doza de tiamazol, precum și aportul de iod în alimente și suplimentele nutritive.
Tratamentul conservator al hipertiroidismului durează de obicei 6 luni până la 2 ani (în medie 1 an). Statistic, posibilitatea remisiunii crește odată cu durata tratamentului. În cazurile în care remisia bolii nu poate fi realizată și terapiile definitive nu pot fi utilizate, tiamazolul poate fi administrat pentru o lungă perioadă de timp la cea mai mică doză posibilă fără sau în combinație cu o doză mică de levotiroxină.
Pacienții cu gușă mare și traheea restrânsă trebuie să primească, dacă este cazul, tratament pe termen scurt cu tiamazol, deoarece administrarea pe termen lung poate induce creșterea gușei. Este necesară o monitorizare atentă a tratamentului (nivel TSH, diametru traheal). Tratamentul trebuie, dacă este posibil, să fie combinat cu administrarea suplimentară de levotiroxină.
Tratamentul preoperator
Pre-tratamentul temporar (timp de 3 până la 4 săptămâni sau mai mult dacă este necesar individual) poate ajuta la obținerea unei stări metabolice eutiroidiene, reducând astfel riscul intervenției chirurgicale.
Tratamentul chirurgical trebuie efectuat de îndată ce pacientul se află în eutiroidism. În caz contrar, trebuie administrată levotiroxină. Tratamentul poate fi oprit cu o zi înainte de operație.
Creșterea fragilității indusă de tiamazol și riscul de sângerare din țesutul tiroidian pot fi compensate prin administrarea ulterioară preoperatorie de doze mari de iod în ultimele zece zile înainte de operație (tratamentul cu iod Plumer).
Tratament înainte de aplicarea radioiodului
În cazurile severe de hipertiroidism, este deosebit de important să se realizeze eutiroidismul înainte de a începe administrarea de iod radioactiv, deoarece în cazuri rare a apărut o criză tirotoxică fără un astfel de tratament după un astfel de tratament.
Notă: Derivații tionamidei pot reduce sensibilitatea țesutului tiroidian la administrarea de iod radioactiv. Activarea țesutului paranodular al adenoamelor autonome prin tratament anterior trebuie evitată prin terapia cu iod radio planificat.
Tratamentul tranzitoriu după aplicarea radioiodului
Durata tratamentului și doza trebuie ajustate individual în funcție de gravitatea stării clinice și de timpul estimat la care devine efectivă terapia cu iod radioactiv (aproximativ 4 până la 6 luni).
Tratamentul preventiv al pacienților cu risc de a dezvolta hipertiroidism ca urmare a administrării de substanțe care conțin iod în scopuri diagnostice
O doză zilnică de 10 până la 20 mg de tiamazol și/sau 1 g de perclorat este, în general, administrată timp de aproximativ 10 zile (de exemplu, în cazul unui agent de contrast excretat renal). Durata tratamentului depinde de cât timp agentul de contrast rămâne în organism.
Grupuri speciale de pacienți
Pacienți cu insuficiență hepatică
Clearance-ul plasmatic al tiamazolului este redus la pacienții cu insuficiență hepatică. Prin urmare, trebuie administrată cea mai mică doză posibilă, iar pacienții trebuie monitorizați îndeaproape.
Pacienți cu insuficiență renală
Deoarece nu sunt disponibile date privind farmacocinetica tiamazolului la pacienții cu insuficiență renală, se recomandă ajustarea individuală atentă a dozei sub monitorizare atentă a pacientului. Trebuie administrată cea mai mică doză posibilă.
Deși nu este de așteptat acumularea dozei la pacienții vârstnici, se recomandă ajustarea individuală atentă a dozei sub monitorizare atentă a pacientului.
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu mult lichid.
La începutul tratamentului cu doze mari de hipertiroidism, dozele zilnice de mai sus pot fi împărțite și luate la intervale regulate pe parcursul zilei.
Doza de întreținere poate fi luată imediat dimineața în timpul sau după micul dejun.
4.3 Contraindicații
Tirozolul nu trebuie utilizat la pacienți:
- cu hipersensibilitate la substanța activă, la alți derivați de tionamidă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,
- cu afecțiuni sanguine moderate până la severe (granulocitopenie),
- cu colestază înainte de a începe tratamentul care nu este cauzat de hipertiroidism,
- cu afectarea anterioară a măduvei osoase după tratamentul cu carbimazol sau tiamazol,
- cu antecedente de pancreatită acută după administrarea tiamazolului sau a precursorului său carbimazol.
Terapia combinată cu tiamazol și hormoni tiroidieni este contraindicată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Tirozolul nu trebuie utilizat la pacienții cu:
- antecedente de reacții ușoare de hipersensibilitate (de exemplu, erupție alergică, prurit).
Tiamazolul trebuie utilizat numai pentru perioade scurte și sub supraveghere atentă a pacienților cu:
- gușă mare cu constricție traheală din cauza riscului de creștere a gușei.
Agranulocitoza a fost raportată în aproximativ 0,3 până la 0,6% din cazuri și pacientul trebuie informat cu privire la simptome (stomatită, faringită, febră) înainte de începerea tratamentului. De obicei, apare în primele săptămâni de tratament, dar poate apărea și la câteva luni după începerea tratamentului și la reluarea tratamentului. Se recomandă monitorizarea atentă a numărului de sânge înainte și după tratament, în special în cazurile de granulocitopenie ușoară preexistentă. În cazul apariției oricăruia dintre aceste simptome, în special în primele săptămâni de tratament, pacientul trebuie instruit să contacteze imediat medicul pentru o hemoleucogramă. Dacă se confirmă agranulocitoza, medicamentul trebuie întrerupt.
Alte reacții adverse mielotoxice sunt rare la dozele recomandate. Reacțiile adverse mielotoxice au fost raportate frecvent în cazul dozelor mari de tiamazol (aproximativ 120 mg pe zi). Această doză trebuie utilizată numai în indicații specifice (boală severă, criză tirotoxică). Apariția toxicității măduvei osoase în timpul tratamentului cu tiamazol necesită întreruperea medicamentului și, dacă este necesar, trecerea la un alt agent tirostatic.
Au fost raportate cazuri de pancreatită acută la pacienții cărora li s-a administrat tiamazol sau precursorul acestuia carbimazol. În caz de pancreatită acută, tiamazolul trebuie întrerupt imediat. Tiamazolul nu trebuie utilizat la pacienții cu pancreatită acută după antecedente de tiamazol sau precursorul său carbimazol. Expunerea repetată poate duce la recurența pancreatitei acute cu un timp de debut scurtat.
Femeile aflate la vârsta fertilă și sarcina
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficiente în timpul tratamentului.
Utilizarea carbimazolului la femeile gravide trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a raportului beneficiu-risc. Dacă tiamazolul este utilizat în timpul sarcinii, trebuie administrată cea mai mică doză eficientă fără administrarea ulterioară de hormoni tiroidieni. Este necesară o monitorizare atentă a mamei, a fătului și a nou-născuților (vezi secțiunea 4.6).
Supradozajul poate duce la hipotiroidism subclinic sau clinic și la creșterea tiroidei din cauza nivelurilor crescute de TSH. Când se atinge eutiroidismul, doza de tiamazol trebuie redusă imediat și, dacă este necesar, levotiroxina trebuie administrată concomitent. Nu se recomandă întreruperea completă a tiamazolului și continuarea levotiroxinei în monoterapie.
Creșterea tiroidei în timpul tratamentului cu tiamazol în ciuda supresiei TSH se datorează bolii de bază și nu poate fi prevenită printr-un tratament suplimentar cu levotiroxină.
Atingerea nivelurilor normale de TSH este crucială pentru a minimiza riscul de orbitopatie endocrină sau agravare. Cu toate acestea, această afecțiune nu depinde adesea de evoluția bolii tiroidiene. O astfel de complicație nu este un motiv pentru schimbarea regimului adecvat de tratament și nu trebuie considerată ca un efect advers al tratamentului corect ajustat.
Într-un procent scăzut de cazuri, hipotiroidismul întârziat poate apărea după tratamentul tirostatic fără alte măsuri de ablație. Aceasta nu este probabil o reacție adversă a medicamentului, ci o consecință a unui proces inflamator sau distructiv în parenchimul tiroidian din cauza bolii de bază.
Reducerea consumului de energie patologic crescut în hipertiroidism poate duce la creșterea (în general de dorit) în greutate în timpul tratamentului cu tiamazol. Pacienții trebuie informați că îmbunătățirea stării clinice normalizează consumul lor de energie.
Tirozolul conține lactoză.
Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică cantități esențial neglijabile de sodiu.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Deficitul de iod crește răspunsul tiroidian la tiamazol și excesul de iod scade acest răspuns. Alte interacțiuni directe cu alte medicamente nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, trebuie avute în vedere metabolismul și eliminarea altor medicamente care pot fi accelerate în hipertiroidism. Normalizarea lor va avea loc în legătură cu normalizarea treptată a funcției tiroidiene. Dacă este necesar, doza trebuie ajustată.
Mai mult, există dovezi că tratamentul hipertiroidismului poate normaliza activitatea anticoagulantă crescută la pacienții cu hipertiroidism.
Nu au fost efectuate studii de interacțiune la copii și adolescenți.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Femeile aflate la vârsta fertilă
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficiente în timpul tratamentului (vezi pct. 4.4).
Hipertiroidismul la femeile gravide trebuie tratat în mod adecvat pentru a evita complicații grave la mamă și la făt.
Tiamazolul traversează placenta umană.
Pe baza experienței umane din studii epidemiologice și rapoarte spontane, se suspectează că tiamazolul provoacă malformații congenitale atunci când este administrat în timpul sarcinii, în special în primul trimestru de sarcină și în doze mari.
Malformațiile raportate includ aplazie cutisă congenită, malformații cranio-faciale (atrezie choanală; dismorfism facial), exomphalus, atrezie esofagiană, anomalie a canalelor omflo-mezenterice și defect septal ventricular.
Tiamazolul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai după o evaluare strictă individuală a raportului beneficiu-risc și numai la cea mai mică doză eficientă, fără administrarea ulterioară de hormoni tiroidieni. Dacă tiamazolul este utilizat în timpul sarcinii, se recomandă monitorizarea atentă a mamei, a fătului și a nou-născuților (vezi pct. 4.4).
Tiamazolul trece în laptele matern, unde atinge o concentrație corespunzătoare concentrațiilor serice materne și, prin urmare, există riscul de a dezvolta hipotiroidism la sugar.
Alăptarea este posibilă în timpul tratamentului cu tiamazol; cu toate acestea, numai doze mici de până la 10 mg pe zi pot fi utilizate fără administrarea ulterioară de hormoni tiroidieni.
Funcția tiroidiană la nou-născuți trebuie monitorizată în mod regulat.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Tiamazolul nu are nicio influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Evaluarea reacțiilor adverse se bazează pe următoarele definiții ale frecvenței apariției: