Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2019/03233-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Trandolapril-ratiopharm 2 mg
Trandolapril-ratiopharm 4 mg
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține 2 mg trandolapril.
Fiecare capsulă conține 4 mg trandolapril.
Excipienți cu efect cunoscut:
Trandolapril-ratiopharm 2 mg:
Fiecare comprimat conține 24 mg lactoză monohidrat și 1,26 mg galben portocaliu (E110).
Trandolapril-ratiopharm 4 mg:
Fiecare comprimat conține 24 mg lactoză monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
2 mg: capsula roșie deschisă de dimensiunea 2 conținând o pulbere albă
4 mg: capsula portocalie mărimea 2 conținând pulbere albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
- Hipertensiune arterială ușoară până la moderată.
- Disfuncție ventriculară stângă după infarct miocardic.
S-a demonstrat că trandolaprilul îmbunătățește supraviețuirea după infarctul miocardic la pacienții cu disfuncție ventriculară stângă (fracție de ejecție ≤ 35%) cu sau fără semne de insuficiență cardiacă și/sau ischemie reziduală.
Tratamentul pe termen lung cu trandolapril reduce semnificativ mortalitatea generală, în special cea cardiovasculară.
Există o reducere semnificativă a riscului de moarte subită și a apariției insuficienței cardiace severe sau refractare.
- Tratamentul simptomatic al insuficienței cardiace congestive.
4.2 Doze și mod de administrare
Capsulele Trandolapril-ratiopharm nu sunt destinate fazei inițiale sau de titrare a tratamentului și nici pacienților care au probleme severe cu rinichii sau ficatul. Capsulele Trandolapril-ratiopharm trebuie utilizate numai după faza de titrare la pacienții cu o doză de întreținere bine stabilită de 2 mg sau 4 mg trandolapril.
Adulți cu funcție renală și hepatică normală, fără insuficiență cardiacă congestivă
Doza zilnică inițială recomandată în caz de hipertensiune arterială:
0,5 mg trandolapril o dată pe zi. Această doză poate fi dublată după 2 până la 4 săptămâni, în funcție de răspunsul pacientului, dar doza maximă poate fi de 4 mg o dată pe zi. Doza uzuală de întreținere este de 1-2 mg o dată pe zi. Dacă răspunsul pacientului la doza de 4 mg este insuficient, trebuie luată în considerare terapia combinată.
Pacienți cu disfuncție ventriculară stângă după infarct miocardic
La pacienții după infarct miocardic, tratamentul poate fi început până în a treia zi, cu o doză zilnică de 0,5 mg trandolapril.
Doza este crescută treptat până la o doză zilnică maximă de 4 mg o dată pe zi.
Dacă apar semne de intoleranță, cum ar fi hipotensiunea simptomatică, creșterea dozei poate fi temporar reținută.
În caz de hipotensiune arterială, toate terapiile care cauzează hipotensiune arterială (de exemplu, vasodilatatoare, inclusiv nitrați și diuretice) trebuie monitorizate îndeaproape și doza acestor medicamente trebuie redusă după cum este necesar.
Doza de trandolapril trebuie redusă numai dacă măsurile anterioare nu sunt suficient de eficiente sau nu pot fi luate.
Insuficiență cardiacă congestivă
În faza inițială, se administrează o doză mică, în special pacienților cu tensiune arterială normală sau scăzută.
Tratamentul se începe cu o capsulă de 0,5 mg în timp ce se monitorizează tensiunea arterială. Doza este crescută treptat la 1-2 mg, până la maximum 4 mg o dată pe zi.
Tratamentul pe termen lung are ca scop obținerea unei doze de 4 mg o dată pe zi în doar câteva săptămâni.
În caz de hipotensiune, terapia antihipertensivă de susținere trebuie reevaluată și, dacă este posibil, doza acestor medicamente trebuie redusă.
Adulți cu terapie diuretică anterioară
- Se recomandă întreruperea terapiei diuretice cu cel puțin 3 zile înainte de începerea trandolaprilului.
- Tratamentul este inițiat la o doză de 0,5 mg trandolapril o dată pe zi, care poate fi crescută ulterior în funcție de răspunsul clinic al pacientului.
Dacă este necesar, terapia diuretică poate fi continuată ulterior. Pacientul trebuie monitorizat.
Adulți cu insuficiență renală
- La pacienții cu un clearance al creatininei între 10 - 30 ml/min, este adecvată o doză inițială de 0,5 mg trandolapril o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 1 mg o dată pe zi.
- Pacienții cu clearance-ul creatininei ≤ 10 ml/min și pacienții cu dializă primesc o doză de 0,5 mg trandolapril o dată pe zi. Concentrațiile serice de potasiu și creatinină trebuie monitorizate în mod regulat la acești pacienți.
Adulți cu insuficiență hepatică
Tratamentul se începe cu o doză de 0,5 mg trandolapril și este crescut în funcție de răspunsul individual al pacientului.
Doza maximă zilnică de 2 mg nu trebuie depășită.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici cu funcție hepatică și renală normală.
Dacă unii pacienți sunt sensibili la inhibitorii ECA, se recomandă să începeți cu o doză mică și să monitorizați tensiunea arterială și funcția renală la începutul tratamentului.
O atenție deosebită trebuie acordată pacienților vârstnici care iau diuretice ca îngrijire de susținere, care suferă de insuficiență cardiacă sau insuficiență hepatică sau renală. Doza este crescută în funcție de răspunsul tensiunii arteriale.
Deoarece nu au fost raportate interacțiuni între trandolapril și alimente, acesta poate fi administrat înainte, în timpul sau după masă.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă, la orice alți inhibitori ai ECA sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Antecedente de hipersensibilitate, inclusiv angioedem, asociat cu administrarea de inhibitori ai ECA.
- Angioedem ereditar/idiopatic.
- Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
- Datorită lipsei de experiență cu tratamentul, Trandolapril-ratiopharm nu trebuie administrat copiilor.
- Utilizarea concomitentă a Trandolapril-ratiopharm cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG 1/100 până la 1/1000 până la ≤1/100); rare (> 1/10.000 la/1/1.000); și necunoscute (reacții adverse din experiența de după punerea pe piață; nu pot fi estimate din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității, pentru a evalua importanța acestora.
* Conform studiului clinic TRACE, hipotensiunea este frecventă la pacienții cu disfuncție ventriculară stângă după infarctul miocardic (n = 876). Cu toate acestea, conform studiilor clinice în tratamentul hipertensiunii arteriale, este neobișnuit la acești pacienți (n = 2.520).
Următoarele reacții adverse au fost raportate cu inhibitori ai ECA ca grup de frecvență necunoscută.
Grupuri de sisteme de organe Eveniment advers Tulburări ale sângelui și ale sistemului limfatic Anemie hemolitică, eozinofilie și/sau niveluri crescute de ANA (anticorpi anti-nucleari) Tulburări ale sistemului nervos Stare de confuzie Tulburări oculare Vedere neclara Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Sinuzită, rinită, glossită Tulburări gastrointestinale Angioedem intestinal Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat Eritem multiform, dermatită psoriazică Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Simptomele unui supradozaj includ hipotensiune arterială severă, șoc, rigiditate, bradicardie, tulburări electrolitice și insuficiență renală. După supradozaj, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape, de preferință într-o unitate de terapie intensivă. Electrolitii serici și nivelurile serice de creatinină trebuie monitorizate frecvent. Procedurile de tratament depind de severitatea simptomelor. Dacă este utilizat recent, trebuie luate măsuri pentru eliminarea trandolaprilului (de exemplu prin vărsături, spălături gastrice, administrare de absorbanți și sulfat de sodiu).
În caz de hipotensiune simptomatică, pacientul trebuie plasat în poziția anti-șoc și tratamentul trebuie inițiat cât mai curând posibil cu soluție salină sau alte forme de diluție plasmatică.
Trebuie luat în considerare tratamentul cu angiotensină II. Bradicardia sau reacția vaso-vagală severă trebuie tratate cu atropină. Trebuie luată în considerare utilizarea unui stimulator cardiac. Nu a fost demonstrată îndepărtarea trandolaprilului prin hemodializă din corpul pacientului.
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu trandolapril.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Codul ATC: C09AA10
Capsulele Trandolapril-ratiopharm conțin un precursor, trandolapril, un inhibitor ECA non-peptidic cu o grupare carboxil, dar fără o grupare sulfhidril. Trandolaprilul se absoarbe rapid și apoi se hidrolizează nespecific până la metabolitul activ activ cu acțiune îndelungată, trandolaprilul.
Trandolaprilatul se leagă strâns și saturat de ACE.
Administrarea trandolaprilului determină o scădere a concentrațiilor de angiotensină II, aldosteron și factor natriuretic atrial și o creștere atât a activității reninei, cât și a concentrațiilor plasmatice de angiotensină I. Trandolaprilul modulează astfel sistemul renină-angiotensină-aldosteron, care joacă un rol important în reglarea volumului de sânge și a tensiunii arteriale și are astfel un efect antihipertensiv bun.
Administrarea dozelor terapeutice uzuale de trandolapril la pacienții cu hipertensiune are ca rezultat o scădere semnificativă a tensiunii arteriale, atât în decubit cât și în picioare. Efectul antihipertensiv este evident în decurs de o oră, cu un maxim cuprins între 8 - 12 ore și durează cel puțin 24 de ore. Proprietățile trandolaprilului pot fi explicate prin rezultatele obținute în regresia hipertrofiei cardiace cu funcție diastolică îmbunătățită și rigiditate arterială îmbunătățită la om. În plus, la animalele de laborator a fost demonstrată o reducere a hipertrofiei vasculare.
Două studii clinice mari randomizate, controlate (ONTARGET (ONM Telmisartan Alone și în combinație cu Ramipril Global Endpoint Trial) și VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes)) au investigat utilizarea unei combinații de inhibitori ai ECA și angiotensină II blocant al receptorilor.
Testarea ONTARGET a fost efectuată la pacienții cu antecedente de boli cardiovasculare sau cerebrovasculare sau la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 care au prezentat dovezi de deteriorare a organelor țintă. Studiul VA NEPHRON-D a fost efectuat la pacienți cu diabet zaharat de tip 2 și nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au arătat un efect benefic semnificativ asupra parametrilor renali și/sau cardiovasculari și a mortalității, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, insuficiență renală acută și/sau hipotensiune arterială comparativ cu monoterapia. Datorită proprietăților farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante și pentru alți inhibitori ai ECA și blocanții receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.
Studiul ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disability Endpoints End) a fost conceput pentru a testa beneficiile adăugării de aliskiren la tratamentul standard cu inhibitori ai ECA sau blocanți ai receptorilor angiotensinei II la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 și boli cronice de rinichi, cardiovasculare. boală, ambele boli. Procesul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de evenimente adverse. Au existat mai multe decese cardiovasculare și accident vascular cerebral în grupul cu aliskiren decât în grupul cu placebo, iar evenimentele adverse observate și evenimentele adverse grave (hiperkaliemie, hipotensiune arterială și disfuncție renală) au fost raportate mai frecvent în grupul cu aliskiren decât în grupul cu placebo.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Trandolaprilul se absoarbe foarte rapid după administrarea orală. Cantitatea absorbită corespunde cu 40-60% din doza administrată și nu este afectată de aportul alimentar.
Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse în decurs de 30 de minute de la administrare. Trandolaprilul este eliminat din plasmă foarte rapid cu un timp de înjumătățire mai mic de o oră.
Trandolaprilul este hidrolizat în trandolaprilat, un inhibitor specific al ECA. Cantitatea de trandolaprilat formată nu afectează aportul de alimente. Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse în decurs de 4-6 ore.
Mai mult de 80% din trandolaprilat este legat de proteinele plasmatice. Se leagă saturația cu afinitate mare la ACE. O mare parte din trandolaprilul circulant se leagă, de asemenea, nesaturat de albumină.
Starea de echilibru este atinsă în medie în 4 zile după administrarea repetată o dată pe zi a trandolaprilului la voluntarii sănătoși, precum și la subiecții hipertensivi mai tineri și mai în vârstă. Timpul de înjumătățire efectiv al trandolaprilatului este de 16-24 de ore. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de 47-98 ore, în funcție de doză. Această fază terminală reprezintă probabil cinetica de legare și disociere a complexului trandolaprilat și ECA.
Trandolaprilat este excretat nemodificat în urină într-o cantitate care reprezintă 10-15% din doza administrată de trandolapril. După administrarea orală a unui produs radiomarcat, 33% din radioactivitate este recuperată în urină și 66% în fecale la om.
Clearance-ul renal al trandolaprilatului este adecvat pentru clearance-ul renal. Concentrațiile plasmatice ale trandolaprilatului sunt semnificativ mai mari la pacienții cu clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min. Cu toate acestea, după administrarea repetată la pacienții cu insuficiență renală, starea de echilibru este atinsă în decurs de 4 zile în medie, fără asociere cu gradul de insuficiență renală.
5.3 Date preclinice de siguranță
Nu sunt disponibile date preclinice relevante care nu sunt furnizate într-o altă secțiune a acestui RCP.