Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nu. 2017/04578-1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 25 mg de spironolactonă.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține 146,0 mg lactoză monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Tablete aproape albe, rotunde, plate, cu margini teșite și un miros caracteristic al mercaptanului. VEROSPIRON este gravat pe o parte, cealaltă este gravată pe cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
- Hiperaldosteronism primar (diagnostic și tratament)
- Tratamentul complementar al insuficienței cardiace și al hipertensiunii arteriale
- Edem în cazul sindromului nefrotic
- Ascita și edemul datorat cirozei hepatice
- Ascita datorată tumorii maligne
- Hipokaliemie atunci când alte măsuri sunt considerate inadecvate sau insuficiente. De asemenea, este indicat pentru prevenirea hipokaliemiei la pacienții care iau digoxină atunci când alte măsuri sunt considerate inadecvate sau insuficiente.
Copiii pot fi tratați numai sub îndrumarea unui medic specialist pediatru. Sunt disponibile numai date pediatrice limitate (vezi secțiunile 5.1 și 5.2).
4.2 Doze și mod de administrare
Pentru a pune un diagnostic
a) Test lung: VEROSPIRON trebuie administrat la o doză zilnică de 400 mg timp de trei luni. Tratamentul hipokaliemiei și hipertensiunii arteriale oferă dovezi presupuse ale hiperaldosteronismului primar.
b) Test scurt: VEROSPIRON trebuie administrat la o doză zilnică de 400 mg timp de patru zile. Dacă concentrațiile plasmatice de potasiu cresc în timpul administrării, dar scad la întreruperea VEROSPIRON, trebuie luat în considerare un diagnostic probabil de hiperaldosteronism primar.
VEROSPIRON se administrează în doze de 100 până la 400 mg pe zi, în pregătirea pentru intervenție chirurgicală. La pacienții care nu pot fi supuși unei intervenții chirurgicale, spironolactona trebuie administrată mult timp la cea mai mică doză eficientă de întreținere. În acest caz, doza inițială poate fi redusă la fiecare 14 zile până la atingerea celei mai mici doze eficiente. Pentru tratamentul pe termen lung, se recomandă administrarea spironolactonei în asociere cu alte diuretice pentru a reduce efectele secundare.
Edem în caz de insuficiență cardiacă congestivă sau sindrom nefrotic:
Pentru tratamentul edemului, se recomandă o doză zilnică inițială de 100 mg spironolactonă administrată fie în doză unică, fie în doze divizate, dar poate varia de la 25 mg la 200 mg pe zi. La doze mai mari, spironolactona poate fi combinată cu un diuretic care acționează în partea proximală a tubului renal. Doza de spironolactonă trebuie să rămână neschimbată.
Tratamentul complementar al insuficienței cardiace (NYHA Clasa II-IV și EF ≤35%):
Pe baza rezultatelor studiului RALES (vezi și pct. 5.1), tratamentul cu spironolactonă în asociere cu terapia standard trebuie inițiat la 25 mg spironolactonă o dată pe zi dacă potasiu seric ≤5,0 mmol/l și creatinină serică ≤2,5 mg/dl. La pacienții care tolerează 25 mg o dată pe zi, doza poate fi crescută la 50 mg o dată pe zi, după cum este indicat clinic. La pacienții care nu pot tolera o doză de 25 mg o dată pe zi, doza poate fi redusă la 25 mg o dată la două zile. (Vezi secțiunea 4.4).
Tratamentul complementar al hipertensiunii arteriale atunci când tratamentul anterior cu alți agenți antihipertensivi a fost insuficient.
Doza inițială este de 25 mg pe zi într-o singură doză, în combinație cu alți agenți antihipertensivi. Dacă tensiunea arterială nu atinge valoarea țintă după 2 săptămâni, doza poate fi dublată. La pacienții hipertensivi care iau inhibitori ai ECA sau blocanți ai receptorilor angiotensinei, nivelurile de potasiu și creatinină din sânge trebuie evaluate înainte de adăugarea de spironolactonă. Tratamentul nu trebuie inițiat la pacienții cu niveluri de potasiu din sânge> 5,0 mmol/l sau creatinină din sânge> 2,5 mg/dl. Monitorizarea frecventă a nivelurilor de potasiu și creatinină în sânge este necesară în primele 3 luni de tratament. Terapia combinată trebuie suspendată sau întreruptă pentru potasiu din sânge peste 5,0 mmol/l sau pentru creatinină din sânge peste 2,5 mg/dl (vezi pct. 4.4 și 4.5).
Ascita și edemul datorat cirozei hepatice
Dacă raportul nivelurilor de Na/K în urină este mai mare de 1,0; 100 mg/zi. Dacă raportul nivelului este mai mic de 1,0; 200 până la 400 mg/zi. Doza de întreținere trebuie determinată individual.
Ascita datorată tumorii maligne:
Doza inițială este de obicei de 100 până la 200 mg pe zi. În cazurile severe, doza poate fi crescută treptat până la 400 mg/zi. Când edemul este controlat, doza de întreținere trebuie determinată individual.
25-100 mg zilnic dacă înlocuitori de potasiu sau alte metode de economisire a potasiului nu sunt suficiente.
Doza inițială este de 1 până la 3 mg/kg greutate corporală pe zi, fie o dată, fie în două doze divizate. Doza trebuie redusă la 1 până la 2 mg/kg cu întreținere sau în asociere cu alte diuretice (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Copiii pot fi tratați numai sub îndrumarea unui medic specialist pediatru. Sunt disponibile numai date pediatrice limitate (vezi secțiunile 5.1 și 5.2).
Comprimatul poate fi zdrobit și apoi dizolvat în apă pentru a fi mai ușor de luat.
Se recomandă începerea tratamentului cu cea mai mică doză și titrarea în sus, după cum este necesar, până când se obține beneficiul maxim. Se recomandă prudență în cazul insuficienței hepatice sau renale severe, care poate altera metabolismul și excreția. Cu toate acestea, la pacienții vârstnici, trebuie luat în considerare și riscul de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4).
Insuficiență renală
În caz de insuficiență renală (clearance-ul creatininei 3,5 mmol/l. Se recomandă începerea monitorizării potasiului și creatininei la o săptămână după începerea tratamentului sau creșterea dozei de spironolactonă, o dată pe lună în primele 3 luni, apoi trimestrial în cursul anului și apoi la fiecare 6 luni sau întrerupeți tratamentul dacă potasiul seric este> 5 mmol/l sau creatinina serică este> 4 mg/dl (vezi pct. 4.2 Pacienți cu insuficiență cardiacă sistolică simptomatică).
- Spironolactona trebuie utilizată cu precauție extremă la pacienții cu porfirie, deoarece multe medicamente provoacă un focar de porfirie acută. Alcoolul este interzis în timpul tratamentului cu spironolactonă.
- Conform datelor din literatura de specialitate, carcinomul cu doze mari și leucemia mieloidă se pot dezvolta cu administrarea pe termen lung a multiplilor mari ai dozei maxime umane în experimentele pe animale. Administrarea pe termen lung a spironolactonei trebuie evitată dacă nu este necesar.
Medicamentul conține lactoză monohidrat. În caz de intoleranță la lactoză, trebuie luat în considerare faptul că fiecare comprimat conține 146,0 mg lactoză monohidrat. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
Diureticele care economisesc potasiu trebuie utilizate cu precauție la copiii hipertensivi cu insuficiență renală ușoară din cauza riscului de hiperkaliemie. (Spironolactona este contraindicată pentru utilizare la copii și adolescenți cu insuficiență renală moderată până la severă; vezi pct. 4.3.).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Administrarea concomitentă de spironolactonă cu alte diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II, blocanți de aldosteron, suplimente de potasiu, o dietă bogată în potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu poate duce la hiperkaliemie severă. În plus față de utilizarea concomitentă a altor medicamente cunoscute ca cauzând hiperkaliemie, utilizarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol (cotrimoxazol) și spironolactonă poate provoca hiperkaliemie relevantă din punct de vedere clinic.
Imunosupresoarele, ciclosporina și tacrolimus pot crește riscul de hiperkaliemie indusă de spironolactonă.
De asemenea, colestiramina poate crește riscul de hiperkaliemie și acidoză metabolică hipercloremică.
Antidepresivele și antipsihoticele triciclice pot potența efectul hipotensor al spironolactonei.
Antihipertensive: efectul antihipertensivelor este potențat și poate fi necesară reducerea dozei lor atunci când se adaugă spironolactonă la tratament și apoi se ajustează după cum este necesar. Deoarece inhibitorii ECA reduc producția de aldosteron, aceștia nu trebuie administrați concomitent cu spironolactonă, în special la pacienții cu insuficiență renală cunoscută.
Administrarea concomitentă de glicerol trinitrat și alți nitrați sau alți vasodilatatori poate exacerba și mai mult scăderea tensiunii arteriale cauzată de spironolactonă.
Alcoolul, barbituricele sau narcoticele pot potența efectul spironolactonei, provocând hipotensiune ortostatică.
Corticosteroizi, ACTH: poate apărea depleție intensă de electroliți, în special hipokaliemie.
Amine presoare (de exemplu, noradrenalina): spironolactona reduce răspunsul vascular la noradrenalină. Prin urmare, trebuie să se acorde prudență atunci când se tratează pacienți tratați cu spironolactonă și care suferă anestezie locală sau generală.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): la unii pacienți, administrarea de AINS poate reduce efectele diuretice, natriuretice și antihipertensive ale diureticelor buclă, economisitoare de potasiu și tiazidice. O combinație de AINS, de ex. acidul acetilsalicilic, indometacinul, acidul mefenamic cu diuretice care economisesc potasiu au fost asociate cu hiperkaliemie severă. Prin urmare, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape pentru administrarea concomitentă de spironolactonă și AINS pentru a determina realizarea efectului diuretic dorit.
Digoxină: Spironolactona poate crește timpul de înjumătățire al digoxinei. Acest lucru poate duce la creșterea nivelului seric al digoxinei și, prin urmare, la toxicitatea digitală. Reducerea dozei de digoxină poate fi necesară în timpul tratamentului cu spironolactonă, iar pacientul trebuie monitorizat îndeaproape pentru a preveni digitizarea scăzută.
Interacțiuni cu testele de laborator: Au existat mai multe rapoarte în literatura de specialitate despre posibilele efecte ale spironolactonei asupra testului radioimuno al digoxinei sau al metaboliților săi. Semnificația clinică nu este încă clară.
Folosind metode fluorimetrice, spironolactona poate interfera cu determinarea compușilor cu proprietăți fluorescente similare (de exemplu, cortizol, adrenalină și digoxină).
Antipirină: spironolactona îmbunătățește metabolismul antipirinei.
Litiu: în general, litiul nu trebuie administrat cu diuretice. Diureticele reduc clearance-ul renal al litiului și adaugă un risc ridicat de toxicitate a litiului.
Carbenoxolonul poate provoca retenție de sodiu și astfel poate reduce eficacitatea spironolactonei. Administrarea concomitentă a acestor două substanțe trebuie evitată.
Carbamazepina poate provoca hiponatremie semnificativă clinic atunci când este administrată concomitent cu diuretice.
Heparină, heparină cu greutate moleculară mică: Utilizarea concomitentă a spironolactonei cu heparina, resp. cu heparină cu greutate moleculară mică poate duce la hiperkaliemie severă.
Administrarea concomitentă de antihistaminică terfenadină cu spironolactonă crește riscul de aritmii ventriculare datorate hipokaliemiei și altor dezechilibre electrolitice.
Spironolactona poate reduce efectul anticoagulant al derivaților cumarinei.
Spironolactona poate crește efectul analogilor GnRH (triptorelină, buserelină, gonadorelină).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Spironolactona sau metaboliții săi pot traversa bariera placentară. Feminizarea fetușilor de sex masculin a fost observată la șobolani cu spironolactonă. Atunci când spironolactona este utilizată la femeile însărcinate, beneficiile așteptate trebuie să fie puse în balanță cu riscurile potențiale pentru mamă și făt.
Metaboliții spironolactonei au fost determinați în laptele matern. Dacă se consideră necesară spironolactonă, alăptarea trebuie întreruptă și trebuie instituită hrănirea alternativă a sugarului.
Spironolactona poate provoca impotență și menstruație neregulată (vezi pct. 4.8).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor pentru o perioadă determinată individual trebuie evitate la începutul tratamentului. Această restricție trebuie ajustată individual mai târziu.
4.8 Reacții adverse
Efectele secundare se datorează efectului antagonist competitiv al aldosteronului, care reduce excreția de potasiu, și datorită efectului antiandrogen al spironolactonei.
Reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasa de sisteme de organe în conformitate cu baza de date MedDRA, utilizând convenția de frecvență MedDRA: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 la 1
hiponatremie, deshidratare, porfirie
Tulburări ale sistemului nervos
somnolență 3, cefalee
Tulburări cardiace și cardiace
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Tulburări gastrointestinale
gastrită, ulcer, sângerări gastro-intestinale, dureri de stomac, diaree
Tulburări hepatobiliare
funcție hepatică anormală
Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat
alopecie, eczeme, eritem anular, sindrom de tip lupus
pemfigoid bulos 6, hipertricoză, sindrom Stevens-Johnson, prurit, necroliză epidermică toxică
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Tulburări renale și urinare
insuficiență renală acută
Tulburări ale sistemului reproductiv și ale sânilor
scăderea libidoului, disfuncție erectilă, ginecomastie (la bărbați), sensibilitate la sân, durere la sân (bărbați), mărirea sânilor, tulburări menstruale (la femei)
Tulburări generale și condiții la locul administrării
Examinări de laborator și funcționale
creșterea ureei din sânge, creșterea creatininei serice
1 la pacienții cu insuficiență renală și la pacienții care au luat concomitent medicamente care conțin potasiu
2 la pacienții vârstnici, la diabetici și la pacienții care iau inhibitori ai ECA
3 la pacienții cu ciroză hepatică
4 la pacienții cu insuficiență renală și la pacienții care iau concomitent medicamente care conțin potasiu
5 când luați doze mari (450 mg pe zi)
6 mai ales în cazul tratamentului de lungă durată
Efectele secundare dispar de obicei după întreruperea tratamentului.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Simptome: Se așteaptă ca supradozajul cu spironolactonă să prezinte semne și simptome care pot fi observate ca reacții adverse în timpul tratamentului, cum ar fi somnolență, confuzie mentală, erupție eritematoasă sau maculopapulară, greață, vărsături, amețeli sau diaree. Hiponatriemia sau hiperkaliemia pot apărea rar, în special la pacienții cu insuficiență renală; Coma hepatică poate apărea la pacienții cu insuficiență hepatică severă, dar nu a fost stabilită o relație de cauzalitate între aceste efecte și supradozajul cu spironolactonă.
Tratament: simptomatic, nu este disponibil un antidot specific. Echilibrul apă-electrolit și acido-bazic trebuie menținut: diuretice secretoare de potasiu, glucoză + insulină trebuie administrate parenteral și, în cazuri severe, hemodializă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice, diuretice care economisesc potasiul
Codul ATC: C03DA01
Spironolactona este un antagonist competitiv al aldosteronului. Efectul său se manifestă în tubul renal distal, unde inhibă efectul aldosteronului asupra retenției de apă și a secreției de Na + și K +. Nu numai că mărește excreția de Na + și Cl - și scade excreția de K +, ci inhibă și excreția urinară de H +. Ca urmare a efectului său diuretic, tensiunea arterială este, de asemenea, redusă.