DRAMĂ : naratorul nu este prezent

border

    schimbă povestea poveștii, descrie mediul, caracterizează personajele, își exprimă opinia

propoziție introductivă

a) autorul (atotștiutor): la persoana a III-a singular; on-form; el știe totul despre poveste și despre personajele individuale

b) personal (subiectiv): se concentrează de obicei pe o singură persoană, la a 3-a persoană la singular

c) direct (individual): rolul naratorului este preluat de unul dintre personaje, la persoana I a singularului; ja-forma

d) ochii camerei: surprinde personaje externe, trăsături, acțiuni ale personajelor despre lumea interioară a personajelor pe care le știm doar din acțiunile lor lipsește un monolog intern

e) nesigur: descrierea evenimentelor pare cititorului părtinitoare și eronată, cititorul are un motiv pentru a nu avea încredere în datele date de narator, adesea la persoana I a singularului

ÎN OPERELE DE ARTĂ ESTE DOAR RAREORI UN TIP DE NARATOR!

DISCURSUL CARACTERULUI

CARACTER: A) EPIKA/DRÁMA:

= principal/secundar // fictiv/real/alegoric

= subiect liric/erou liric

= gândește la lume, exprimă sentimente și emoții .

    Vorbire directă: exprimă/reproduce ceea ce spune personajul

dialog: interviu a cel puțin două personaje ale căror replici alternează; replicile dialogului sunt scrise în discurs direct

replica: vorbirea unui personaj din dialog

monolog: expresie continuă, neîntreruptă a unui personaj, frecventă în producția dramatică

  • monolog intern: un discurs imaginar, nerostit, al unui personaj în care își exprimă sentimentele, opiniile, planurile

    • Notare vocală directă:

      fără expresie introductivă: - Du-te și spune-i adevărul!

  • cu fraza introductivă la început: El a exclamat furios: "Du-te și spune-i adevărul!"
  • cu fraza introductivă la sfârșit: „Du-te și spune-i adevărul!” A strigat el .