Tehnici de legare a eșarfelor
Părinții care aleg să folosească metoda „eșarfă” vor lua în considerare cu siguranță ce tip de tethering este cel mai potrivit pentru copilul lor. Prin urmare, este necesar să vă familiarizați mai întâi cu tehnicile individuale. Există o serie de variații diferite, iar baza constă din două variante, și anume leagănul și ancorarea verticală.
Tipuri de ancorare:
Ancorări de tip leagăn sunt legături orizontale care sunt cele mai potrivite pentru nou-născuții care nu știu încă cum să-și țină capul și nu pot sta. Acest ham nu trebuie utilizat la copiii cu probleme de reflux sau de șold. Copiii se culcă în leagăn într-o minge și sunt așezați orizontal, lateral spre corpul persoanei care o poartă. Este necesar să așezați copilul în leagăn, astfel încât umerii și șoldurile să fie la același nivel și corpul să fie într-o axă. Există mai multe tipuri de leagăn (leagăn simplu, dublu, leagăn încrucișat cu buzunar exterior sau interior, leagăn încrucișat unic sau dublu).
Legături verticale sunt cravate în care copiii stau vertical cu picioarele înfășurate în jurul corpului purtătorului. Sunt recomandate copiilor mai mari de 3 luni care știu deja cum să-și țină capul. Sunt, de asemenea, potrivite pentru copiii cu o constatare non-fiziologică a articulațiilor șoldului, unde poziția corectă pentru dezvoltarea lor corectă este asigurată cu legarea corectă. Copilul ar trebui să fie legat într-o eșarfă, astfel încât fesele să fie căptușite, picioarele larg întinse și genunchii să fie la aceeași înălțime cu fesele. Spatele este ușor îndoit și este susținut de o eșarfă. Capul trebuie sprijinit și de eșarfă. Mâinile copilului ar trebui să fie în eșarfă. Nu ar trebui să se întâmple ca copilul să-și scoată mâinile, deoarece în acel moment se îndoaie în mod automat în spate, ceea ce nu este potrivit pentru dezvoltarea sa corectă. Tipurile verticale de legare pot fi legate de abdomen, spate sau șold ale purtătorului. Ele sunt legate pe abdomen ca o cruce simplă sau dublă, o cruce cu un buzunar exterior sau interior, un cangur. O cravată numită rucsac este folosită cel mai adesea pe spate. Cravate precum de ex. lăcustă, cruce pe lateral și cangur pe lateral.
Iată câteva exemple de legare a eșarfelor:
1. ROMANE - este potrivit în primele săptămâni ale nou-născutului
Avantaje: permite alăptarea ușoară, potrivită pentru a dormi un bebeluș, ajută la probleme cu flatulența
Dezavantaje: sarcină unilaterală pe coloana vertebrală a purtătorului, neadecvată copiilor cu reflux și deformare a articulației șoldului
2. ROLLERS PRIN AMBELE BRATE - potrivit de la naștere până la câteva săptămâni
Avantaje: greutatea este distribuită pe ambii umeri, este confortabilă și pentru un nou-născut mai greu, potrivit pentru somn și alăptare
Dezavantaje: nepotrivit pentru un copil care are probleme de șold
3. Crucea cu buzunar exterior - adecvat de la naștere, în primele 4 săptămâni se recomandă introducerea bebelușului ca într-un leagăn, ulterior este necesar să se acorde atenție unei bune trageri a eșarfei, iar bebelușilor mici să se fixeze capul cu o bandă de țesătură
Avantaje: poziția verticală ajută la dezghețarea mai bună, potrivită pentru copiii mai grei, introducerea și îndepărtarea copilului fără a fi necesară dezlegarea țesăturii
Dezavantaje: necesitatea unor practici la tragerea eșarfei
4. O CRUZĂ SIMPLĂ - potrivit pentru copii de la 3 luni
Beneficii: manipulare ușoară a copilului, nodul este lateral, astfel încât să nu împingă pe spate, potrivit pentru călătorii cu mașina, convenabil în lunile mai calde
Dezavantaje: mai puțină susținere pentru cap și spate comparativ cu legătura „cruce cu buzunar exterior”
5. CAL - potrivit pentru copii de la 6 luni
Beneficii: popular printre copii pentru o vedere bună, un contact vizual bun cu mama, legare rapidă și ușoară, susține poziția corectă a articulațiilor șoldului, este variabilă (copilul poate fi lateral, pe spate sau pe pieptul mamei)
Dezavantaje: sarcină unilaterală pe suport, trebuie schimbată latura
Principiile ancorării corespunzătoare:
Este bine să alegeți astfel de legături care să poată fi strânse după introducerea copilului. Acostarea, unde dimensiunea spațiului trebuie estimată, poate provoca probleme, mai ales la început, când îl învățăm.
- Eșarfa trebuie legată strâns, astfel încât copilul să fie cât mai aproape de centrul de greutate al purtătorului. Dacă reținerea nu este fermă, părintele trebuie să țină copilul cu mâinile și copilul nu are suficientă susținere corporală.
- Este necesar să se acorde atenție poziției ergonomice corecte a copilului, astfel încât dezvoltarea motorului să nu fie pusă în pericol.
- Putem recunoaște cel mai bine legarea corectă a eșarfei astfel încât, după înclinarea capului, să fie posibil să atingem cât mai mult vârful capului copilului.