Copilul Dumnezeu aduce lumină în lume
(Luca 2: 1-14)
Să-l primim pe Dumnezeu care ne iubește pe toți în seara asta.
Suntem la câteva minute distanță de miezul nopții. Nu este atât de mult? Ce înseamnă minut, oră, zi, săptămână, an, zece ani? Cineva își amintește în această seară când era la miezul nopții când era copil. Și au trecut ani de atunci. Ce s-a schimbat? Tot ce trebuie să faceți este să vă uitați în oglindă, să vă gândiți puțin, să vă uitați în jur. Altul dintre noi poate spune în seara asta: Viața este foarte scurtă și de aceea o vom trăi în dragoste. Da, suntem mai conștienți în această seară că dragostea pentru Dumnezeu este importantă pentru viața noastră.
Ne amintește de evanghelistul Sf. În cuvintele îngerului, „Vă vestesc o mare bucurie care va aparține tuturor oamenilor: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Hristos Domnul. Și acesta va fi un semn pentru voi: 12).
Pruncul Iisus a devenit cu adevărat un semn pentru toate națiunile. Roma păgână, care era cunoscută de mulți zei în momentul nașterii lui Iisus Hristos, este începutul unei noi ere a celebrării sărbătorii Nașterii Domnului. Roma s-a dovedit a sărbători solstițiul de iarnă. A fost sărbătorit timp de câteva zile. Încă din secolul al II-lea, la sfârșitul acestor festivități, creștinii au început să comemoreze venirea lui Hristos în lume în tăcerea catacombelor. Cum vine ziua după noapte și vara după iarnă, creștinii se bucură că după multe profeții ale profeților despre Mesia, Mesia, Iisus Hristos, Mântuitorul și Domnul s-au născut (cf. Lc 2,11). Evanghelia Sf. Lukáš relatează un eveniment istoric care a devenit o piatră de hotar în ultimii ani. Isus a devenit soarele care a strălucit prin întunericul păcatului și a adus o nouă speranță prin învățăturile sale.
Anunțul îngerilor de către păstorii din Betleem: „Slavă lui Dumnezeu în locurile înalte și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință” (Lc 2,14), în această seară nu își pierde semnificația, puterea și intensitatea. nu-și dau seama că decizia sa va intra în istorie în legătură cu nașterea celui care nu ar trebui să-și numere poporul, pentru că, ca Atotputernic, el va cunoaște nu numai numărul tuturor oamenilor istoriei, dar va ști despre fiecare gând, cuvânt și faptă. Unii istorici se referă la Împăratul August ca împăratul păcii. Ei subliniază că pacea domnea în acel moment. Pace a devenit tema centrală a Evangheliei. născut nouă, Fiul ni se dă: pentru umerii lui odihnesc guvernul,.
În această seară a îndeplinit dorințele rasei umane. În Pruncul Iisus, promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o lumii este împlinită. Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume este asociată cu cuvântul „pace” și este primul cuvânt al mesajului creștin. Plecarea Fiului lui Dumnezeu din această lume va fi purtată în spiritul aceluiași mesaj atunci când, după învierea sa, Iisus îi întâmpină pe ucenici cu cuvintele „Pace cu voi” (Lc 24,36). Printre aceste cuvinte, care sunt dorința de pace, se află viața pământească a lui Isus, care este, de asemenea, un semn al împăcării și al păcii. Pacea în sensul lui Hristos este mai mult decât viața fără războaie, este mai mult decât certitudinea bunurilor materiale. Sv. Augustin a definit pacea după cum urmează: „Pacea este armonie interioară și exterioară cu Creatorul.” Venirea Fiului lui Dumnezeu este strălucirea păcii către lume. Biserica își amintește întotdeauna pacea lui Hristos în celebrarea Nașterii Domnului. Și nu numai astăzi, în seara asta, dar în fiecare duminică și Gloria cântă cu dragoste fierbinte Biserica le amintește credincioșilor ei: „Fraților, bucurați-vă, fiți desăvârșiți, încurajați-vă unii cu alții, fiți cu aceeași minte, trăiți în pace și Dumnezeul iubirii și al păcii va fi cu voi "(2 Cor 13:11). este corect ca după Sfânta Liturghie să ne despărțim de ideea: Mergeți în pace! Pacea este darul cerului.
Suntem conștienți în special de importanța păcii în această noapte sfântă. Este adevărat că de două milenii anunțul îngerilor păcii a fost suportat de lume, iar ideea păcii nu este respectată de lumea contemporană. Neliniștea în toate formele posibile nu este doar pronunțată, dar și mai rău, tulburările se răspândesc. Cum este posibil? Căci Fiul lui Dumnezeu a venit pe lume ca purtător de pace. Putem înțelege cauza stării de neliniște din lume prin cuvintele: „El era în lume și lumea a apărut prin el, iar lumea nu l-a cunoscut. El a venit la ai lui, iar ai săi nu l-au primit ”(Ioan 1: 9). Ce s-a schimbat astăzi? Trăim într-o lume care neagă existența lui Dumnezeu și adoră doar progresul și un nivel înalt de standard material. Chiar și astăzi asistăm la reacții de neînțeles și la comportamentul uman, și invers, dar și la semne ciudate.
Observație finală: Fiecare copil a fost audiat din cauza evenimentului. Declarațiile sunt de acord. Ele diferă doar în ceea ce privește cât timp a fost prezent Isus în clasă. Profesorul a fost plasat într-o instituție de psihiatrie. Ea continua să strige cuvinte: „Aici este! A venit! ”(Victoria Inimii, nr. 4. 1996-1997)
Ne dăm seama că prin cuvintele: „Și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat. ”(Gen 1: 1-7), găsește misterul său misterul Crăciunului în această noapte foarte sfântă. Imaginea omului capătă forma, valoarea și demnitatea sa finală. Din păcate, recunoașterea demnității, libertății, conștiinței vieții a dispărut din viața noastră, precum și recunoașterea lui Dumnezeu. Dacă pacea lui Hristos va avea loc, depinde și de noi, pentru că noi suntem creatorii păcii sale.
Vă doresc, cadoul vostru, familiile voastre, copiii și bolnavii, liniște sufletească tuturor celor care nu au putut veni, tuturor oamenilor de bunăvoință. Când vom avea această pace, va fi pace în familiile, satele și orașele noastre, în întreaga națiune și în întreaga lume.
În fața lui Amen câteva versete:
În nașterea Bisericii noastre,
iar în el micul Isus.
Un roi de copii lângă el în timp ce supraviețuiau!
Arată cu degetele: acolo un bou și un măgar.
Și acolo sunt din nou trei regi care fac cadouri
iar în mijlocul El strălucește de dragoste.
Am avut și eu dragoste,
Și am fost fericit!
Ca acei copii.
Și acum mă joc și cânt
iar o lacrimă îi zboară peste față.