Recapitulare finală la capitolul 3

companiei

Pentru ca o companie să aibă succes pe termen lung, trebuie urgent să cunoască și să folosească toate cunoștințele despre aceasta procesul de transformare a afacerii, și în special impactul factorii de producție de afaceri. Clasificăm costurile de producție clasificând factorii de producție ai companiei și mai ales după utilizarea lor efectivă. Cunoașterea proceselor evaluare, uzură DHM poate lua decizii calificate cu privire la suma abordabilă a costurilor pentru serviciile relevante. Prin înțelegere natura deprecierii și funcțiile sale compania poate crește fluxul de bani - CASH FLOW, resp. crește eficiența afacerii. Factorul cheie pentru succesul procesului de transformare a afacerii este codificat în înțelegerea corectă a naturii operațiunii forta de munca in compania. Dacă o companie nu investește o anumită cantitate necesară de fonduri în DHM folosit, nu se poate aștepta să obțină aprecierea de capital necesară, în special pe termen lung. Calificat decizie de investiție, efectuată la momentul potrivit, alocarea adecvată a investiției (sursă de venit pe termen lung) reprezintă pentru companie nu numai pe termen scurt, ci mai ales pe termen lung o garanție importantă a prosperității și competitivității companiei într-o schimbare mediul de piață.

4. activele circulante ale întreprinderii

Scopul capitolului „Active circulante ale companiei” este să se familiarizeze cu natura economică a activelor circulante - importanța și impactul acesteia asupra economiei companiei. Cunoașterea structurii, factorilor și indicatorilor activelor circulante creează condiții prealabile pentru optimizarea capitalului. În același timp, optimizarea cantității de capital în faze și sfere individuale, precum și în grupuri individuale de active permite implementarea fără probleme a procesului de producție, i. producția de produse și servicii conexe.

4.1. Natura activelor circulante

Figura 10 Circulația activelor circulante

În raport cu bugetele economice și financiare (bilanțuri, calcule), activele circulante își găsesc expresia în conceptul de fond de rulment. Determinarea cantității necesare de fond de rulment este de interes pentru fiecare antreprenor, compania, deoarece dacă putem accelera cifra de afaceri a fondului de rulment, vom elibera o parte din capital pentru noi activități și, astfel, vom îmbunătăți rezultatele economice ale companiei. Prin urmare, compania caută angajamentul de fonduri în diferite forme, respectiv. sferele pot fi optimizate prin stabilirea standardelor relevante.

4.2. Standardizarea activelor circulante

În raport cu problema prezentată mai sus, valoarea activelor circulante ar trebui să corespundă în mod fundamental necesității de fonduri, angajamentul cărora ar trebui să fie orientat spre optimizare, pentru care se utilizează standardizarea lor sub formă de norme. Norma activelor circulante reprezintă valoarea optimă (în coroane, SKK) a sumei de numerar care trebuie legată în medie în forma relevantă a activelor circulante. În acest fel, realizăm angajamentul optim al fondului de rulment pentru finanțarea costurilor necesare procesului lin de producție și implementare.

4.2.1. Normativ de stocuri de producție

Se poate spune că normalizarea stocurilor de producție este cea mai importantă componentă a standardizării activelor circulante. Normativul exprimă de fapt suma de bani (în SKK) legată de stocurile de producție și suma acestuia depinde de diverși factori - volumul producției, durata ciclului de producție, standardele de consum de materii prime, materiale și combustibili pe unitate de producție, ciclul aprovizionării, furnizorii la distanță (riscurile furnizorului) etc. Standardul stabilit trebuie să asigure un curs de producție neîntrerupt. Stabilim norma după cum urmează:

NVZ - normativ de stocuri de producție (în SKK)

CN - standard de timp al stocurilor (în zile)

Sd - consum mediu zilnic (în SKK)

Stabilim standardul de timp al stocurilor în conformitate cu următoarea relație:

dc - ciclul de livrare în zile (interval între două livrări consecutive)

zt - stoc tehnologic (în zile)

zp - stoc de asigurare (în zile)

Când calculăm standardul de timp al stocurilor de producție, distingem două componente:

Componenta inelastică include stoc tehnologic (factorul de timp pentru achiziționarea proprietăților tehnologice - timpul necesar înainte de începerea producției) a stoc de asigurare (stocul necesar pentru a asigura producția continuă - eliminarea defecțiunilor neprevăzute în ciclurile de aprovizionare).

Componenta flexibilă include inventarul curent, care este afectat de furnizarea de materiale, de timpii de livrare și de expediere. Deoarece compania cumpără de obicei mai multe tipuri de materii prime și consumabile (diferite cicluri de livrare), nivelul stocului nu este maxim zilnic, ci este de aproximativ 50% din nivelul maxim al stocului. Prin urmare, atunci când calculăm, calculăm stocul curent mediu (jumătate din ciclul de livrare).

4.2.2. Normativ de lucru în curs

A doua componentă în standardizarea activelor circulante este stocurile de lucrări în curs - lucrările în curs (prin introducerea treptată a stocurilor în procesul de producție). Valoarea normei este influențată de mai mulți factori - costul absolut al producției relevante, durata ciclului de producție, natura creșterii costurilor. Acești trei factori se reflectă în coeficienții de creștere a costurilor (costurile nu sunt suportate o singură dată, ci treptat, ceea ce se reflectă în suma finală a stocurilor de lucrări în curs). Prin urmare, norma poate fi stabilită după cum urmează:

NNV - norme de lucru în desfășurare

Nd - suma zilnică medie planificată a costurilor proprii pentru bunurile fabricate (în SKK)

CN - standard de timp în zile (durata perioadei în care fiecare unitate de active circulante rămâne legată în lucru în desfășurare, CN = VC.kn

VC - reprezintă lungimea ciclului de producție, care reprezintă numărul de zile din ziua începerii primei operațiuni pe un produs nou fabricat în procesul de producție până în ziua finalizării produsului și acceptarea acestuia prin inspecție tehnică.

kn - coeficient de creștere a costurilor; indică raportul dintre cantitatea medie zilnică de creștere treptată a costurilor producției finite

La calcularea coeficientului de creștere a costurilor, recunoaștem:

Coeficientul de creștere a costurilor poate fi determinat simplu după cum urmează:

Nj - costuri unice

Nu - alte costuri, reprezintă diferența dintre costurile totale de producție și costurile unice (Nu = Nc - Nj)

Nc - costul total de producție

Norma de lucru în desfășurare (work in progress) își găsește aplicarea mai ales atunci când este un ciclu de producție lung (construcții navale, producție de inginerie etc.).