Caracteristicile articulației genunchiului - structuri anatomice de bază
În ciuda aspectului său simplu, articulația genunchiului este una dintre cele mai complexe articulații. În același timp, este articulația cel mai frecvent rănită din corpul uman. Articulația genunchiului este formată din patru oase. Femur, care se conectează atât la oasele antebrațului, fluierul, cât și la ac, prin intermediul unei capsule articulare și a ligamentului. Mărul este situat în partea din față a genunchiului și alunecă în coapsă atunci când se îndoaie. Oasele genunchiului sunt sprijinul ferm al acestuia, mușchii sunt o sursă de mișcare, iar ligamentele stabilizează articulația genunchiului în poziția corectă. Suprafața articulației genunchiului este acoperită cu cartilaj. Meniscul este un cartilaj precis și special în formă de C în formă de C, situat pe ambele părți ale genunchiului între femur și fistulă. Meniscurile diminuează impactul cartilajului și, în același timp, compensează formele osoase neuniforme. Principalele stabilizatoare ale genunchiului sunt ligamentele încrucișate. Ligamentul încrucișat anterior al ACL și ligamentul încrucișat posterior al PCL se încrucișează reciproc în mijlocul genunchiului. Deci, atunci când acestea sunt deteriorate, există o reducere semnificativă a funcției lor de stabilizare, cu o senzație de instabilitate - saltul genunchiului.
Cum se deteriorează articulația genunchiului?
deseori și în sporturile recreative. Pe locul al doilea sunt diferite boli degenerative sau leziuni minore minore - microtraumatisme. Cauzele netraumatice includ, de asemenea, anomalii congenitale ale calității liantului - capsula articulară și ligamentul. Nu în ultimul rând, leziunile articulare pot apărea și în diferite boli sistemice, cum ar fi ADN-ul, artrita reumatoidă, psoriazisul.
Care sunt simptomele deteriorării articulației genunchiului?
Lezarea articulației are ca rezultat umflarea cronică posttraumatică sau repetată, durere, mișcare limitată și dureroasă, intoleranță la sarcină, grade diferite de instabilitate și senzație de cădere în articulație.
Cum să diagnosticați leziunile genunchiului?
Etapele de bază ale procedurii de diagnostic includ un istoric medical, în care pacientul îi descrie medicului cum s-a produs leziunea sau cum s-a produs durerea la genunchi. Examenul clinic determină amploarea leziunii, limitarea motilității, localizarea durerii și posibilul grad de instabilitate. O radiografie (examen cu raze X) este disponibilă la fiecare ambulatoriu chirurgical. Diagnostică leziuni osoase, fracturi sau modificări artritice. Imagistica prin rezonanță magnetică ulterioară sau intervenția chirurgicală artroscopică relevă definitiv severitatea daunelor structurale.
Voi avea nevoie de artroscopie la genunchi și care sunt indicațiile?
Aceasta este o întrebare frecventă în cazul deteriorării articulației genunchiului. Răspunsul variază de la caz la caz. Indicația pentru intervenția chirurgicală necesită luarea în considerare a mai multor factori.
Cele mai frecvente indicații pentru artroscopia genunchiului sunt:
- distorsiune - entorsa genunchiului cu sângerări în articulație,
- deteriorarea meniscurilor,
- afectarea ligamentului încrucișat anterior,
- afectarea ligamentelor laterale,
- deteriorarea cartilajului,
- osteoartrita femoropatelară și luxația rotulei - măr care iese,
- sinovita cronică - revărsări recurente și modificări degenerative.
Complicațiile artroscopiei genunchiului
Ca orice intervenție chirurgicală, artroscopia genunchiului are complicațiile sale. Multe dintre aceste complicații se datorează factorilor de risc care sunt prezenți la pacientul planificat pentru operație. Este necesar să informați medicul care va efectua operația cu privire la acești factori de risc.
Cei mai comuni dintre acești factori sunt:
- depășirea trombozei (blocarea vaselor de sânge) sau embolie/slăbirea dopului de sânge/la pacient, dar și la rudele apropiate de sânge,
- utilizarea preparatelor hormonale, contracepția la femei,
- tulburări de coagulare a sângelui (inclusiv rude de sânge), susceptibilitate la formarea cheagurilor de sânge,
- obezitate,
- dna,
- psoriazis,
- alte boli învechite.
Complicațiile artroscopiei sunt împărțite în 3 grupe.
A. Complicații perioperatorii - direct în timpul intervenției chirurgicale:
- anestezie
- afecțiuni anatomice nestandardizate
- sângerare
- deteriorarea instrumentelor
B. 1. Complicații preoperatorii timp de 48 de ore după operație:
- infecția plăgii și articulațiilor
- flebotromboză, embolie pulmonară
- sângerare după o rană chirurgicală
- reactii alergice
- tulburări de sângerare
2. complicații tardive perioperatorii în termen de 7 zile de la operație:
- infecția plăgii și articulațiilor
- flebotromboză, embolie pulmonară
C. complicații postoperatorii
- limitarea impulsului articular
- pierderea regională a sensibilității pielii în zona articulațiilor
- distrofie articulară simpatică reflexivă/sindrom Sudeck /
- complicații specifice în tratamentul structurilor articulare individuale ale genunchiului
Statisticile mondiale arată incidența complicațiilor în intervalul 5-10 la sută. La locul de muncă, numărul complicațiilor este sub 2%.