Pentru PRIMAR.sk: MUDr. Dr. Katarina Bergendiova. Pneumo - Alergo centrum, Uzbecká 16, 821 06 Bratislava Data publicării articolului: 4 aprilie 2008 Rezumat Astmul bronșic este reversibil sau parțial reversibil bronșic
4. apr 2008 la 13:21 Primar.sme.sk
Pentru PRIMAR.sk: MUDr. Dr. Katarina Bergendiova.
Pneumo - Allergo center, Uzbecká 16, 821 06 Bratislava
Data publicării articolului: 4 aprilie 2008
rezumat
Astmul bronșic este obstrucție bronșică reversibilă sau parțial reversibilă, inflamație și hiperreactivitate bronșică la diferiți stimuli. Noile descoperiri indică natura inflamatorie a bolii și interacțiunile complexe ale celulelor inflamatorii și mediatori care provoacă modificări histopatologice tipice în căile respiratorii. La mai mult de 50% dintre pacienți, principalul factor declanșator al atacurilor de astm bronșic este boala alergică, dar foarte adesea singura cauză poate fi activitatea fizică, care este caracterizată ca așa-numita astmul indus de efort (EIA). Respirația accelerată în timpul efortului este implicată în dezvoltarea convulsiilor, cu consecința leșierii crescute a mediatorilor inflamatori, care determină contracția mușchilor respiratori cu umflarea căilor respiratorii. Aceasta este cauza unei crize de tuse sufocantă, cu o senzație de dificultăți de respirație, cu respirație șuierătoare.
În diagnosticul diferențial, folosim în principal examinări funcționale ale plămânilor - și anume examenul spirometric de bază, testele bronhomotorii sau determinarea excreției fracționate a NO (FeNO) în aerul expirat. Medicamentele antiinflamatoare antileucotriene, care nu sunt eficiente chiar înainte de efort, dar acționează ca un tratament pe termen lung pentru AB, ajută la rezolvarea acestei probleme pe termen lung. În caz de dificultăți mai severe, se administrează corticosteroizi inhalatori. În caz de dificultăți în timpul performanței sportive, o doză de inhalare de așa-numita eliberatoare care cresc fluxul de aer prin bronhii. Aceste medicamente trebuie prescrise strict de un specialist în tratamentul astmului bronșic, adică de un imuno-alergolog sau de un medic pulmonar.
CARACTERISTICI ASTM BRONCHIAL
Astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii (DC) care apare dintr-o predispoziție genetică și implică sensibilizarea timpurie duce la inflamația mediată de celulele Th2, care provoacă hiperreactivitate bronșică și duce la remodelarea căilor respiratorii cu simptome de astm. Cursul astmului este același, indiferent de originea sa atopică sau non-atopică. Clasificăm severitatea astmului pe baza simptomelor clinice și funcționale, din care sunt derivate principiile tratamentului pe niveluri.
EPIDEMIOLOGIE
S-a demonstrat că incidența astmului bronșic a crescut în ultimele decenii și devine o problemă socială serioasă. În prezent, afectează aproximativ 4-8% din populație, prevalența astmului bronșic crescând cu 25%, indiferent de factorii demografici, în ultimul deceniu. Prevalența astmului indus de efort este ridicată, în special la sportivi, variind de la 9% la 50% și foarte adesea subdiagnosticată, aproximativ 9% dintre persoanele cu EIA care nu au antecedente de alergie sau astm. De exemplu, într-o examinare medicală amănunțită a sportivilor înainte de Jocurile Olimpice din 1984, din 597 de membri ai echipei olimpice americane, 67 au fost pozitivi pentru EIA 67, care este de 11% [3.9].
CE POATE CAUZA ASTM BRONCHIAL
La mai mult de 50% dintre pacienți, principalul declanșator al atacurilor de astm bronșic este boala alergică, iar atacul poate apărea de ex. după inhalare (polen în sezonul polenic) sau ingestie (lapte de vacă, arahide, pește de mare pentru alergii alimentare) de alergen.
Foarte des, singurul declanșator poate fi activitatea fizică, care este caracterizată ca așa-numita astmul indus de efort (EIA). Efortul fizic mai mare provoacă obstrucția căilor respiratorii la 40-90% dintre astmatici, la sportivii de top este de aproximativ 12% [3,9]. La pacienții tratați cu terapie anti-inflamatorie prin inhalare, astmul bronșic post-efort poate fi singurul simptom al compensării imperfecte a astmului bronșic.
PATOFIZIOLOGIA PORTRETULUI ASTM
În 1986, era cunoscută teoria lui Mc Fadden, așa-numita „Ipoteza termică”, presupunând că răcirea mucoasei bronșice și încălzirea rapidă ulterioară ca urmare a modificărilor locale ale circulației pulmonare este cea mai frecventă. Se presupune că capilarele care alimentează mucoasa bronșică sunt mai reactive la stimulii termici. Răcirea rapidă determină vasoconstricție și hiperchie reactivă a microcirculației bronșice împreună cu edem bronșic, provocând îngustarea căilor respiratorii. Cu toate acestea, această teorie este contrazisă de observația că bronhospasmul are loc chiar și cu hiperventilație a aerului cald și uscat [3,8].
Aceste cunoștințe susțin a doua teorie a prof. Anderson, așa-numitul „Ipoteza osmotică”, cunoscută din 1982-1992. Se crede că pierderea de lichid în mucoasa bronșică și creșterea osmolarității fluidului periciliar duc la eliberarea ulterioară a mediatorilor din catarg și alte celule, eliberarea de neuropeptide și stimularea nervilor sensibili. Aceasta are ca rezultat bronhoconstricția ulterioară și dezvoltarea edemului mucoasei bronșice. Această teorie este susținută în principal de dovezile unor mediatori, de ex. de leucotriene LTE4 în urină după efort [3,13,14].
DIAGNOSTICUL ASTMULUI BRONCHIAL
Un istoric este foarte important, adică o audiere temeinică a pacientului cu toate dificultățile sale, dar și dificultățile din familia sa.
EXAMINAREA FIZICĂ și analiza simptomelor precum tuse, suferință, senzație de senzație de arsură sau piept, respirație șuierătoare, dificultăți de respirație și dificultăți de respirație după exerciții ne vor ajuta să stabilim gradul bolii.
METODELE DE DIAGNOSTIC FUNCȚIONAL ajută la determinarea diagnosticului precoce, cu ajutorul căruia determinăm ce tip și în ce stadiu este astmul bronșic. De asemenea, include o examinare funcțională de bază a plămânilor. Cu toate acestea, este posibil ca acest test să nu detecteze modificări ale parametrilor funcționali.
Examinările specifice sunt teste bronhomotorii. Acestea sunt teste provocatoare în care pacientului i se administrează histamină, acetilcolină sau este expus la efort fizic și, comparând parametrii funcționali individuali, determinăm dacă a avut loc o modificare tipică astmului bronșic.
Pentru a demonstra EIA, se utilizează un test bronhomotor post-exercițiu, în care bronhospasmul se dezvoltă în timpul activității fizice la 10-15 minute de la debutul exercițiului, atingând vârful în 5-10 minute după exercițiu, durează până la 30 de minute și se rezolvă foarte adesea spontan. .
La început, se face o spirometrie de orientare sub forma unei curbe de expirație forțată resp. curbe debit/volum. Această curbă este comparată cu curbele după exercițiu și se evaluează modificarea volumului (FEV1) după exercițiul submaximal (alergare, bicicletă) de 6-8 minute, ritmul cardiac fiind de 80% din valoarea maximă. Este de fapt un stimul indirect pentru inducerea bronhoconstricției, cauzată de eliberarea mediatorilor și activarea stimulilor nervoși.
Rezultatul îl evaluăm pozitiv dacă în testul FEV1 curba debit/volum scade cu mai mult de 10% din HR (valoare de referință) comparativ cu valoarea inițială a FEV1 în timpul a cel puțin două manevre consecutive ale curbei. Apoi, există o ușoară creștere și scădere din nou în FEV1, creând un model dublu "W", care este caracteristic unui test de exercițiu pozitiv.
Testul are o sensibilitate foarte scăzută și o specificitate ridicată pentru diagnosticarea astmului bronșic la efort [5,10,11].
În ultimul deceniu, a existat un interes tot mai mare în evaluarea inflamației căilor respiratorii pe baza analizei parametrilor inflamatori din aerul expirat, în special a oxidului de azot expirat (FENO) - NIOX și a analizei condensului de aer expirat. Analiza oxidului nitric (NO) este o metodă neinvazivă care economisește timp, fără pacienți, care permite evaluarea activității inflamației alergice în astm și controlul eficacității tratamentului antiinflamator. NU se formează în plămânii unei persoane sănătoase numai în cantități minime. În inflamația alergică, producția de NO crește, originând în celulele epiteliale ale căilor respiratorii modificate în inflamația alergică. Concentrațiile NO expirate se corelează bine cu markerii inflamatori și valorile normale ale NO în aerul expirat sunt definite în intervalul de 10-20 ppb. Acestea răspund foarte repede la tratamentul sau exacerbarea bolii, cu valori pozitive FENO care indică astm bronșic alergic și o probabilitate mai mare de test bronhomotor pozitiv după efort. Se presupune că predispoziția atopică și valorile FENO mai mari au un risc mai mare de EIA [7,14].
TRATAMENT LA UN ATLETE DE TOP ȘI DOPING
MEDICAMENTE ANTI-INFLAMATOARE - Medicamentele antiinflamatoare în tratamentul EIA includ antileucotrienele și corticoizii inhalatori [4].
Aceste medicamente antiinflamatoare nu sunt eficiente chiar înainte de exerciții fizice, dar acționează ca un tratament antiinflamator pe termen lung pentru AB. Conform Convenției Consiliului Europei din 2007 privind dopajul, corticosteroizii inhalatori sunt clasificați drept glucocorticosteroizi topici, care nu sunt interziși, dar necesită o scutire pentru uz terapeutic [12].
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR În caz de dificultăți în performanța sportivă, chiar înainte de efort, o doză de inhalare de așa-numita eliberatoare care cresc fluxul de aer prin bronhii. Medicamentele de salvare cu acțiune rapidă includ bronhodilatatoare cu acțiune rapidă, care determină eliberarea bronhoconstricției cu simptome concomitente, precum respirație șuierătoare, senzație de apăsare toracică și tuse. (SABA: salbutamol, fenoterol, terbutalină, ACH: bromură de ipratropiu, bromură de oxitropiu sau o combinație a acestora: bromură de ipratropiu/salbutamol, bromură de ipratropiu/fenoterol) [4,5]. Medicamentele cu acțiune de lungă durată includ bronhodilatatoare cu o durată de acțiune de până la 12 ore, și anume formoterolul și salmeterolul. Conform Convenției Consiliului Europei din 2007 privind dopajul, medicamentele care eliberează medicamente necesită o scutire terapeutică. În ciuda acordării oricărei forme de scutire pentru uz terapeutic, o constatare a salbutamolului mai mare de 1000 ng/ml este considerată a fi o constatare analitică nefavorabilă [12].
CONCLUZIE
Scopul fiecărui medic pentru astm este de a menține calitatea absolută a vieții pacientului. În acest caz, aceasta înseamnă că un pacient astmatic tratat corespunzător ar trebui să poată face față, chiar și din punct de vedere al efortului fizic, cu alții. Printre pacienții tratați pentru astm bronșic, există mai mulți sportivi de top care obțin rezultate fantastice. De exemplu, shooterul Jozef Gönczi și înotătorul Mark Spitz se bucură și de medalii olimpice în timp ce tratează astmul .