Ce este auzul?
Auzul este unul dintre cele cinci simțuri ale omului. Acest sens este important în comunicare și regăsirea informațiilor. Organul simțului auditiv este urechea, care constă din urechea exterioară, mijlocie și internă. Părți ale urechii sunt organe care ridică sau umezesc undele sonore care se propagă prin aer sau apă.
Sursa foto: Shutterstock.com
Citește și:
Urechea externa
Urechea și canalul auditiv extern formează urechea externă. Acestea sunt situate în canalul urechii fire de par si glande sebacee, care formează ceara urechii și servesc la protejarea și prevenirea pătrunderii corpurilor străine. Urechea concentrează undele sonore în canalul auditiv, aceste unde acționează ca forța de compresie pe tamburi, care vibrează în funcție de forța și înălțimea stimulului sonor. Timpanul este granița dintre urechea externă și cea medie.
Sursa foto: Shutterstock.com
Urechea medie
Timpanul și cuburile auditive (ciocan, nicovală, etrier) formează urechea medie. Cuburile formează un sistem prin care ele transmit vibrațiile tamburului la fereastra ovală spălând astfel fluidul într-o parte a urechii interne. Vibrația excesivă la sunete puternice poate deteriora urechea, reducând presiunile mici de vibrație pentru a preveni deteriorarea este asigurată de doi mușchi mici. Cu sunete puternice și persistente, acestea devin tensionate și apoi este așa-numitul reflex de tambur. Acești mușchi reduc, de asemenea, sensibilitatea la percepția propriei voci. Urechea internă asigură transmiterea stimulilor sonori.
Cavitatea timpanică este conectată la jgheab prin intermediul unei trompe Eustachian. Tubul Eustachian servește la echilibrarea presiunii din cavitatea urechii medii cu mediul extern. Acest tub se deschide numai atunci când căscă, strănut și mestecă, înghițire. La copii, acest tub este larg și infecțiile de la faringe la urechea medie se pot răspândi prin el.
Urechea internă
Acestea sunt situate în urechea internă receptorii de auz și echilibru. Există un sistem complicat de cavități și canale în osul temporal, care comunică între ele și creează un labirint al urechii interne. Transferul sunetelor este asigurat de un melc (cohlee). Vibrațiile provoacă transmiterea către celulele nervoase iar prin propagarea excitării ajung la creier, care servește ca organ final pentru identificarea sunetului.
Percepția sunetului stereo este posibilă prin existența a două urechi și datorită lor putem localiza sursa sonoră. Examinarea sensibilității auzului se efectuează cu ajutorul unui audiometru, care generează tonuri de intensitate variabilă.