Scurt dicționar al limbii slovace

my my m. my my ž. al meu s. Sunt. la fel de. mn meu. m. în viaţă. al meu, nu viu. din. la fel de. mina mea

ortografia

1. vys. privl. relația vorbitorului cu persoana, lucruri (cum ar fi proprietatea, apartenența, compania sau relația de muncă etc.): fiul meu, casa mea, corpul meu, abilități;
națiunea mea, m-e locul de muncă;
m-un merit, conducătorul meu

2. (în legătură cu denumirea evenimentului și rezultatul acestuia) inițiator al. subiect (poveste): tăcere m-e, promovarea mea

3. vys. considerare: a venit timpul meu;
el este în m-ch ani

Al 4-lea apel. are funcția de confuzie referențială: omul meu se va ocupa de ea

5. expr. vys. relații emoționale: suflet m-a (adresă), nu-mi alunga poporul;
(vin,) asta e al meu Îmi place

● după m-ho după părerea mea;
expr.: domnilor m-i! Oh, Doamne! exclamare

II. apel telefonic. m-ul meu. soț: Îi voi spune m-mu;

m-ul meu. mn. (familie apropiata

batjocorire nu doc. a arăta dragoste, duioșie față de cineva (mângâiere etc.): m. esti un copil

// a lubrifia simulat (adică 2): m. cu un nepot

  • Regulile ortografiei slovace

    my my m., my my b., al meu., Sunt. la fel de. mn meu. m. în viaţă. al meu, m. nu în viață, din. la fel de. my D my zá m.

    mokať ‑á ‑ají ne dok.; a-și bate joc

    Mojmír ‑a m.; Mojmírovci (dinastie)

    Mojmírovce ‑viec ž. după mine; Mojmírovčan ‑a mn. Mia m.; Mojmírovčanka ‑y ‑niek ž.; mojmírovský

    Mojš La L ‑i m.; Mojšan ma mn. Mia m.; Mojšanka ‑y ‑niek ž.; Moise

    Mojtín La L ‑e m.; Mojtínčan ‑a mn. Mia m.; Mojtínčanka ‑y ‑niek ž.; mojtínsky

    Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1

    mea, mea, mea, mea, mea, mea, 7. p. om. r. și mijlociu. a mea, a mea Nu. al meu, al meu, al meu, al meu, al castelelor mele. privl.

    1. exprimă raportul de proprietate al persoanei vorbitoare la obiectul deținut, propriu, care îmi aparține: haina mea, casa mea, grădina mea, banii mei, apartamentul meu

    ● Respectul meu este învechit. un salut;
    apel telefonic. credinței mele, adevărului meu, sufletului meu, expresiilor mele păcătoase de liniște, închidere, cu adevărat, cu adevărat;

    2. exprimă relația posesivă cu ceea ce (ca ființă umană) îmi aparține în mod organic ca organ, abilitate, calitate: simțurile, ochii, urechile, gândirea, abilitățile mele;

    3. exprimă relația emoțională (confidențială, cordială, prietenoasă) a persoanei vorbitoare cu persoana însușită al. subiect, drag, drag, iubit: inima mea, sufletul meu, draga mea;
    creatura mea;
    Orava mea, oamenii mei;
    De la dumneavoastră, dragul meu domn, ne așteptam să vă strecurați. (Jes.) La mine, la - chem. (Ondr.)

    ● zeul meu, zeul meu! suspin, exclamație;

    4. exprimă o relație de însușire mai largă, pe baza căreia îmi aparține ceva al. mi se atribuie ceva: părerea mea;
    in opinia mea;
    negustorul meu de la care fac cumpărături;
    trenul meu la care vreau să călătoresc;
    (asta e) vina mea este vina mea

    ● este treaba mea, mă privește doar pe mine, o voi rezolva singură, o voi aminti;
    acesta este discursul meu a) plăcut pentru mine, după gustul meu;
    b) Gândesc la fel, cred la fel;
    asta-i al meu îmi place, de ex. despre brad;
    Mă gândesc la ale mele așa cum vreau;
    (na) fericirea mea spre fericire;

    5. exprimă familia persoanei vorbitoare, relația familială cu o altă persoană, cu alte persoane: tatăl meu, mama mea, copilul meu, fiica mea, familia mea, părinții mei, Hanka (fiica) mea;
    vărul meu, cumnatul, soțul meu;

    ● acesta este omul meu, devotat mie, gândind ca mine;

    7. referitor la mine în timp: în vremea mea, în vremea mea, în vremea mea;
    el este la fel de bătrân ca mine în anii mei;

    8. este folosit în discursul autorului, denotă persoana al. lucrul despre care se va vorbi, pe care îl cunosc din poveste: eroul meu;
    Este vorba despre Boyko al meu. (Taj.)

    9. fam. spodst. soțul meu;

    oamenii mei care sunt într-o relație de prietenie strânsă cu mine, la obicei. familie apropiată: Când au venit la mine acasă. (Kuk.)

    eu, femeile. r. baza. învechit. proprii, apropiați: Excelsior! a mea, a familiei mele, a omenirii! (Stea)

    batjocură, -a, -nu pot. expr. dilua. (pe care chiar și fără obiect) să hoinărească, să-l înfășoare: El o ducea mereu la el, mângâiată, batjocorită. (Rys.)

    Moise și omul. r. Lider și legiuitor evreu din Vechiul Testament;
    bibl. tribul evreilor lui Moise