tbl 14x0,5 mg (sticla maro)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
ANEXA NR. 1 PENTRU SCHIMBAREA NOTIFICĂRII, EV. Nr.: 2012/08261
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 0,5 mg cabergolină.
Excipient: lactoză 75,8 mg
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Tablete albe, ovale, teșite plate. O parte a tabletei este netedă, iar cealaltă parte este o linie de scor. O jumătate din această parte a tabletei este marcată cu „CBG”, iar cealaltă jumătate este „0,5”.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Inhibarea alăptării din motive medicale.
Tulburări asociate cu hiperprolactinemie.
Adenom hipofizar care secretă prolactină.
Se recomandă ca medicamentul să fie prescris de un specialist la începutul tratamentului sau, după consultarea unui specialist,.
4.2 Doze și mod de administrare
Dozare
Adulți:
Tratamentul tulburărilor asociate cu hiperprolactinemie:
Doza inițială recomandată este de 0,5 mg cabergolină pe săptămână, administrată în una sau două doze (de exemplu, luni și joi). Doza săptămânală trebuie crescută treptat, de preferință prin adăugarea a 0,5 mg suplimentare de cabergolină pe săptămână la intervale lunare până se obține un răspuns terapeutic optim.
Doza terapeutică uzuală este de 1 mg cabergolină pe săptămână și variază de la 0,25 mg la 2 mg cabergolină pe săptămână. La pacienții cu hiperprolactinemie au fost utilizate doze de până la 4,5 mg cabergolină pe săptămână.
Doza săptămânală poate fi administrată într-o singură doză sau împărțită în două sau mai multe doze pe săptămână, în funcție de tolerabilitatea pacientului. Se recomandă împărțirea dozei săptămânale în mai multe doze dacă trebuie utilizate doze mai mari de 1 mg cabergolină pe săptămână, deoarece doze mai mari de 1 mg cabergolină administrate ca doză unică săptămânală au fost tolerate de doar câțiva pacienți.
În timpul creșterii dozei, pacienții trebuie monitorizați pentru a determina cea mai mică doză care poate oferi un efect terapeutic.
Cabergoline trebuie administrat în primele 24 de ore de la naștere. Doza terapeutică recomandată este de 1 mg cabergolină administrată sub formă de doză unică.
Doza maximă de 3 mg/zi de cabergolină nu trebuie depășită.
Utilizare la pacienții cu disfuncție hepatică sau renală:
Pentru utilizare la pacienții cu insuficiență hepatică și insuficiență renală, vezi pct. 4.4.
Inhibarea/suprimarea alăptării fiziologice:
O doză unică de 0,25 mg cabergolină nu trebuie depășită la femeile care alăptează, tratate pentru a suprima alăptarea. Acest lucru evită hipotensiunea posturală potențială.
Populația pediatrică:
Siguranța și eficacitatea cabergolinei la pacienții cu vârsta sub 16 ani nu au fost stabilite.
Utilizare la vârstnici:
Experiența cu utilizarea cabergolinei în aceste indicații la pacienții vârstnici este foarte limitată. Datele disponibile nu indică un risc specific.
Mod de administrare:
Cabergoline este pentru uz oral.
Pentru toate indicațiile terapeutice, se recomandă administrarea de cabergolină cu alimente pentru a reduce riscul de efecte secundare gastro-intestinale.
4.3 Contraindicații
Hipertensiune postpartum sau hipertensiune arterială incontrolabilă.
Hipersensibilitate la substanța activă, la orice alcaloid de ergot sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.
Antecedente de tulburări fibrotice pulmonare, pericardice și retroperitoneale.
Antecedente de psihoză sau risc de psihoză postpartum.
În tratamentul de lungă durată: constatarea valvulopatiei cardiace, demonstrată de un examen ecocardiografic pre-tratament (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare - Fibroză și valvulopatie cardiacă și, eventual, evenimente clinice conexe).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În general:
Ca și în cazul altor derivați de ergot, cabergolina trebuie utilizată cu precauție la persoanele cu boli cardiovasculare severe, hipotensiune arterială, sindrom Raynaud, ulcer peptic sau hemoragie gastro-intestinală sau cu antecedente de boli mentale severe, în special psihotice.
Efectul alcoolului asupra tolerabilității generale a cabergolinei este în prezent necunoscut.
Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
Insuficiență hepatică:
Trebuie luate în considerare doze mai mici la pacienții cu insuficiență hepatică severă care primesc tratament cu cabergolină prelungit. Comparativ cu voluntarii normali și cei cu un grad mai scăzut de insuficiență hepatică, s-a observat o creștere a ASC la pacienții cu insuficiență hepatică severă (clasa C Child-Pugh) care au primit o doză unică de 1 mg.
Hipotensiune posturală:
După administrarea de cabergolină poate apărea hipotensiune posturală. Trebuie avut grijă atunci când cabergolina este administrată concomitent cu alte medicamente cunoscute pentru scăderea tensiunii arteriale.
Fibroză și valvulopatie cardiacă și eventuale evenimente clinice asociate:
După administrarea pe termen lung a derivaților de ergot cu efect agonist asupra receptorului serotoninei 5HT2B, cum ar fi cabergolina, s-au produs modificări fibroase și inflamații ale membranelor seroase, de exemplu pleurezie, revărsat pleural, fibroză pleurală, fibroză pulmonară, pericardită, revărsat pericardic sau valvele cardiace (aortice, mitrale și tricuspidiene) sau fibroză retroperitoneală. În unele cazuri, simptomele sau semnele valvulopatiei cardiace s-au rezolvat după întreruperea tratamentului cu cabergolina.
A fost raportată o creștere anormală a ratei de sedimentare a eritrocitelor (VSH) în asociere cu revărsatul pleural/fibroza pleurală. În cazul unei creșteri inexplicabile a valorilor ESR la valori anormale, se recomandă radiografia toracică.
Valvulopatia a fost asociată cu doze cumulative și, prin urmare, pacienții trebuie tratați cu cea mai mică doză eficientă. La fiecare urmărire, riscul și beneficiul tratamentului cu cabergolină pentru pacient trebuie reevaluate pentru a determina dacă continuarea tratamentului cu cabergolină este adecvată.
Înainte de a începe tratamentul pe termen lung:
Toți pacienții ar trebui să aibă un examen cardiovascular, inclusiv o ecocardiogramă, pentru a evalua prezența posibilă a bolii asimptomatice a valvei cardiace. De asemenea, se recomandă efectuarea ratei de sedimentare a eritrocitelor de bază sau a altor markeri inflamatori, teste ale funcției pulmonare/radiografii toracice și teste ale funcției renale înainte de începerea tratamentului.
Nu se știe dacă tratamentul cu cabergolină poate agrava boala de bază la pacienții cu insuficiență valvulară. Dacă se detectează leziuni ale valvei cardiace fibroase, pacientul nu trebuie tratat cu cabergolină (vezi pct. 4.3 Contraindicații).
În timpul tratamentului de lungă durată:
Modificările fibroase au debut treptat, iar pacienții trebuie monitorizați în mod regulat pentru semne de fibroză progresivă. Prin urmare, trebuie acordată atenție semnelor și simptomelor în timpul tratamentului:
boli pleurale și pulmonare, cum ar fi dispnee, respirație dificilă, tuse persistentă sau durere toracică.
insuficiență renală sau obstrucție ureterală/obstrucție vasculară abdominală, care poate fi însoțită de durere la nivelul șoldurilor/inghinei și edem la nivelul membrelor inferioare, precum și de eventuale mase posibile în cavitatea abdominală sau sensibilitate la atingere abdominală care poate indica fibroză retroperitoneală.
insuficienta cardiaca; cazurile de fibroză a valvelor și a pericardului se manifestă adesea ca insuficiență cardiacă.
Prin urmare, fibroza valvei (pericardita constrictivă) ar trebui exclusă dacă apar astfel de simptome.
Este necesară o monitorizare clinică adecvată pentru diagnosticarea modificărilor fibroase. După inițierea tratamentului, prima ecocardiogramă trebuie efectuată în decurs de 3 până la 6 luni, apoi frecvența ecocardiografiei trebuie determinată printr-o evaluare clinică individuală adecvată, cu accent special pe semnele și simptomele de mai sus, dar trebuie efectuată cel puțin la fiecare 6 până la 12 luni.
Tratamentul cu cabergolină trebuie întrerupt dacă ecocardiograma evidențiază regurgitație nouă sau agravată a valvei, motilitate limitată sau îngroșare a vârfurilor valvei (vezi pct. 4.3 Contraindicații).
Necesitatea unei monitorizări clinice suplimentare (de exemplu, examenul fizic, inclusiv auscultația cardiacă, examenul cu raze X, examenul CT) trebuie determinată individual.
Alte investigații adecvate, cum ar fi determinarea ratei de sedimentare a eritrocitelor și a nivelurilor serice de creatinină, ar trebui efectuate, dacă este necesar, pentru a susține diagnosticul modificărilor fibroase.
Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară în decurs de 6 ore de la administrarea cabergolinei: trebuie administrată prudență la administrarea concomitentă a cabergolinei cu un alt medicament cunoscut pentru scăderea tensiunii arteriale. Datorită timpului de înjumătățire plasmatică prin eliminare, efectele hipotensive pot persista câteva zile după încetarea tratamentului. În primele 3-4 zile după începerea tratamentului, se recomandă monitorizarea tratamentului cu controale periodice ale tensiunii arteriale.
Tensiunea arterială scăzută (presiunea sistolică ≥ 20 mmHg și presiunea diastolică ≥ 10 mmHg) a fost raportată în decurs de 3-4 zile după o doză unică de 1 mg cabergolină în studiile postpartum. Efectele secundare apar de obicei în primele două săptămâni și apoi dispar sau dispar. 3% dintre pacienți au întrerupt tratamentul din cauza evenimentelor adverse.
Somnolență/debut brusc al somnului:
Cabergolina a fost asociată cu somnolență. Agoniștii dopaminergici pot fi asociați cu apariția bruscă a somnului la pacienții cu boala Parkinson. Trebuie avută în vedere reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje).
Tulburari psihiatrice:
Tulburări de control al impulsurilor
Pacienții trebuie monitorizați periodic pentru apariția tulburărilor de control al impulsivității. Pacienții și îngrijitorii trebuie să fie conștienți de faptul că pacienții tratați cu agoniști de dopamină, inclusiv cabergolina, pot prezenta simptome ale tulburărilor de impulsivitate, inclusiv jocuri patologice, libidoul crescut, hipersexualitate, cheltuieli compulsive sau cumpărături, supraalimentare necontrolată și alimentație compulsivă. Dacă aceste simptome se dezvoltă, trebuie luată în considerare reducerea/eliminarea dozei.
Inhibarea/suprimarea lactației fiziologice:
Ca și în cazul altor derivați de ergot, cabergolina nu trebuie utilizată la femeile cu hipertensiune indusă de sarcină, cum ar fi preeclampsia sau hipertensiunea postpartum, cu excepția cazului în care beneficiile depășesc riscurile potențiale.
O doză unică de 0,25 mg cabergolină nu trebuie depășită la femeile care alăptează, tratate pentru a suprima lactația stabilită, pentru a evita hipotensiunea posturală potențială. (A se vedea secțiunea 4.2 Doze și mod de administrare - Inhibarea/suprimarea lactației fiziologice și subsecțiunea de mai sus - Hipotensiune posturală).
Tratamentul tulburărilor hiperprolactinemice:
Deoarece hiperprolactinemia asociată cu amenoreea/galactoreea și infertilitatea poate fi asociată cu tumoarea hipofizară, este indicată o evaluare completă a glandei pituitare înainte de inițierea terapiei cu cabergoline.
Cabergolina restabilește ovulația și fertilitatea la femeile cu hipogonadism hiperprolactinemic.
Sarcina trebuie exclusă înainte de administrarea cabergolinei. Deoarece experiența clinică este încă limitată și medicamentul are un timp de înjumătățire îndelungat, se recomandă ca măsură de precauție ca de îndată ce ciclul ovulator este atins, femeile care încearcă să conceapă să înceteze tratamentul cu cabergolină cu o lună înainte de concepția planificată.
Deoarece sarcina poate apărea înainte de reluarea menstruației, se recomandă un test de sarcină cel puțin la fiecare 4 săptămâni în timpul perioadei de amenoree și la momentul reluării menstruației, ori de câte ori menstruația este întârziată mai mult de 3 zile. Femeile care doresc să evite sarcina trebuie sfătuiți să utilizeze contracepția mecanică în timpul tratamentului cu cabergolină și după întreruperea tratamentului cu cabergolină până la reluarea anovulației. Ca măsură de precauție, femeile care rămân însărcinate ar trebui să fie monitorizate pentru semne de mărire a hipofizei, deoarece răspândirea tumorilor hipofizare preexistente poate apărea în timpul sarcinii.
Se recomandă monitorizarea nivelurilor serice de prolactină la intervale lunare, deoarece terapiile serice se vor întoarce de obicei în decurs de două până la patru săptămâni dacă se realizează un regim de dozare eficient din punct de vedere terapeutic.
Recurența hiperprolactinemiei a fost observată de obicei după întreruperea tratamentului cu cabergolină. Cu toate acestea, suprimarea nivelurilor de prolactină a persistat timp de câteva luni la unii pacienți.
Insuficiență renală:
Nu s-au observat diferențe în farmacocinetica cabergolinei în cazul bolilor renale moderate până la severe. Farmacocinetica cabergolinei nu a fost studiată la pacienții cu boală renală în stadiul final sau la pacienții supuși hemodializei și, prin urmare, acești pacienți trebuie tratați cu prudență.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu se recomandă utilizarea concomitentă:
Nu sunt disponibile informații despre interacțiunea dintre cabergolină și alți alcaloizi de ergot; prin urmare, utilizarea acestor medicamente nu este recomandată în timpul tratamentului de lungă durată cu cabergolină.
Deoarece cabergolina utilizează stimularea directă a receptorilor dopaminergici pentru efectul său terapeutic, nu trebuie administrată concomitent cu medicamente care au efecte antagonice ale dopaminei (cum ar fi fenotiazine, butirofenone, tioxantene, metoclopramidă) deoarece acestea pot reduce efectul de reducere a prolactinei al cabergolinei.
Ca și în cazul altor derivați de ergot, cabergolina nu trebuie utilizată împreună cu antibiotice macrolide (de exemplu, eritromicină) din cauza biodisponibilității sistemice crescute a cabergolinei.
Ar trebui luate în considerare interacțiunile cu alte medicamente care scad tensiunea arterială.
Nu au fost observate interacțiuni farmacocinetice cu levodopa sau selegilină în studii la pacienții cu boala Parkinson. Pe baza informațiilor disponibile privind metabolismul cabergolinei, interacțiunile farmacocinetice cu alte medicamente nu pot fi de așteptat.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Informații despre 256 de sarcini sunt disponibile într-un studiu observațional de 12 ani privind rezultatele sarcinii după tratamentul cu cabergolină. Șaptesprezece dintre aceste 256 de sarcini (6,6%) au dus la malformații congenitale majore sau avorturi spontane. Informațiile sunt disponibile pentru 23/258 sugari care au avut un total de 27 de anomalii neonatale, atât mari, cât și mici. Malformațiile scheletice și musculare au fost cele mai frecvente anomalii neonatale (10), urmate de anomalii cardiopulmonare (5). Nu sunt disponibile informații despre tulburările perinatale sau dezvoltarea pe termen lung a sugarilor expuși la cabergolină în timpul dezvoltării intrauterine. Pe baza literaturii publicate recent, a fost raportată o prevalență a malformațiilor congenitale mari de 6,9% sau mai mult în populația generală. Incidența anomaliilor congenitale variază între populații. Nu este posibil să se determine cu exactitate dacă există un risc crescut, deoarece nu a fost inclus niciun grup de control.
Sarcina trebuie exclusă înainte de administrarea de cabergolină, iar sarcina trebuie prevenită cel puțin o lună după încetarea tratamentului. Deoarece cabergolina are un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de 79-115 ore la pacienții hiperprolactinemici, odată realizat un ciclu ovulator regulat, femeile care intenționează să rămână însărcinate trebuie să întrerupă tratamentul cu cabergolină cu o lună înainte de concepția planificată. Acest lucru va preveni posibila expunere a fătului la medicament și nu va afecta posibilitatea concepției, deoarece ciclurile de ovulație durează încă șase luni după întreruperea tratamentului. Dacă concepția apare în timpul tratamentului, tratamentul trebuie oprit de îndată ce sarcina este confirmată pentru a reduce expunerea fetală la medicament.
După întreruperea tratamentului cu cabergolină, sarcina trebuie evitată cel puțin încă 4 săptămâni.
La șobolani, cabergolina și/sau metaboliții săi au fost excretați în lapte. Nu sunt disponibile informații despre excreția laptelui matern uman; cu toate acestea, mamele trebuie sfătuite să nu alăpteze în caz de eșec la inhibarea/suprimarea lactației induse de lactergolină. Deoarece previne alăptarea, cabergolina nu trebuie administrată mamelor cu tulburări hiperprolactinemice care doresc să-și alăpteze sugarii.
Cabergolina restabilește ovulația și fertilitatea la femeile cu hipogonadism hiperprolactinemic: sarcina poate apărea înainte de prima apariție a sângerărilor menstruale, de aceea testele de sarcină sunt recomandate în timpul amenoreei și dacă sângerarea menstruală a reluat ori de câte ori debutul menstruației este întârziat. Mai mult de trei zile. Femeilor care nu intenționează să rămână gravide li se recomandă să utilizeze contracepție non-hormonală eficientă în timpul și după tratamentul cu cabergolină. Datorită experienței limitate cu siguranța expunerii la fătul cu cabergolină, se recomandă ca sarcina să fie planificată la cel puțin o lună după terminarea tratamentului cu cabergolină. Ca o precauție importantă, semnele de extindere a hipofizei trebuie monitorizate la femeile gravide, deoarece tumorile hipofizare preexistente pot crește în timpul gestației.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Cabergolina scade tensiunea arterială, ceea ce poate agrava reacțiile unor pacienți. Acest lucru trebuie luat în considerare în situații care necesită o atenție suplimentară, cum ar fi conducerea unei mașini sau utilizarea mașinilor.
Pacienții tratați cu cabergolină care dezvoltă somnolență și/sau episoade de debut brusc al somnului trebuie instruiți să evite conducerea vehiculelor și activități în care atenția afectată poate provoca lor sau altora riscul de rănire gravă sau deces (de exemplu, mașini operator) dacă pacienții trebuie să depășească astfel de simptome de somnolență (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare - Somnolență/debut brusc al somnului).
4.8 Reacții adverse
Efectele secundare sunt de obicei dependente de doză și pot fi reduse prin reducerea treptată a dozei.
Tulburări de control al impulsurilor
Pacienții tratați cu agoniști de dopamină, inclusiv cabergolină, pot prezenta simptome ale tulburărilor de impulsivitate, inclusiv jocuri patologice, libidoul crescut, hipersexualitate, cheltuieli compulsive sau cumpărături, supraalimentare necontrolată și alimentație compulsivă (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
Inhibarea alăptării: Aproximativ 14% dintre pacienți au prezentat reacții adverse. Cele mai frecvente sunt tensiunea arterială scăzută (12%), amețeala (6%) și cefaleea (5%). Tratamentul pe termen lung crește frecvența reacțiilor adverse la aproximativ 70%.
Următoarele reacții adverse au fost observate și raportate în timpul tratamentului cu cabergolină la următoarele frecvențe: foarte frecvente (³ 1/10); frecvent (³ 1/100 până la cele mai citite articole